Lansare - Guru jazz-ului

Jurnalul National: Francezii va produc doua CD-uri. De ce ei, si nu romanii nostri?...

Johnny Raducanu: E legat asa, de un subiect dureros... Toata viata am vrut sa fac si am si reusit sa scot niste placi, discuri, cu chin mare si cu scandal mare. Imi aduc aminte ca din cauza unuia dintre discurile mele de jazz, intitulat "Jazz in my country", am avut scandal cu Popescu Dumitru si cu aceia de la Cultura vreun an, pana i-am convins, pentru ca ei nu au vrut sa auda jazz decat cu un singur z, nu cu doi si in toata perioada aia sinistra si inutila am fost in mare incurcatura cu ei si in conflicte chiar.

Erati prea american pentru gusturile lor, prea imperialist...

Eram prin optiunea mea de a canta jazz. Jazz-ul nu era o exclusivitate capitalista.

Dar pentru ei era...

Pentru comunisti da, pentru ca tot ce era capitalism ii deranja grozav.

E vorba sa lansati doua albume in Franta...

Pentru ca in Romania nu se poate realiza asa. In asemenea tara cu atatia oameni bogati nu mai e loc pentru arta or, o tara chiar in situatia Romaniei, cu toata povestea asta cu economia de piata etc., e o tara jalnica fara cultura. Tara Romaneasca nu are decat doua piane la Bucuresti, unul la Cluj si unul la Timisoara. Inchipuie-ti ca in ’38-’39 erau vreo 4.000-5.000 de piane in Bucuresti. In perioada aia, Tara Romaneasca era o tara europeana, cu nasul sus. Ai inteles unde suntem astazi? Gandeste-te la diferenta asta si no comment.

Lansare pariziana

Sa ne intoarcem la cele doua CD-uri a caror lansare se va face la Paris...

Lansarea lor nu e actiunea mea, ci a unor straini care nu au nici o treaba cu tara noastra si cu muzica de jazz de aici. Sunt niste oameni care produc niste CD-uri cu un domn de care se aude din ce in ce mai mult ca e asa, ca e asa. Ala se numeste Johnny Raducanu, domnul ala. Dupa jumatate de secol de creatie, am cam putine realizari fata de altii care traiesc in tari libere, unde oamenii finanteaza cultura intre timp si e o onoare sa scoti dintr-un artist care a acumulat o viata intreaga muzica si s-a zbatut ca sa aiba valoare si sa se adreseze direct omului cu suflet. Jalnic este ca se gandesc astia de-afara la mine si ma duc si fac CD-uri. Astia imi platesc avionul, hotelul, imi dau masina. Strainilor le merge bine pentru ca muncesc serios, nu e joaca. Am facut doua CD-uri acolo, compozitiile mele, un fel de retrospectiva, care cred ca fac onoare tarii mele, culturii mele, oamenilor care sunt de teapa lui Plesu, Patapievici, care dau ceva pentru tara asta, o masura, ceva din ei ca sa arunce o lingurita de cunoastere intr-un ocean de prostie. Noi ne-am facut datoria.

Ce nume poarta CD-urile?

Nu stiu cum se cheama, asta e treaba lor.

Lansarea cand va avea loc?

Nici asta nu stiu. Niciodata nu ma gandesc la lucrurile astea, la succes. Menirea mea e sa fac muzica, nu sa ma umflu in pene ca sunt grozav. Eu imi fac datoria, despre asta e vorba cu "lingurita intr-un ocean", intelegi? Totul e sa faci ceva ca sa fii util societatii si tarii, acolo unde tu esti cu tata si mama nascut. Tata m-a invatat sa nu-mi parasesc mormintele, dar sunt niste lucruri care m-au pus insa pe ganduri, asa ca evaluez posibilitatea de a pleca in America, macar sa ma duc sa cant din cand in cand si sa-mi platesc cosciugul de zinc, ca sa ma inmormantez tot la mine acasa. La mine acasa ca sa-mi fac CD-uri, culmea culmilor, ca-mi vine sa urlu, trebuie sa le platesc eu. Noi nu ne respectam si nici nu ne cultivam bravii nostri oameni.

Maestrul si mistica

Ati spus ca ati vrea sa stati, sa faceti muzica pe are o doriti...

Sa pot sa cant, pentru ca acolo unde stau, in bloc, lumea bate in tevi, iar eu nu pot sa profit de bunatatea lor, pentru ca nimeni nu e obisnuit sa asculte la 4 dimineata ce-mi vine mie sa scriu. Nu pot, ca doarme lumea.

Aveti un ritual in ceea ce priveste felul in care compuneti?

Pot sa ma scol la 5 dimineata din somn, dupa ce am visat ca am scris ceva frumos, ma asez la pian si cant. Tabieturile sunt pentru cei care nu au chemare. Aia premediteaza tot. Nu exista asa ceva. Pentru tipi care au talent, creatia iti vine cu o conditie: don’t scruch to much! Iei un creion si pui un gand, o nota, te obsedeaza si incepi sa crosetezi acolo.

De unde apar ideile astea?

Asta intreaba-l pe Dumnezeu, nu pe mine. Intreaba-l pe Dansul sau cine e responsabil cu treaba asta. El o fi sau n-o fi El directorul, o fi avand niste secretari de stat, un sindicat care programeaza creatia, ca stau multi la rand acolo si Dansul, Dumnezeu e ocupat si atunci are secretarii astia care mai dau cate o bucatica de geniu.

Ce anume va determina sa creati - iubirea, Dumnezeu?

Frumosul, frumusetea. Frumusetea e sa auzi in luna mai o mierla cantand. Ai auzit vreodata? E ceva mai frumos ca mierla? Sau un om destept. Sa citesti un om destept ca Plesu. Ma gandesc ca voi fi frumos si in cosciug. Imbracat frumos si cu un zambet elegant. Am iubit frumosul si dreptatea. Am iubit si voi iubi pana voi muri respectul, bucuria.