Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai incomod caricaturist din regimul comunist si-a lansat, intr-un mod atipic – cum altfel –, cel mai recent album pe 10 aprilie, in sala Pache Protopopescu a Primariei Sectorului 2 din Capitala, in prezenta prietenilor si a admiratorilor. Un album-kitsch, dupa cum il caracterizeaza chiar autorul sau, Mihai Stanescu, realizat in perioada 2009-2012, adica de la alegerile prezidentiale pana la demisia guvernului Boc: "Eu sunt convins ca e kitsch, e o amestecatura de poze, texte, autointerviuri, desene, adica l-am facut pentru mine, sa-mi placa mie, in primul rand. E ca un jurnal al ultimilor doi ani. L-am citit incontinuu de la un cap la altul, si nu ma mai satur. Asta e important, sa-mi placa mie, daca nu mai sunt cititori...", imi spune artistul, inainte de lansare. Desenul cel mai vechi este "acela cu Geoana care desface sampania din care iese Basescu. Dar si acel desen cu papagalul care intreaba: Radu Mazare, azi cum te imbraci? Bine, cele mai bune au fost publicate in Jurnalul National", adauga el, aratandu-mi desenele expuse pe panouri.
Albumul sau fara titlu poate fi achizitionat, pentru 30 de lei, numai de la buticul pe care acesta il detine in zona Salii Palatului. Si asta pentru ca nimeni nu se mai arata interesat sa-i comercializeze opera. "Daca sefele de librarii nu primesc cartile mele, adica daca n-au loc in rafturi... Cand m-am dus la libraria de pe Quinnet, cu «Cod portocaliu» (n.n. – albumul anterior acestuia), persoana pe care am intrebat-o daca vor sa primeasca albumul s-a sfatuit cu casierita si mi-a raspuns: «Nu avem loc». Intr-adevar, nu aveau, pentru ca pusesera cartea Mihaelei Radulescu si pe cea a Andreei Marin in vitrina. Iar cei de la Carturesti au spus ca asemenea cartulii nu sunt citite de clientii lor, care sunt de elita. Si-atunci, am renuntat. Vand cate una pe saptamana, la buticul meu. Daca as avea 100.000 de exemplare, cum vindeam pe vremuri, le-as vinde in 2.000 de ani (rade). Acum am scos 500. Sper sa le vand. Daca nu, o sa le cumpar eu si le vand la suprapret (rade)." Stiind ca-i plac autointerviurile, l-am rugat sa-si adreseze o intrebare, pentru Jurnalul National, la care sa si raspunda: "Cand o sa renunte Marius Tuca la ideea cu caricaturile pentru coperta? Iar raspunsul este: sa ma sfatuiesc cu Stanescu (rade)".
Lansare cu fiica, Daiana, si nepoata, Anais
Discutia ne e intrerupta de apropiatii si prietenii artistului care incep sa soseasca. Printre ei, chiar fiica sa, Daiana, venita taman din Anglia impreuna cu sotul si cu fiica, micuta Anais. "Proiectul cu fiica mea, fotografiata an de an, timp de 29 de ani, imbracata in aceeasi rochie il continuu acum cu Anais. Alaltaieri i-am facut fotografia de 9 ani. Mai am 20 de ani pentru acest proiect, ca sa ajunga si ea la varsta la care era insarcinata fiica mea", imi spune si-mi arata poza de pe panou. Evenimentul incepe cu un cuvant de bun venit din partea Ruxandrei Garofeanu, in calitatea sa de gazda a lansarii si de fosta colega de facultate a artistului. "Imi pare bine ca v-ati adunat aici! Acum cateva ore erau mai multi oameni, venisera pentru ajutoarele de la Primarie...", isi intampina Mihai Stanescu oaspetii. Si continua in acelasi ton: "Daca as vorbi ca la Oscar, i-as spune multumesc lui Mihai Stanescu, fara el n-ar fi aparut aceasta carte, si i-as multumi sponsorului meu, Midocar. Daca n-ar fi fost, cartea ar fi aparut oricum, pentru ca o plateam eu". S-au povestit istorioare legate de lansarile anterioare, toate "cu cantec". S-a pomenit si de prima dintre ele, cea din 1982, "la care au venit doua persoane", dar si de cea din 1990, la care s-au imbulzit 10.000 de oameni. S-a vorbit despre cele doua carti aparute inainte de 1989, ambele interzise, dar si despre dosarele artistului de la Securitate. S-a spus, evident, si cum s-a realizat acest album-kitsch. Toate astea intr-un "discurs" savuros marca Mihai Stanescu. Pe care l-a incheiat intr-un mod neasteptat, cu o contrareclama: "Dupa cum vedeti, sunt un prost manager, pentru ca am asezat toate desenele pe panouri, asa ca toata lumea a vazut ce contine cartea, deci nu mai are rost sa o cumparati!". Si de-ar fi sa contabilizez autografele pe care le-a impartit ulterior tuturor acelora care tineau in brate proaspatul album, nu pot sa constat decat ca, din fericire, mult prea putini i-au ascultat indemnul.
Citește pe Antena3.ro
