Lumea mică a celui mic

Muzeul National al Taranului Roman (MNTR) a deschis, la Sala Irina Nicolau, portile celei de-a doua expozitii a Muzeului Copilariei, "Lumea mica a celui mic", ce prezinta cele sase trepte ale copilariei.

Muzeul National al Taranului Roman ne invita sa descoperim "Lumea mica a celui mic" in cadrul Muzeului virtual al Copilariei, aratandu-ne fatete ale nevarstniciei celor care astazi sunt inaintati in varsta si poarta in suflet amintirea unui sat care nu mai seamana cu cel de astazi. Aceasta perioada presupunea sase praguri: vatra, fereastra, usa, poarta, rascrucea drumului si hotarul.

Odata botezat, pruncul intra sub protectia Domnului, devenind crestin. Dar asta nu insemna ca duhurile rele nu puteau sa ii bantuie spatiul, timpul sau dezvoltarea. Atunci, pentru a pastra in siguranta viitorul si sanatatea copilului, familia si intreaga comunitate a satului se straduiau sa nu iasa din tiparele obisnuite, respectand cu sfintenie datinele mostenite de la mosii lor. Crucile, funiile si vrejurile scrijelate capatau puteri apotropaice, aparandu-i atat pe stapanii casei, cat si pe cei care le treceau pragul de relele vazute si nevazute.

Cei mici parcurgeau etapele copilariei trecand anumite praguri, supunandu-se unor reguli si unui "inventar de recuzita".

Treptele simbolice
V-ati intrebat ce se intampla astazi la sat sau in lumea orasului cu aceste trepte simbolice pe care le urca pruncul cu ajutorul grupului social? In trecut, caldura si lumina focului faceau ca vatra sa devina centrul casei, locul in jurul caruia se intamplau toate, spatiul in care se gatea, se manca, locul in care erau leganati pruncii. Referitor la poarta, conform traditiilor romanesti, pruncul, a carui varsta nu depasea 2 ani, nu avea voie sa treaca pragul portii decat daca purta la gat sau la piept un saculet cu sare.

"Prin fereastra patrund razele benefice ale soarelui pe timpul zilei, dar tot prin crucea ei se prefira si raza lunii, periculoasa – conform credintelor vechi – pentru pruncii lipsiti de aparare in fata intunericului. Din acest motiv pe pervaz palpaia flacara opaitului. In orasul contemporan nu se mai tine cont de pragul ferestrei, semnul aniversarii nu mai este taierea parului, ci purtarea coifului festiv, dar aprinderea si suflatul lumanarii arata ca importanta simbolica se pastreaza si in zilele noastre", spun cercetatorii.

In lumea satului, viata celor mici se desfasoara pe verticala (din spaima beciului si a podului), in timp ce la oras copiii traiesc in cladiri supraetajate, intr-un spatiu orizontal. Aici, beciul se transforma in subsol, iar podul lipseste cu desavarsire. Cat despre pragul "drumul", abia dupa varsta de 3-4 ani, varsta la care copilul este considerat persoana autonoma, acesta poate participa la alaiurile prilejuite de calendarul marilor sarbatori crestine. In aceste perioade, copiii pot folosi spatiul drumului, fara riscuri magice.

Un prag foarte vizibil este parleazul asezat in spatele casei, care nu este trecut, ci sarit. Cand ne gandim la expresia "a sarit parleazul" ne vine in minte ca a fost facut ceva nepermis. In unele saturi, copilul cu varsta sub 4 ani nu avea voie sa sara parleazul, ci era obligat sa iasa prin poarta intarita magic. Dincolo de hotarul satului, conform credintelor vechi, lumea ordonata si domesticita era inlocuita de cai si fiinte necunoscute. Tocmai din acest motiv nu se mergea oricand in cimitir, la cei de dincolo. Tot atatea puncte cu incarcatura rito-magica sunt si in privinta usii, legate de etapele de crestere a copilului.

Pentru a descoperi acest univers de odinioara, sunteti asteptati la MNTR pana la 3 iunie.