Din ciclul "am venit, am vazut, am pierdut", astazi va prezentam revista presei de la o televiziune de mare anvergura, la care ma uit niciodata si cateodata rar.
LUIZA LUPU - C(RAMPE)
Aici am vazut un baiat imbracat intr-o camasa misto, pe care n-as purta-o nici in casa sub forma de carpa de sters faianta, cand ti se termina toate lavetele. De asemenea, am mai vazut un baiat (acelasi baiat!) care, privit fara ochelarii de vedere si de la o distanta apreciabila de televizor, aduce cu un chip suav de fata.
Ma rog, fiecare cu chipul lui! Aici propria-mi hidosenie ma impiedica sa ma pronunt. Doamnelor si domnilor, uau! Baiatul acesta are niste gesturi atat de gingase, incat daca-ti vine sa te scobesti in nas simti nevoia acuta sa schimbi canalul, de atata jena. I-am urmarit mainile fine, delicate, care se asterneau candid pe masa sau urcau cu o miscare de balerina inspre umeri, dupa care, aproape lasciv, se relasau sa coboare pe masa.
Si vocea! Avea baiatul asta o voce de nu pot sa va spun! Un timbru cald, virgin, chiar felin as putea spune, un timbru sublim si chiar misto.
Aaaa... ce? Credeti c-am retinut ceva din ce-a spus? Alura de nobil de secol optispe, gesturile de o savoare greu descriptibila, incantatoarea lui prezenta erau in sine un deliciu. Peisajul de vis in care ma aruncase baiatul asta de la alfa teve (caci despre ea este vorba) s-a curmat brusc intr-un moment de maxima incrancenare a ideilor.
Citește pe Antena3.ro