Exista un loc unde valurile marii fac noduri albe (vorba poetului) si dulci (asta-i de la mine). Acolo, la Sf. Gheorghe, Dunarea se pupa cu marea, creand o apa ciudata, care nu-ti lasa urme de sare pe piele.
CLAUDIA DABOVEANU
Cineva a fost vesnic indragostit de acest capat de lume. Avand si bani, a facut mult bine prin sat: a renovat scoala, a facut parc de joaca pentru copii, da sa manance batranilor, saracilor si cui mai e flamand, la cantina sociala, a imprumutat bani oricui i-a solicitat acest ajutor pentru o nevoie sau alta. Si nu i-a mai cerut indarat.
CA-N POVESTI. Acum doi ani a cumparat acolo o mlastina. Smarcuri cu stuf, namol, nuferi si alte plutitoare. N-a asanat-o. A carat nisip cu vapoarele si tractoarele si a astupat-o. Dupa care a inceput sa construiasca: o casa, doua, trei si tot asa. Pentru oameni si pentru⦠gaste. Cel putin zburatoarele ii sunt profund si sonor recunoscatoare: se incoloneaza-n sir indian, ca fetele de la Capalna si se plimba de colo-colo pe lacul de langa satul cinema, tinand sedinte-n limba lor, de la un domiciliu la altul. Satul cinema, pentru ca exista o casa cu o destinatie precisa: multiplex. Acolo s-a gandit misteriosul proprietar al acestor minunatii - l-am numit pe Sorin Marin - sa tina Festivalul International Independent de Film Anonimul. Absolut totul a fost facut dupa ideile sale. Si-s de un bun gust cum nu prea intalnesti.
CA-N FILME. Am zis multiplex. Acolo, in cele trei sali de cinema si in campingul vecin cu Orasul Interzis s-au proiectat toate filmele selectionate pentru festival. Am zis si Orasul Interzis. Asa ii spun satenii si turistii locului unde n-aveau voie sa patrunda. Priveau de pe dig sau printre ulucii gardurilor pazite cu strasnicie de bodyguarzi ceea ce se petrecea "inauntru".
Asa trebuie sa se fi simtit "fetita cu chibriturile". Sau seful garii din "Steaua fara nume", cand a vazut-o coborand din tren pe Mona, frumoasa-n rochie alba. Festivalul s-a vrut si a fost unul elitist, iar exclusii si aliatii lor au inceput, firesc, sa carcoteasca. "A stricat linistea locului, noroc ca nu dureaza mult si oricum, acolo nu intra fitecine, sa faca mizerie", "Taci, ca-i bine, n-ai vazut ca domnuâ a pus sa se faca curatenie pan-la plaja, ca era plin de gunoaiele astora de la corturi?", "Asta-i bine pentru noi. Sa vezi ce-or sa mai creasca preturile la noi, la cazare (n.r. - o pensiune completa in sat cu casa, masa si WC in curte costa acum 10 euro/zi), ca acolo n-au voie decat domnii⦠Ai multi tot la noi tragâ¦", "Am vazut aseara cum mancau, beau si se veseleau, noroc ca erau niste faclii printre ei. Vorbeau unii la microfon, daâ nimic n-am auzitâ¦" erau replicile celor de dincolo de "zidurile cetatii". Probabil, aceste restrictii i-au socat si pe invitatii straini. Moritz de Hadeln, fost director al festivalurilor de film de la Venetia si Berlin, acum presedinte al juriului, a spus in cadrul festivitatii de decernare a premiilor: "In 1989, cineva a spus sa cada zidul Berlinului. Sper ca anul viitor sa cada zidul dintre camping si Orasul Interzisâ¦".
Citește pe Antena3.ro