Pentru adi, cu dragoste

Cum sa va spun eu dumneavoastra... stiti... e o rubricuta in cadrul Focusului de la Prima, pentru care merita sa stai la tot jurnalul (pauza de publicitate y compris). Telespectatorii pasionati stie! E vorba, cum era si firesc, de rubricuta dedicata vedetelor autohtone, unde se intelege prin "vedeta" oameni de o rara calitate sufleteasca si antelectoala, oameni care chiar sufera, oameni care-si pun pe tava sufletul lor zbuciumat si ne invita sa ne uitam la el cum se zbate ca un peste pe uscat.

Ca sa va dau un exemplu, in seara de duminica l-am putut viziona pe Adrian Copilu Minune. Ce se mai poate spune despre acest intelectual? Ce nu se stie despre el si e imperios necesar sa se stie? Cu ce ne mai surprinde mereu-surprinzatorul bard? Care este secretul lui Adi?

N-as putea sa va spun, sincera sa fiu, dar as putea sa compensez grosierul meu deficit de cunostinte cu informatia ca Adi are, domnilor, domnisoarelor si doamnelor, o calitate: modestia. Ei, si acum, ca tot v-am trezit curiozitatea, sa-mi continuu periplul prin marele suflet al artistului Minune, adaugand imediat ca marele lui defect este... ah, da... ati ghicit, desigur: faptul ca "depune inima".

Puteam sa spun eu asta, fara sa spuna el. Eram absolut convinsa ca Adi e dintre cei care "depun inima" in tot ceea ce fac, si poate ca oamenii nu merita asta, poate ca unele pramatii isi bate joc de sufletul artistului, poate ca-l striveste in picioarele lor cum strivesti o tigara pe asfalt. Puteam sa pun pariu ca Adi e dintre raritatile care pun inima si cand se spala pe dinti sau duc gunoiul, un om profund, care investeste sentimental, care vine si-ti spune "uite, ma, sufletul meu ti-l dau tie, ia-l tu, fa ce vrei cu el, eu traiesc numai prin tine". Puteam sa pun pariu ca Adi si-a luat-o de la viata, din cauza ca el s-a deschis in fata celorlalti, iar ceilalti, ca niste animale, i-au intors nepasatori spatele.

Adi, asculta aici ce-ti spun eu, draga! Adita, mama, iti spun ca la copilu’ meu: nu mai depune si tu atata inima, mai Adita, ca, Doamne fereste, te-mbolnavesti de inima rea, ca lumea e rea, te invidiaza pentru talentul tau, pentru ca esti un baiat cuminte si la locul lui, pentru ca ai o viata frumoasa si linistita, pentru ca ai bemveu sau audio, nu mai stiu foarte bine... Adi, ca ma buseste si plansul, Adi, sufletel, asculta-ma pe mine, linisteste-te si stai si tu mai mult p-acasa, la copiii tai. Nimeni pe lumea asta mica si rea nu te iubeste cum te iubeste copiii tai, dusmanii iti vrea raul, iar femeile, perverse, vrea sa te faca la bani, mamica, merg pe interese.

Hai ca te pup dulce, dulce, dulce, te asigur de respectul meu si am sa-ti spun, in pofida redactorului care-a facut textul ala, ca tu, pentru mine, esti regele incoronat al manelelor, nu ala neincoronat. Te-am pupat, draguta!