Nopţile României în Jaffo

Institutul Cultural Român din Tel Aviv a reuşit în ultimii ani să se apropie nu doar de marea majoritate a evreilor români, ci şi de publicul israelian iubitor de cultură românească. Madeea Axinciuc, directoarea ICR Tel Aviv, ne-a vorbit despre problemele cu care se confruntă în încercarea de a face vizibilă în Israel activitatea instituţiei culturale pe care o conduce, dar şi despre următoarele acţiuni aflate pe agenda de lucru, printre care şi cea de-a doua ediţie a Festivalului românesc, care se va desfăşura sub titulatura "Nopţile României în Jaffo",

Institutul Cultural Român din Tel Aviv a reuşit în ultimii ani să se apropie nu doar de marea majoritate a evreilor români, ci şi de publicul israelian iubitor de cultură românească. Madeea Axinciuc, directoarea ICR Tel Aviv, ne-a vorbit despre problemele cu care se confruntă în încercarea de a face vizibilă în Israel activitatea instituţiei culturale pe care o conduce, dar şi despre următoarele acţiuni aflate pe agenda de lucru, printre care şi cea de-a doua ediţie a Festivalului românesc, care se va desfăşura sub titulatura "Nopţile României în Jaffo",

Oraşul vechi din Tel Aviv. Cel mai recent eveniment organizat de ICR în parteneriat cu Festivalul Israel şi H.O.R. Haifa, care s-a bucurat de un real succes, i-a adus în faţa publicului din Israel pe muzicienii din Taraful Haiducilor, în cadrul a două concerte susţinute la Haifa şi Ierusalim.

• La începutul misiunii sale culturale, ICR Tel Aviv avea un public format aproape în exclusivitate din intelectuali. Ce s-a schimbat între timp?

O să-mi permit să-l citez pe preşedintele nostru domnul Horia-Roman Patapievici, nu pentru a-l lăuda, ci pentru a spune că formula folosită de dumnealui "să ajungem la firul ierbii" este esenţială mai ales în Israel, unde întîlnim o colocvialitate ieşită din comun. Oamenii sînt foarte familiari unii cu ceilalţi, nu există pronume de politeţe, chiar şi la nivel lingvistic nu se regăseşte acelaşi timp de comunicare ca în limbile europene. Există un fel de familiaritate în felul de a privi lucrurile şi în felul în care te poţi apropia de celălalt, care nouă ne sînt străine. Şi, în aceste condiţii, o cultură strict a elitelor nu poate prinde. Mai ales că publicul din Israel este foarte sincer şi reacţionează prompt. Dacă, de exemplu, într-o sală de concert unde publicul este diversificat, programul va fi unul care se va adresa elitelor, oamenii se vor ridica instantaneu şi vor pleaca. Acest lucru s-a întîmplat la anumite conferinţe, în special în prima perioadă cînd am testat publicul şi am observat care sînt reacţiile. Pe bună dreptate însă, pot exista evenimente care pot avea un impact extraordinar, pe care le organizam în medii academice şi au rezonanţă maximă în această zonă, evenimente ce pot fi considerate de anvergură. Pentru publicul larg evenimentele de anvergură sînt evenimentele de tip spectacol, muzică în special, care aduc comunicare dacă se poate dincolo de cuvînt, pentru că în aceste cazuri limba nu mai este un obstacol indiferent de naţionalitate.

• Înţeleg că ICR Tel Aviv organizează şi cursuri de limba română?

Am susţinut chiar eu cursul de limbă şi literatură română la Universitatea din Tel Aviv, în mod voluntar, de dinainte de a veni director la ICR Tel Aviv, în sensul în care l-am susţinut ca cercetător la Universitate. Însă, spre marea mea bucurie acum s-a înfiinţat, în sfîrşit, lectorat de limbă română, lectorat care ar urma să funcţioneze din toamnă. În sfîrşit, vom avea un lector care se va ocupa numai de acest lucru, pentru că eu m-am strecurat printre organizarea diferitelor evenimente.

• Ce ne puteţi spune despre următoarele evenimentele culturale pe care le pregătiţi?

Anul acesta este unul important prin faptul că Israelul sărbătoreşte 60 de ani de la înfiinţare, prin urmare evenimentele vor fi pe măsură. Mai ales că cei 60 de ani reprezintă tot atîţia ani de relaţii diplomatice continue dintre România şi Israel, ţara noastră fiind, se pare, singurul stat care a menţinut legăturile fără întrerupere. Nu toate evenimentele vor fi dedicate acestei aniversări.
Următoarea acţiune importantă este participarea României la Festivalul Internaţional de Film de la Ierusalim în luna iulie. În cadrul festivalului, special pentru delegaţia României, se va organiza un workshop, dincolo de proiecţiile şi mesele rotunde care vor avea loc la Ierusalim. Încă nu avem toate confirmările, însă vă pot spune că în program vor rula Lampa cu căciulă (regia Radu Jude), O zi bună de plajă (Bogdan Mustaţă), Lecţia de box (regia Alex Mavrodineanu), La drumul mare (regia Gabriel Sârbu), Apa (regia Constantin Popescu), Valuri (regia Adrian Sitaru). Workshop-ul se va numi Noul val cinematografic din România: direcţii şi perspective. De asemenea, vom avea mai mulţi invitaţi speciali. Toţi ceilalţi mari regizori români premiaţi vor veni în Israel cel mai probabil în noiembrie, cînd vom organiza Retrospectiva Filmului Românesc de ieri şi de azi, unde vor veni 10 sau 15 regizori şi actori şi vor fi vizionate toate filmele premiate în ultima vreme.
La sfîrşitul lui august organizăm Festivalul românesc, festival pe care primaria ne-a solicitat să-l reiterăm şi anul acesta, după prima ediţie desfăşurată anul trecut. Au fost încîntaţi şi ne oferă spaţiu în Oraşul vechi, piaţa centrală din Jaffo, Tel Aviv. Sîntem convinşi că oamenii vor veni cu miile aşa cum s-a întîmplat şi anul trecut. Acţiunea se va desfăşura sub titulatura Nopţile României în Jaffo. În primul rînd vom avea muzică şi dans, spectacole în aer liber în piaţa din Jaffo şi în amfiteatrul de acolo. Vom aduce evenimente pentru copii care să animeze spectacolele care vor urma. Pot să vă spun că israelienii sînt mari iubitori de astfel de evenimente, la care participă alături de copii lor. Vom organiza şi un atelier de creaţie şi vom încerca să aducem şi expoziţii, dar şi meşterii populari, la fel ca anul trecut. Cel mai probabil, acest festival va fi legat şi de inaugurarea oficială a noului sediu al ICR Tel Aviv. Se cerea un sediu mai mare care să aibă în dotare birouri pentru că nu aveam spaţiu de lucru. De asemenea, nu aveam spaţii de reprezentare pentru primirea oaspeţilor, nu aveam bibliotecă… Sediul s-a extins semnificativ, dar problema este că trebuie şi dotat corespunzător. Nu-l poţi utila doar cu mobila din vechiul spaţiu. În acest moment se munceşte pe toate planurile în condiţiile în care schema de personal este incompletă. Nu avem administrator care ar trebui să fie şi şofer, si nu avem o secretară care este şi contabil. Momentan aceste funcţii au fost preluate de alţi membri din echipă, pe lîngă responsabilităţile pe care le au în mod obişnuit, pe proiecte.

• O să primiţi ajutorul de care aveţi nevoie?

Ni s-a promis ajutor şi sperăm să primim şi oamenii de care avem nevoie în cel mult două luni, şi astfel vom putea demara şi proiectul inaugurării sediului, un lucru care cred că este esenţial pentru vizibilitatea şi promovarea Institutului Cultural Român aici, cu atît mai mult cu cît în momentul în care m-am prezentat la post nu se ştia că există un Institut Cultural Român în Israel. Sediul nu a fost propriu-zis lansat în momentul în care a fost înfiinţat, decît într-un cerc restrîns al ambasadei.
Apoi, în februarie, vom organiza la Muzeul de Artă din Tel Aviv o expoziţie de artă video în parteneriat cu primăria. Vrem să-i aducem la această acţiune pe Florin Tudor, Mona Vătămanu, Dan Mihălţeanu şi Daniel Golţ, artişti extrem de buni, care sîntem siguri că vor dori să participe la un eveniment de o asemenea importanţă. Cu această ocazie ni se va pune la dispoziţie un spaţiu generos şi se va face şi un catalog în condiţii grafice foarte bune.

• Există zone culturale pe care nu le-aţi acoperit pînă în acest moment?

Încercăm să acoperim o diversitate cît mai amplă a evenimentelor, punctînd însă ceea ce iubeşte mai mult publicul israelian. Într-adevăr, muzica este preferată pentru că limba română nu este accesibilă tuturor, mai ales că noi nu ne adresăm numai românilor de aici ci publicului israelin în general. Este esenţial, de aceea, să cunoaştem publicul israelian şi să aducem din România ceea ce vine cel mai bine în întîmpinarea acestor spectatori.
Desigur, publicul român ne este fidel şi participă la toate evenimentele, însă ICR Telv Aviv încearcă să facă o punte de legătură între cultura românească şi cea israeliană.