Replicile de complezenta. Cine le-a inventat bine a facut! Te salveaza, sa moara Tzac si Pac, dintr-o gramada de situatii jenante sau in care linistile sunt atat de apasatoare, incat iesi din ele turtit ca si cum ti-ar fi dat cineva cu o tigaie-n cap. Sa traiasca replicile de complezenta, impreuna cu mama si cu tata lor, ca bine mai e pe lume, cu ele alaturi, in minte, inima, suflet si literatura.
Replicile de complezenta se spun peste tot, iar televizorul este ca un cub concentrat de supa pe care e suficient sa-l arunci in oala si te-ai facut de un meniu alcatuit din cele mai diverse si delicioase "E"-uri. Indeobste, replicile de complezenta se spun in emisiunile in direct. Ii e mai usor invitatului sa fie spontan intr-o emisiune inregistrata. Cel putin, asa imi imaginez. Uite, de pilda, Andreea Banica. Am vazut-o pe Andreea in "Tonomatul DP 2". "Alo"? "Da"? "Andreea"? "Da". "Buna". "Buna". "Ma numesc Cutare, sunt din cutare loc". "Da". "Vreau sa-ti spun ca te iubesc foarte mult si sper sa ne mai intalnim". "Da, si eu sper sa ne mai intalnim". Urmeaza alte si alte replici de succes, insotite necesarmente de un zambet atent construit. Una dintre piesele de rezistenta ale replicilor de complezenta este "Tinem legatura". La sfarsitul oricarei conversatii telefonice care trebuie sa respecte niste standarde se impune un "Vorbim". Alte situatii in care replicile de complezenta se impun fara drept de apel sunt cele in care te pomenesti cu vreun vecin in lift. De obicei, se insista pe ideea ca in scara asta, draga, nu poti sa pastrezi nimic, ca vin copiii si strica. Uite, de pilda liftul asta. De cate ori nu l-a vopsit? Daâ de cate ori nu l-a reparat? De cate ori n-a sters de pe pereti cuvinte frumoase si subtile cu adresa directa la "Steaua" si la "Rapid"?Citește pe Antena3.ro