Oameni şi faze. Festivalul Anonimul, ed 5

Festivalul de film Anonimul a crescut. Mult. Atît de mult încît orăşelul sat e plin de turişti, iar a-ţi găsi o gazdă peste week-end cînd e avalanşa cea mai mare de turişti, e deja un lucru imposibil.

Festivalul de film Anonimul a crescut. Mult. Atît de mult încît orăşelul sat e plin de turişti, iar a-ţi găsi o gazdă peste week-end cînd e avalanşa cea mai mare de turişti, e deja un lucru imposibil. Şi dacă tot mai mulţi tineri bat drumul pînă la capătul ţării, mergînd cîteva ore bune cu maşina pentru ca apoi să mai parcurgă cu barca sau vaporul, alte cîteva ore bune, e semn că le place filmul. Iată cîteva momente din culisele festivalului.
"Ce tare. Super. Cine o fi făcut filmul ăsta?", spunea un puşti care stătea pe trepte într-o sală super aglomerată după proiecţia scurt metrajului "Căpşuni în aprilie" în regia lui Cornel Mihalache. Regizorul era cîteva rînduri mai jos şi-a ratat remarca, dar filmul lui – o poveste despre un tată şi-un fiu într-o situaţie extremă a vieţii lor, e de departe cel mai bun scurt metraj pe care l-am văzut în aceste zile.

"Nu mai rîde bă, că aşa e. Voi mereu cu băutul, noi cu crescut copiii", spunea o doamnă în camping în timpul vizionării filmului Boogie. Ea – corpolentă şi îmbrăcată cu pantaloni de trening mulaţi, el – la bustul gol şi cu şort alb, la fel de corpolent; beau bere şi mîncau seminţe, erau dintre localnicii care vin în fiecare seară în camping să vadă filmele de lung metraj din festival. Boogie, o bijuterie de film, cu interpretări brici şi dialoguri impecabile, povesteşte despre o seară de "golănie" a unui tînăr de 30 şi ceva de ani, însurat şi cu copii, care se întîlneşte cu colegii de liceu întîmplător la mare.  

"Da, a crescut mult festivalul, peste aşteptările noastre. Toate locurile din camping sunt ocupate", mi-a spus Miruna Micu-Berescu, directoarea festivalului. "Sînt turişti şi în gazdă la primarul din sat", i-am răspuns zîmbind.

Asta e de fapt partea cea mai frumoasă a festivalului, dincolo de selecţia filmelor (am văzut cîteva scurt metraje foarte frumoase), dincolo de numele mari care vin an de an aici (Krzysztof Zanussi e preşedintele juriului anul acesta), sînt oamenii ăştia care bat un drum  lung (cu maşina şi apoi cu vaporul) ca să jungă la un capăt de ţară, într-un loc ca din poveşti, să vadă filme. Şi ei pot să fie Coca Bloos sau Radu Muntean, dar şi Dani, studentul la Comunicaţii de la Timişoara, care avea toţi banii drămuiţi pentru fiecare zi de festival.