Modern - Cullberg Ballet sau asii dansului

Prestigioasa trupa Cullberg Ballet a oferit doua spectacole greu de uitat, la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti.

Vineri si sambata seara, prestigioasa trupa Cullberg Ballet a oferit doua spectacole greu de uitat, la Sala Mare a Teatrului National Bucuresti.

Pasionata fiind de literatura SF si de fenomenul OZN, am citit candva ca undeva s-a descoperit in tarana o bucata de material tare ciudat. Ufologii s-au grabit sa spuna ca sigur e o relicva dintr-o farfurie zburatoare, pentru ca un astfel de aliaj (?) nu exista pe Terra. Era asa: orice-i faceai - ca-l framantai ca pe coca sau il lungeai ca pe plastilina, ca-l contorsionai, il suceai sau il invarteai - , straniul fragment de ce-o fi fost revenea la forma initiala.

MUZA. Asta a fost si senzatia pe care o dadeau dansatorii trupei din Suedia, Cullberg Ballet, prezenti doua seri la rand, pe scena Salii Mari a TNB. N-aveai cum sa zici ca aveau o gena specifica unei anumite natii, care i-ar fi predispus la acest gen de performante, pentru ca trupa e eterogena, etnic vorbind. Coregrafii Mats Ek si Johan Inger - respectiv fostul si actualul director al Cullberg Ballet - au teleportat-o pe Terpsichore (aceea din mitologia elina, care cica era muza dansului) intr-un secol XXI cu bune si cu rele si i-au incercat puterea imaginatiei si-a sugestiei. Asa s-au nascut Aluminium, Empty House si Negro con Flores, cele trei parti ale supershow-ului coregrafic prezentat la Bucuresti, in cadrul intalnirilor JTI. Daca Aluminium s-a dorit o eventuala miscare de rezistenta la viata de zi cu zi, Empty House a pus punctul pe "I"-ul cel mai dureros al contemporaneitatii: noncomunicarea. Trecem unii pe langa altii, intr-o vanzoleala aparenta, pentru ca fiecare are o tinta, si nu interactionam. Nici macar nu ne observam. Ca-ntr-o gara mare, noaptea. Cum nu exista panaceu, dupa momentul constientizarii, solutia ne priveste.

CHEIE. La o prima descifrare, cele trei parti ale spectacolului n-au legatura intre ele. Insa pe final, Negro con Flores ofera cheia. Poate nu intamplator este si cea mai recenta premiera a trupei Cullberg, care a avut loc la Stockholm, acum o luna.

O cheie nou-nouta, inca neprobata. Coregraful Johan Inger explica: "Negro con Flores se deruleaza intr-un peisaj care oscileaza intre intuneric si lumina, intre serios si frivol. Isi croieste drum printr-o diversitate de stari emotionale, cu scopul de a se descatusa, de a merge mai departe. Aceasta opera este o incercare de evadare din tiparele deja cunoscute si, in acest fel, de identificare a unor deschideri noi".

Elementul-surpriza: neasteptatul, pasionalul, mereu doritul buchet de trandafiri rosii. Punctul culminant e rosu. O binevenita evadare din tonurile telurice.

SIMPLITATE SOFISTICATA

Costume extrem de sofisticate in simplitatea lor. Asta-i greu. Dar cum sa lupti contra kitsch-ului? Decor minimalist, aproape inexistent. Dar detaliul semnificativ a punctat de fiecare data. Lumini cand confuze, cand orbitoare. De far, de lupanar, de bloc operator, de camin cald, de interogatoriu la Gestapo. Un joc (aproape) pervers de umbre si lumini, de regulile caruia tinem cont. Pe scena si-n viata.