Memoria, pasiunile şi micul univers al lui Gib

La puţină vreme de la publicarea romanului "Rusoaica", în colecţia Biblioteca pentru Toţi, un mesaj sosit prin poşta electronică, semnat Daciana Floroiu, ne invita în "oraşul dintre vii", pe urmele autorului cărţii mai sus amintite. Doamna cu pricina este nepoata scriitorului Gib Mihăescu, semnatarul romanului "Donna Alba", care apare miercuri, 23 septembrie.

Am ajuns la Drăgăşani, oraşul natal al lui Gib Mihăescu, într-o superbă zi de iunie, când nu viile ce străjuiesc orăşelul răspândeau miresme îmbătătoare, ci teii cei la fel de generoşi. "La Drăgăşani, oraşul în care a trăit şi a scris scriitorul, bunicul meu, există o expoziţie documentară (chiar în casa în care locuim), există o fundaţie care-i poartă numele. Prin toate acestea, câţiva oameni de cultură ai oraşului încearcă să împiedice ca uitarea să se aştearnă pe operele lui", ne scria doamna Floroiu în misivă.

UN BIROU DE LEMN SCULPTAT, O LUNETĂ...
Am găsit cu uşurinţă casa memorială a scriitorului. O clădire de-altădată, care poartă amprenta unei personalităţi locale, a cărei imagine rămâne încă vie printre concetăţeni. Un birou din lemn sculptat, pe care odihnesc ziare îngălbenite, cărţi ale scriitorului apărute de-a lungul vremii, un toc şi-o călimară, un tampon cu sugativă, un ceas şi-o lampă de birou... Întregesc micul univers al lui Gib Mihăescu tablourile, fotografiile şi caricaturile de pe pereţi, soba de teracotă şi un obiect mai rar întâlnit într-o casă obişnuită: o lunetă prin care privea către stele.

Despre toate acestea încep să depene amintiri nepoata scriitorului, Daciana Floroiu, şi profesorul Valeriu Istocescu, un admirator al lui Gib Mihăescu şi preşedintele fundaţiei omonime. "E greu să vorbesc despre Gib, pentru că mama mea avea 2 ani când el s-a prăpădit... Vă daţi seama că nici mama mea nu l-a cunoscut. Cât despre casa memorială, ideea aceasta îi aparţine tatălui meu, profesorul Pavel, care a avut un adevărat cult pentru Gib Mihăescu. El s-a străduit din răsputeri ca această cameră memorială să existe cu tot ceea ce este în ea. S-a străduit să fie cunoscută la nivel de oraş, la nivel de judeţ...

Păstrez o fotografie a lui Gib, cu ultima sa vacanţă la mare, deşi el nu avea voie să meargă, din cauza bolii sale... (n.r. - scriitorul a murit de tuberculoză, la 19 octombrie, 1935, la 41 de ani); era împreună cu mama mea şi cu mătuşa, care şi ea s-a prăpădit anul trecut...

Cred că în 1997 a fost dezvelit acel bust din centrul oraşului Drăgăşani, în faţa catedralei. Acesta s-a realizat cu ajutorul Fundaţiei Gib Mihăescu. Domnul Mugur Isărescu, fiind tot din Drăgăşani, ne-a oferit sprijinul său. A fost o donaţie din partea Băncii Naţionale. În această zonă, bunicul meu este foarte cunoscut şi apreciat. Concursul naţional de literatură de la Drăgăşani este organizat în fiecare an de liceul care-i poartă numele. Am înţeles că la acest eveniment participă şi studenţi, şi oameni mai în vârstă, chiar dacă locul de desfăşurare este în cadrul liceului.

Oamenii vin cu drag aici din toate colţurile ţării sau îşi trimit lucrările prin internet. Anul trecut au participat 156 de lucrări... anul acesta, concursul s-a ţinut doar la nivelul de liceu, cu invitaţi din afară, în urmă cu un an, tot acest concurs s-a ţinut la Primărie."

Profesorul Istocescu îşi aminteşte că "pe vremea lui Ceauşescu au fost puse în scenă piese ale lui Gib - eu ştiu despre «Confraţii» - că a fost pusă la Teatrul din Piteşti, în care a jucat celebra actriţă Marioara Ventura. Profesorul Alexandru Andriescu a insistat să apară Rusoaica chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, când acest roman era interzis".

Şi un alt amănunt inedit, menit să dezlege misterul lunetei prezente în casa memorială: "Gib se apucase de astronomie. Era membrul titular unei astfel de societăţi, avea şi reviste de specialitate, îşi cumpărase luneta şi lua lecţii de trigonometrie. În şcoală fusese un elev mediocru, nu era bun la matematică, nici la fizică. La 40 de ani s-a apucat să înveţe trigonometria, ca să poată înţelege acele calcule. A făcut o comandă specială în Franţa la o Societate Astronomică din Paris, o lunetă specială, ce costa 15 mii de lei - foarte scumpă şi pe atunci. George Călinescu trecând pe aici l-a fotografiat în ipostaza asta cu luneta".




FIRE BONOMĂ, SCRIS METICULOS
"Gib a rămas de două ori repetent", continuă zâmbind profesorul Istocescu, "nu era prost, dar era luptă politică. Directorul de acolo nu avea aceeaşi dragoste politică precum tatăl lui Gib şi... se răzbuna pe copil. Iar Gib stătea rău cu matematica. Aşa au păţit şi Eminescu, şi alţi scriitori".

"Mai târziu a luat meditaţii şi aici păstrăm cărţile, manuscrisele care demonstrează că învăţa matematica de plăcere. Partea de studenţie Gib o redă cel mai mult în «Zilele şi nopţile unui student întârziat». Îi plăcea să înveţe, era o fire bonomă, a şi profesat avocatura aici la Drăgăşani... Era foarte meticulos în ceea ce priveşte scrisul, avea un scris foarte mic şi nişte agenduţe pe care îşi nota idei, toate procesele. Toate întâlnirile cu oamenii pentru el constituiau o adevărată sursă de inspiraţie. Ce să vă zic? După ce s-a prăpădit şi mama, tata a continuat să păstreze tot ce vedeţi în memoria lor", încheie doamna Floroiu.

 

"În atelierul artistului" sau eleganţa Donnei Alba...
Născut la Craiova, într-o familie bogată, Theodor Aman (1831-1891) primeşte din partea familiei sprijin financiar pentru a studia pictura la Paris. Format în spiritul şcolii franceze; un artist intelectual şi erudit, începe să picteze sub influenţa ideilor revoluţionare de la 1848 compoziţii istorice cu rol naţionalist şi educativ, fiind primul şi cel mai important creator român care a valorificat deopotrivă prezentul şi trecutul istoric. Personalitate empatică şi săritoare, o bună parte a vieţii şi-a dedicat-o elevilor de la Şcoala Naţională de Artă, instituţie pe care a înfiinţat-o în 1864, împreună cu pictorul Gheorghe Tăttărascu (1818-1894).

Din perioada studiilor pariziene şi până la finalul carierei sale artistice, Aman a reluat programatic tema atelierului, marcând astfel etapele prin care pictura sa a trecut de la micile stângăcii ale începutului la preocuparea ulterioară pentru atmosferă, atribuită contactului cu tehnica impresionistă. Alegerea şi reluarea acestei teme au rol de manifest către societatea românească, afirmând statutul de individualitate creatoare a artistului modern.

Dintr-o paletă vastă de posibilităţi, lucrarea lui Aman "În atelierul artistului" a fost aleasă drept cea mai reprezentativă pentru atmosfera romanului Donna Alba. Compoziţia reprodusă pe coperta cărţii reprezintă, într-o perspectivă extinsă, atelierul cel mare al artistului aflat la parterul casei din Strada Clemenţei, devenită, după moartea sa, muzeu (astăzi C.A. Rosetti). Deopotrivă atelier, dar şi locuinţă, local al unor frecvente reuniuni mondene ale high-life-ului bucureştean de odinioară, clădirea a fost construită în 1869, după planurile artistului, decoraţiunile exterioare şi interioare, mobilierul fiind executate aproape în întregime de Aman.

Pictura de faţă surprinde la pian o doamnă elegantă din înalta societate, ipostază uşor de asociat eleganţei rafinate cu care Gib Mihăescu o conturează pe Donna Alba.
Lucrarea "În atelierul artistului" este un ulei pe lemn, 49 x 60,5 cm şi se află expusă la Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă.
   • Valentina Iancu