x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Mr. "YES Man"

Mr. "YES Man"

de Sebastian S. Eduard    |    08 Iul 2009   •   00:00
Mr. "YES Man"

După "Omul Zar" (Luke Rhinehart), un alt autor continuă seria experimentelor pe propria-i piele. Este vorba despre Danny Wallace, care decide să zică "Da" timp de şase luni, după care, dacă supravieţuieşte, să scrie o carte. Cartea a fost scrisă (a apărut acum şi în România, la editura Trei), ba chiar s-a şi făcut un film după ea, cu Jim Carrey în rolul principal.



5029-96301-danny1.creditrichhardcastle.jpgDanny Wallace e un tânăr londonez cu o slujbă lejeră de producător la radio. Trecut de 25 de ani şi proaspăt despărţit de iubita sa, trece printr-o perioadă în care se izolează şi-şi diminuează progresiv contactele sociale, spre supărarea prietenilor. Până într-o zi când, într-un autobuz, primeşte un sfat de la un străin misterios, cu barbă: "Spune DA mai des!". Se hotărăşte să urmeze sfatul ca atare şi să nu mai rateze nici o ofertă, invitaţie, provocare sau oportunita­te. Timp de un an. În curând, viaţa i se schimbă cu totul: acceptă întâlniri în locuri cât se poate de ciudate, dă curs nenumăratelor oferte primite pe internet, nu refuză nici un cerşetor sau, pur şi simplu, cedează invitaţiei de a bea un pahar în plus, intrând astfel în situaţii nu tocmai uşor de gestionat.

Prima oară am intrat în contact cu subiectul "Yes Man" prin intermediul filmului. Aşa e la noi, apar întâi filmele, apoi cărţile. Sunteţi în total acord cu ecranizarea? Cum aţi privit distribuirea lui Jim Carrey în rolul principal?

Da, sunt foarte mulţumit. Au fost foarte amabili să mă implice în mod direct în turnarea filmului şi am ştiut de la bun început că adaptarea cuvânt cu cuvânt după carte nu ar fi avut drept rezultat cea mai bună varian­tă posibilă... Trebuie ceva mai mult, mai colorat, mai atrăgător din mai multe puncte de vedere. Practic, trebuia să fie un film care să poarte sem­nătura lui Jim Carey şi am avut noroc pentru că scenariul s-a mulat perfect pe el! Mi-a plăcut foarte mult Jim, este ex­traordinar în rolul pe care-l face. Cel puţin, la înce­putul filmului, în pri­me­le minute, am senzaţia că mă privesc pe mine însumi, cu ceva vreme în urmă.

Cum v-a venit ideea publicării acestei cărţi?

A fost o lungă perioadă de timp în viaţa mea, când spuneam foarte des "nu". Nu prietenilor, nu invitaţiilor de a ieşi în oraş, nu petrecerilor... nu distracţiei. Şi-apoi cineva mi-a zis ceva care chiar a atins o coardă sensibilă... şi anume "Spune DA mai des". Iar mie mi-a picat fisa - ăsta era secretul! Şi nu trebuia decât să mă deschid în faţa oportunităţilor vieţii şi de a lăsa viaţa să conducă. Aşa că asta am şi făcut. Şi când am văzut că-mi merge mai bine aşa, am decis să spun da... la absolut orice propunere.

După şase luni de "Yes" aţi spus, la un moment dat, în sfârşit, "No". În ce circumstanţe?

Intenţia mea a fost să fac acest experiment pe nu mai mult de şase luni. Pentru a balansa cumva anul, pentru a mă asigura că am rostit la fel de multe DA-uri ca şi NU-uri... Nu vreau să spun totul şi să stric surpriza lecturii, dar vă pot spune că spre sfârşitul cărţii veţi descoperi cel mai tare DA pe care l-am rostit vreodată...

Câte ceva despre celelalte cărţi ale dvs...

Am făcut o grămadă de chestii ciudate despre care apoi am scris cărţi... "Join me!" e o carte care porneşte de la un mic anunţ pe care l-am făcut într-un ziar şi care nu conţinea decât aceste cuvinte: Alătură-te mie! ... nimeni nu ştia la ce mă refer, la ce îmi deveneau parteneri, pentru ce sau de ce, dar deodată m-am trezit că mii de oameni mi se alăturau. Eu eram Conducătorul lor. După care a trebuit să decid ce să fac cu noua mea armată... Am mai scris o carte cu titlul "Friends like these", carte pentru care am călă­to­rit în jurul lumii cu scopul de a-mi redescoperi prietenii din copilărie şi de a-i invita la joacă. Erau oameni pe care nu-i mai văzusem de 25 de ani. Întotdeauna încerc să găsesc ceva distractiv în proiectele mele.

Scrieţi în condiţii speciale?

Îmi place să scriu acasă, dar uneori am şi faze în care simt nevoia să plec într-un oraş complet nou, unde stau singur, mă plimb şi mă gândesc numai la ce vreau să scriu. Altfel nu m-aş putea concentra. Dar în acelaşi timp e o modalitate excelentă de a vizita cele mai tari oraşe din lume... poate data care vine o să ajung în Bucureşti...

×
Subiecte în articol: arte