Jurnalul National: De unde a plecat ideea serialului?

Andy Lupu: Am citit despre un proiect al comisarului Traian Tandin, unul dintre cei mai mari criminalisti ai Romaniei, de a scrie o carte avand la baza o arhiva de cazuri misterioase, nerezolvate, paranormale dintre cele cercetate de politie si procuratura atat din Romania, cat si din alte tari. Noi am discutat cu dansul si am cumparat drepturile de ecranizare a acestei carti, intrucat mie mi s-a parut ca mixajul intre paranormal si intriga politista poate sa dea ceva foarte interesant pentru un serial de televiziune. Pentru acest serial am mai discutat si cu o echipa de psihologi despre anumite fenomene si influenta lor asupra psihicului uman, pentru ca noi ne dorim sa umanizam foarte mult povestile, nu suntem interesati de efectele speciale, senzationalismul acesta vizual, ci partea umana a paranormalului, daca putem sa ne exprimam astfel.

Cazurile sunt reale?

Fiecare episod are ca miez un caz din arhiva comisarului. Bineinteles ca subiectele sunt dramatizate. Pana la urma exista foarte multa fictiune, deoarece aici nu vorbim de docu-drama sau documentar. Iar miza serialului este ca oamenii sa se gandeasca ca si cum ar fi auzit de lucrul acesta sau chiar li s-ar fi intamplat asa ceva. Noi cautam sa aratam ca exista paranormal in normal, in viata de zi cu zi.

Daruire si profesionalism

Care este punctul forte al serialului?

Punctul forte al serialului este reprezentat de daruire si profesionalism. Totii banii pe care i-am avut i-am bagat in productie. Lucram cu multa pasiune, deoarece ne dorim ca acest serial sa se ridice la nivelul unui film american si ne luptam foarte mult pentru asta.

Cum a raspuns publicul?

Oamenii cu care am vorbit noi sunt incantati de aceasta productie deosebita in peisajul televiziunilor din Romania. Publicul poate nu este interesat de paranormal. Dar faptul ca produsul arata intr-un anume fel, ca este montat intr-un mod deosebit, ca are o anumita coloana sonora impresioneaza publicul.

Ati avut necazuri cu autoritatile?

Administratorii unor locase de cult au decis peste noapte sa anuleze aprobarea pe care initial ne-o dadusera. In tara asta este foarte greu sa filmezi intr-o biserica, de oricare cult ar fi ea.

Cum arata o zi de filmare?

O zi de filmare incepe, inainte de toate, cu documentarea, urmeaza scrisul scenariului si pregatirea actorilor. La filmarea propriu-zisa, fiecare stie cu exactitate ce are de facut. Partea cea mai usoara o am eu, deoarece nu trebuie decat sa spun: "Actiune".

Cat a durat in medie realizarea unui episod?

Filmarile pentru un singur episod dureaza zece zile. Dupa aceea vine partea de post productie. Acest lucru insumeaza montajul si coloana sonora, care se fac separat. Dupa care se revine in studio, unde se pun toate cap la cap, se pun genericele, apoi i se da forma finala. Asta inseamna de obicei inca vreo 20 de zile. Cam 30 de zile cu totul.

Care au fost criteriile dupa care ati ales actorii?

In momentul in care am ales actorii am avut doua criterii: sa fie foarte buni si mai ales sa fie fete noi, adica necunoscuti publicului larg. Am plecat din start cu ideea sa nu angajam vedete, celebritati, ca sa spun asa.

Nemultumit de propriile replici

Dupa ce au inceput filmarile ati mai intervenit in scenariu?

Bineinteles. Cel mai nemultumit am fost de replicile mele. Mie, nefiind actor profesionist, mi se pare mai ciudat. Insa pe platourile de fimare eu am incercat sa creez o atmosfera productiva si placuta. Oamenii sunt invitati sa vina cu idei, sa fie creativi si sa participe activ la film, intrucat aceasta productie nu este una de autor. In echipa noastra, una relativ mica, de vreo 20 de oameni, fiecare are un aport creativ, consistent, iar eu am incurajat asta. Inclusiv actorii sunt invitati sa vina cu propuneri, iar in momentul in care stabilim care este replica, aceea va fi, nu se mai improvizeaza in timpul filmarilor.

Va ganditi la un "Martor fara voie" pentru marile ecrane?

Colaboratorii mei mi-au spus de nenumarate ori ca aici exista material pentru un lungmetraj, dar eu, personal, nu m-am gandit ca am putea filma si pentru marile ecrane. Insa nu se stie niciodata.