Nesimţirea la străinii din Romănia

COMUNICATUL SĂPTĂMĂNII
Unii le spun expaţi. Un termen interesant şi parcă inventat doar să ne facă pe noi, "muritorii de rănd", să ne intrebăm: "Ce mai e şi asta?!". Le putem spune străini, vizitatori, deşi unii dintre ei stau ani intregi, muncesc aici sau poate chiar ajung să se stabilească in Romănia.

COMUNICATUL SĂPTĂMĂNII
Unii le spun expaţi. Un termen interesant şi parcă inventat doar să ne facă pe noi, "muritorii de rănd", să ne intrebăm: "Ce mai e şi asta?!". Le putem spune străini, vizitatori, deşi unii dintre ei stau ani intregi, muncesc aici sau poate chiar ajung să se stabilească in Romănia. Ii văd in cafenele din centrul oraşului, in localuri cu specific irlandez, olandez sau italian, in cluburile aranjate de pe tot cuprinsul ţării. Pănă acum ceva timp ii priveam cu indiferenţă sau chiar cu simpatie, nu mă deranjau cu nimic, dimpotrivă mi s-a părut că prezenţa lor e incă un fapt cert ce duce la dezvoltarea noastră. Eu i-am privit tolerant, cu siguranţă că marea majoritate i-a privit la fel. Acum insă nu mai vreau să fiu nici tolerant, nici impasibil la ce fac ei in societate, in timpul liber. Modalitatea lor de a dialoga e răgetul. Orice discuţie intre ei sau cei ce se află la masa lor deranjează lumea din jur. Ei nu vorbesc, urlă, ei nu gesticulează ci se maimuţăresc. Ei nu au respect pentru cei aflaţi in acelaşi loc, ei ignoră şi se umflă in hainele lor tocite şi urăt mirositoare, au un comportament profund libidinos, iar noi, "romănii proşti", le tolerăm toate acestea.

O seară intr-un club in care apar şi aceste specimene e invariabil la fel. Nu ştii cum să te mai fereşti de coatele ce le iei in spate, de faptul că te calcă pe picioare cu zămbetul pe buze, că iţi varsă pe haine paharele cu băutură sau şi mai "drăguţ" că ii fac avansuri pe faţă fetei ce tocmai discută cu tine.
Cu siguranţă că sunt şi oameni minunaţi in răndul străinilor ce stau in Romănia, insă pe ei nu i-am mai văzut de mult. Pe de altă parte şi toleranţa noastră excesivă in acest caz dăunează grav. Şi-au luat-o in cap şi acum dansează peste noi, ne calcă in picioare, iar noi zămbim tămp. E vina mea, a ta, a celor ce frecventează astfel de locuri, dar şi a celor ce le patronează. Nu sunt cu nimic mai buni decăt noi insă se comportă ca şi cum sunt patronii lui Bill Gates sau fratele mai mare a lui Dumnezeu.

Inchipuieşte-ţi că eşti TU in Amsterdam sau Paris! Tu, Romănule! Şi urcă-te pe o masă, fă avansuri iubitei lui Pierre sau Henry şi o să te trezeşti cu capul dublu dimineaţă. Asta in cel mai bun caz. Nu suntem inferiori, nu suntem cu nimic mai jos decăt ei, aşa că atitudinea nostră trebuie să fie una corectă in primul rănd faţă de noi. Nu umilă, nu slugarnică.
M-am săturat de aceşti străini. Străini de bunele maniere, străini de săpun, apă şi pastă de dinţi, străini de cei şapte ani de acasă.