Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prezenţă inedită în peisajul muzeistic bucureştean, Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi este poate singura instituţie de acest gen constituită exclusiv pe baza donaţiilor. De aceea, o călătorie printre cele peste 800 de exponate te duce cu gândul atât la faptul ca eşti martor la schimbările terestre ca într-un desen animat cât şi la zicala care spune că „dar din dar se face Rai”. În acest caz un Rai al peniţei, pergamentului şi al migalei ridicată la rang de artă.
Într-un cartier select din Nordul Bucureştiului, pe strada Londra la numărul 39, a luat fiinţă în anul 2002, prin decizia guvernului condus la acea vreme de premierul Năstase, Muzeul Naţionar al Hărţilor şi a Cărţii Vechi, singurul din România şi cel de-al patrulea din careul muzeelor de acest gen din Europa. Cu această ocazie, imobilul, care aparţinea fondului privat de stat, a fost transferat în fondul public de stat şi a ajuns în patrimoniul Ministerului Culturii. Clădirea, pe lângă care nu poţi trece fără să admiri eleganţa medievală cu iz uşor oriental, nu ar fi putut trece neobservată chiar dacă de jur împrejur sunt case vechi boiereşti sau sedii somptuoase de ambasade. Ansamblul imobiliar, fiindcă este vorba despre o clădire principală şi o a doua în acelaşi stil, dar mai mică, în interiorul curţii, a fost construită în plină desfăşurare a celui de-al doilea razboi mondial (în anul 1942) şi a fost proprietatea unui om de afaceri armean. După război acesta a vândut statului argentinian care şi-a mutat aici Consulatul General, ajungând însă în foarte scurt timp sediu pentru Ambasada Pakistanului. Istoria schimbării propietarului s-a repetat din nou şi adresa Londra 39 ajunge în posesia RAPPS, probabil pentru a fi din nou sediu de misiune diplomatică. Se poate spune că doar şi vizitarea clădirii reprezintă o bucurie pentru ochiul căutător de frumos.
Expuse în cele 16 săli ale clădirii principale, sutele de hărţi sunt dispuse tematic într-o suită ce respectă latura ştiinţifică îmbinată cu cea artistică, fapt care, spune excelentul bibliograf care este Ion Ciortan, face să se poată urmări evoluţia realizărilor cartografice în întreaga lume şi, mai ales, cele care reflectă teritoriul actualei Românii în decursul vremii. Şi al vremurilor. Trebuie spus că, fiind vorba despre donaţii, în principal făcute de către familia Adrian Năstase şi de Banca Comerciala Română, nu s-a calculat cu mare rigurozitate cât valorează exponatele din muzeu. Se estimează că ar valora undeva la peste un sfert de milion de euro, dar în nici un caz un milion, aşa cum s-a speculat multă vreme în legătură cu întreaga colecţie de hărţi a fostului premier. Sunt expuse numai piese originale, cele mai multe constituind o certă valoare. În primul rând sunt hărţile realizate de importanţi geografi ai secolelor XV-XVI, după informaţiile provenite de la marii istorici ai antichităţii, precum Ptolemeu şi Herodot care în scrierile lor s-au ocupat şi de vatra dacică permanentă. Alături de elementul strict cartografic, există şi o serie de exponate care dau posibilitatea vizitatorilor să cunoască operele unor mari gravori şi desenatori care au realizat în Bucureştii de altă dată, dar şi peste tot în ţară, o serie de scene reprezentând viaţa rurală şi urbană, clădiri vechi, pieţe şi târguri şi alte aspecte inedite ale unor vremi de mult apuse.
La parterul clădirii vizitatorul este întâmpinat de 38 de hărţi, în majoritate din România, realizări ale marilor geografi ai secolelor XVI-XVII precum Homann, Seutter, Mercator şi alţii. Mai regăsim aici un instrument de măsură şi orientare, un sextant în perfectă stare de funcţionare, precum şi un ochean gata să reducă distanţele ca un veritabil binoclu. Din păcate, în muzeu nu se regăsesc hărţile primului cartograf român, Ioan Honterus, care în anul 1532 a făcut prima reprezentare cartografică a spaţiului românesc. Lucrarea este una dintre mândriile secţiei de hărţi vechi ale unui muzeu din Budapesta. Totuşi, cea mai veche lucrare adăpostită de muzeul din strada Londra 39 este cea realizată de geograful Lorenz Fries în 1521 şi reprezintă Peninsula Balcanică. Mai întâlnim aici şi piese deosebite din punct de vedere istoric şi artistic cum sunt cele şapte hărţi ale lucrării „Cosmographia” executate de Sebastian Munster în secolul al XVI-lea.
Cu siguranţă multe dintre hărţi nu mai sunt de actualitate. Unele chiar nu au nici o legătură cu realitatea, fiind desenate după povestiri mai mult sau mai puţin adevărate. Există drumuri fără întoarcere şi localităţi imaginare. Dar toate, la un loc, reprezintă un patrimoniu artistic care nu trebuie neglijat, ci înţeles cu sufletul, la justa lui valoare.
Citește pe Antena3.ro
