Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există, în istoria infamiei, o frază teribilă atribuită lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei în regimul nazist al lui Hitler: "Cînd aud de cultură îmi vine să scot pistolul!” Din păcate, fraza este expresia unui sindrom care nu a dispărut.
Există, în istoria infamiei, o frază teribilă atribuită lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei în regimul nazist al lui Hitler: "Cînd aud de cultură îmi vine să scot pistolul!” Din păcate, fraza este expresia unui sindrom care nu a dispărut.
Aşa cum se ştie, în perioada 29-31 august 2008, a avut loc, la Băile Herculane, primul marş cultural din lume. Iniţiativa, care aparţine poetului Laurian Stănchescu, a fost o performanţă fără precedent, atît prin ideea în sine, cît şi prin impactul neaşteptat pe care l-a avut. Cel de-al doilea marş cultural trebuia să aibă loc sîmbătă 20 septembrie, la Curtea de Argeş, pe traseul Biserica Domnească – Mănăstirea Argeşului şi retur. Tema celui de-al doilea marş, ca de altfel tema intregului proiect, era "Recuperarea şi promovarea valorilor culturale naţionale”. N-a mai avut loc, pentru că n-a fost aprobat de primarul Nicolae Diaconu. De fapt, un fel de aprobare a dat el, fără ştampilă şi număr de înregistrare, dar cu o apostilă formulată aşa: "Se aprobă/ În incinta Casa de Cultu. Defilare pe trotuar”… Asta după ce de luni, cînd a fost depusă cererea, pînă joi la prînz, cînd a "aprobat-o”, fusese de acord cu marşul. Ce s-a întîmplat în ultimul moment, nu se ştie. O fi primit vreun ordin de undeva, de la judeţ!...
RUŞINE. Laurian Stănchescu a refuzat să mai desfăşoare marşul în aceste condiţii, considerănd că tratamentul de ghetou, de izolare, este o insultă pentru cultură: "Această idee nu poate fi trimisă pe trotuare. Acolo am văzut mame care duceau copiii în cărucioare sau de mînă, tineri sau cetăţeni în vîrstă care se plimbau sau discutau. În mod sigur am fi generat un conflict, fără voia noastră. Nu asta vrem. Oamenii care au venit sîmbătă la Curtea de Argeş, la cel de-al doilea marş cultural au refuzat restricţionarea impusă de domnul primar Nicolae Diaconu, care mi-a spus la un moment dat că, dacă vrea, anulează marşul”. Aşadar, evenimentul ca atare n-a mai avut loc, dar s-a transformat într-unul mai puternic. În faţa Bisericii Domneşti s-au strîns peste o sută de oameni: personalităţi din judeţ şi din ţară, cadre didactice din localitate, copii. Acestora li s-a s-a adăugat un autocar plin cu olteni veniţi, în frunte cu primarul Vili Pasăre din comuna Drăgoteşti-Gorj, special pentru acest eveniment. Marşul a devenit miting-spectacol, la care vorbitorii şi-au exprimat fie indignarea, fie ruşinea că s-a putut întîmpla aşa ceva în oraşul lor, fie speranţa că data viitoare nu va mai fi aşa. Partea cea mai consistentă a evenimentului a fost susţinută de un magnific recital folk al Mariei Gheorghiu, fără microfon şi staţie, acolo, sub cupola de la intrarea în Biserica Domnească.
OGLINDA SPARTÂ. Au mai fost prezenţi: poeţii Carolina Ilica şi Dumitru M. Ion,Mihai Golescu, directorul cotidianului Argeşul, Cristian Sabău de la acelaşi cotidian, Viorel Gîrbaciu, directorul Centrului Judeţean de Creaţie Gorj, Bobi Doru, redactor şef la cotidianul Expresul de Argeş, Marioara Niţulescu, preşedintele Asociaţiei Ecumenice "Sf. Mina”, deputatul Adrian Miuţescu etc. Cel mai scurt şi mai dens discurs l-a ţinut poetul şi omul de afaceri sirian Riad Awad, aflat de mulţi ani în România: "Soarele poate fi adus în casa oamenilor cu ajutorul unei oglinzi. Această oglindă este cultura. În România oglinda este spartă”. Eufemistic vorbind, sirianul are dreptate. E spartă însă nu din greşală, ci cu intenţie. Există în unii oameni un soi de aversiune grobiană, ancestrală, faţă de cultură, conceptualizată perfect în cuvintele lui Goebbels. Este vorba, de fapt, de SPAIMâ. Spaima de tot ceea ce îi depăşeşte, spaima de cultură! Dacă e ceva subversiv? Dacă explodează? Mai bine o interzicem, sau o ţinem cumva la distanţă, eventual într-un ţarc. Acelaşi "sindrom” s-a manifestat şi la Băile Herculane, unde primarul şi viceprimarul au şters-o din localitate în ziua marşului, lăsînd-o pe secretară să descurce singură. Dar măcar au aprobat...
SPERANŢA ŞI PISTOLUL. Laurian Stănchescu îşi exprima, la un moment dat, temerea că ideea ar putea fi confiscată, politizată. Îi suspecta, adică, pe oamenii politici, de inteligenţă. Îi recomandăm să stea liniştit, mai e cale lungă pînă acolo, deocamdată sîntem în comuna primitivă.
Cel mai tînăr participant la spectacolul-miting a fost o fetiţă de şase ani din Drăgoteşti, pe nume Andreea Bianca Tauru: o imagine perfectă a speranţei, un simbol mai puternic decît pistolul lui Goebbels.
