x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Petru Popescu – "Prins" între amintiri necenzurate

0
Autor: Clara Margineanu 05 Aug 2009 - 00:00
Petru Popescu – Arhiva familiei /
Petru Popescu (născut în 1944 la Bucureşti) a lăsat literaturii române volume de o incontestabilă valoare. Este de formaţie lingvist, licenţiat al Universităţii Bucureşti, Facultatea de limbi germanice. A intrat în literatură la 22 de ani, cunoscând un succes precoce, neegalat la acea vreme.

A debutat cu volumul de versuri "Zeu printre blocuri" (1966) căruia i-a urmat "Fire de jazz" (1969). A primit adeziunea rapidă şi entuziastă a publicului cititor, cărţile sale s-au bucurat şi de recunoaşterea criticii de specialitate, a fost bursier al Premiului Herder la Viena.

A publicat patru romane citadine în şase ani. A stârnit, fireşte, bârfe, controverse şi invidii în rândul confraţilor. "Spre deosebire de confraţii de generaţie, a căror origine socială şi culturală ţinea mai ales de tradiţia categoriilor neorăşeneşti, cel mult a periferiilor, Petru Popescu venea dintr-un Bucureşti axial, ticsit de amintiri culturale şi artistice, dominat de superbe tentative şi realizări. (...) în casa în care a crescut Petru Popescu, chipul lui Eugen Ionescu era o prezenţă familiară într-o fotografie cu dedicaţie.

Ieşit din acest mediu, Petru Popescu constituia o expresie de lux a talentelor şi a ambiţiilor culturale ale burgheziei bucureştene de altădată, geloasă pe propriul ei trecut, la care n-a voit să renunţe în ciuda prigonirilor şi represiunilor", scrie criticul literar Mihai Ungheanu în postfaţa volumului "Prins", reeditat în 1996 la Ed. Gramar.

Celebritatea spectaculoasă o trăieşte o dată cu apariţia romanelor "Prins", "Dulce ca mierea e glonţul patriei" şi "Sfârşitul bahic". Ultimul volum apărut în România, "Copiii Domnului" (1974), s-a tipărit în 100.000 de exemplare care s-au vândut rapid. Se răspândise zvonul că autorul nu se va mai întoarce în ţară. Zvonul era întemeiat.

În plină glorie, în 1974, decide să rămână în Occident, unde, ajutat de talentul său şi de stăpînirea perfectă a limbii engleze, şi-a consolidat o nouă carieră literară. A devenit în SUA un scriitor de succes şi un cineast apreciat. A absolvit "American Film Institute". Locuieşte în Beverly Hills, este căsătorit cu scenarista şi jurnalista Iris Friedman şi au împreună doi copii. Din cauza situaţiei politice de dinainte de 1990, Petru Popescu nu a putut fi prezent la înmormântarea tatălui său, Radu Popescu (cronicar dramatic, redactor-şef la revista Teatrul în perioada 1969-1973). A revenit în ţară după aproape douăzeci de ani, în 1992.
UN AUTOR CITADIN
Petru Popescu este, prin ceea ce a scris şi a publicat în România, un autor citadin, un scriitor care a iubit cu patimă Bucureştiul. Iată ce scrie în romanul "Prins": "Un oraş ca un vis, un oraş ca o sinucidere. Bucureştiul de câmpie te face uneori să crezi, numai când te uiţi la norii care-i dau târcoale, că dincolo de colţ e un ocean şi un port cu vapoare... (...) Cine vede Bucureştiul înţelege Europa, în taina ei, cine nu le înţelege pe amândouă, la ce s-a mai născut? În mijlocul câmpiei române, într-un loc fericit şi ales de providenţă, a căzut într-o noapte, un oraş".

Am regăsit şi acest citat, copiat într-un caiet datat 1988. Copiat cu cerneală, acum decolorată de timp... Atunci, numele Petru Popescu era şters din dicţionare, cărţile sale nu mai existau în librării sau biblioteci. Am avut norocul ca cineva să îmi împrumute volumul în copie xerox. Pe copertă nu scria nimic: nici autor, nici titlu. Mi-a fost împrumutat aşa, cu aer conspirativ şi trebuia să îl înapoiez peste câteva zile. Eram pe atunci elevă de liceu, citeam ce şi cum puteam, pe apucate, dar marcată de sentimentul care îmi fusese indus, că sunt privilegiată şi că am prilejul să citesc un document literar valoros.

M-am grăbit să copiez rânduri întregi din cartea cu pricina... Peste mulţi ani, în 2002, am avut o discuţie cu doamna Beatrice Comănescu, pe atunci director la TVR Cultural, despre cărţile lui Petru Popescu. Am crezut că a fost o discuţie întâmplătoare, fără urmări memorabile, dar, într-o zi a aceluiaşi an, domnia sa m-a chemat de urgenţă, la o discuţie. Am spintecat distanţa urgent într-un taxi, am urcat cu sufletul la gură până la etajul şapte, am bătut la uşa dincolo de care mi s-a spus: "Ţi-l prezint pe Petru Popescu. Ai prilejul să faci un documentar despre el". Mi s-a confirmat încă o dată că gândurile puternice au forţa de a se concretiza în timp în forme nebănuite. Încordarea mi-a fost dizolvată pe loc de firescul, modestia, dezinvoltura, optimismul contaminant care îl caracterizează pe Petru Popescu. L-am întrebat atunci cât se consideră scriitor român şi cât scriitor american. A răspuns că este 100% român şi 100% american. Şi că în toate ţările şi în toate limbile în care au fost traduse cărţile sale se ştie că Popescu este un nume românesc.
ROMANUL UNEI GENERAŢII CAPTIVE
Petru Popescu a fost prin romanul "Prins" un deschizător de drumuri pentru prozatorii care s-au afirmat ulterior, în anii optzeci. El a propus atunci, în plin comunism, un alt fel de a scrie roman, preocupat de realitatea cotidiană citadină. Ca şi autorul său, "Prins" este un roman care şochează prin sinceritate. Surprinde o stare de spirit, cea a tinerilor din anii '60-'70, cu energia lor clocotitoare, cu aspiraţii, căutări şi cu dezideratul puternic de a evada din clişeele culturale şi sociale impuse. Romanul se deschide precum cortina la teatru, descoperindu-ne un Bucureşti care se pregătea de petrecerea dintre ani: "Trec câteva zile de la Crăciunul luminat de brazi, şi reveionul cade pe Bucureşti ca o maladie. Sfârşitul anului se răspândeşte în oraş ca un gaz subtil, şi după el iar începutul, imediat, aşa cum un minut alb ar urma unui minut negru. De altfel, nici începutul, nici sfârşitul nu ne interesează cu adevărat, esenţialul rămâne febra aceasta, care aprinde obrajii şi ochii. Pisica se hotărâse să nu uite pe nimeni din prietenii de altădată şi e de mirare cum îi redescoperise aproape pe toţi, ascunşi în agende cu numere de telefon vechi."

Petru Popescu reuşeşte să-şi contamineze personajele cu intensitatea şi febrilitatea trăirilor sale. Dincolo de dragostea de viaţă şi energia specifice vârstei, generaţia lui Petru Popescu era "prinsă", "captivă" unui regim autoritar care zguduia temeliile societăţii. Personajul principal al cărţii nu are nume, el este "inginerul", cel care află că suferă de o boală incurabilă. Aflat în proximitatea morţii, se adresează unor potenţiali cunoscători ai fenomenului: un preot, un filozof , un artist...

Sprijinul moral al acestora se dovedeşte a fi ineficient. Nici iubirea sa exaltată pentru Corina nu îi amelioreză singurătatea. Cu toate acestea, este hotărât să retrăiască pentru ultima dată, să se bucure de splendorile vieţii. Frumuseţea oraşului, viaţa de noapte, petreceri exuberante, cafenele, terase, săli de spectacol, prietenia cu devotatul Bibi, toate sunt văzute prin lentila afectivă a celui care urma să dispară definitiv. "Era convins că, dacă s-ar fi sculat să dea din mâini şi să răcnească, moartea s-ar fi îndepărtat. (...) Sufleteşte nu îl apăsa nimic. Mai nimic. Amintirile vagi. Corina, iubirea, durerea, amintirea, mântuirea. Şi oraşul ăsta. Frumuseţea asta de oraş, viaţa şi moartea asta de oraş, boala de care suferise el de când se născuse între case şi străzi, Bucureştiul lui, prea frumos ca să i se mai vadă frumuseţea, prea dulce ca să i se mai cunoască gustul."

Inginerul se stinge cu gândul, cu speranţa că poate în pântecele Corinei este deja copilul lor. Aşa interpretează ultimele ei cuvinte, "te voi revedea" scrise într-un bilet. "Poate că mi se va naşte un copil. Pot interpreta astfel sensul frazei «Te voi revedea». Mă va revedea în ceva, obiect sau fiinţă. În ce m-aş putea oglindi mai bine decât într-un copil al meu?" "Prins" este un roman al revoltei care transmite ameninţarea morţii lente, transfigurată literar prin boala care îl răpune pe protagonist. Cancerul, ca boală a socieţăţii. Romanul, şi recitit în zilele noastre, are prospeţime şi expresivitate. Este o carte vie despre dragoste şi moarte.
UN AUTOR CARE IUBEŞTE ROMĂNIA
Între anii 1992 şi 1995, Petru Popescu face în SUA un lobby pentru România, în urma căruia este aspru criticat de intelectualii români aflaţi în opoziţie, care au văzut în gestul său o susţinere făţişă a regimului Iliescu. Petru Popescu răspunde într-un interviu realizat anul trecut: "Practic, afară de chestiuni concrete cum era recâştigarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, job-ul meu era să vorbesc România de bine, 24/7 cum se zice în engleză - douzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Şi România avea nevoie să fie vorbită de bine; bizar, excesele dictaturii erau atribuite caracterologic Românilor - deci trebuia să lupte cineva cu analfabetismul politic american, în congres, în presă, la Hollywood chiar. (...) Dar, la obiect: Mă simt curat la suflet că am făcut-o? Absolut. Aş fi ajutat şi un alt preşedinte? Desigur, dacă era ales şi dacă mi-o cerea. (...) Pentru cei care m-au criticat cel mai mult: dragii mei confraţi intelec­tuali, vă stimez mult şi sincer, şi e timpul să mă iertaţi. Putem face multe lucruri bune împreună, şi în România, şi în SUA."

În anii '70 s-a zvonit că Petru Popescu ar fi urmat să devină ginerele soţilor Ceauşescu prin căsătoria cu fiica lor, Zoia. Zvonul nu s-a confirmat, dar Petru Popescu s-a hotărât să scrie acea poveste aşa cum a trăit-o. Totul este închis între coperţile unui roman intitulat "Supleantul", care va apărea în toamna acestui an la Ed. Curtea Veche. Acum ni s-a dăruit o carte foarte frumoasă, romanul "Prins", prin a cărui lectură poate fi (re)descoperit un autor valoros care iubeşte România.
Citeşte mai multe despre:   petru popescu,   biblioteca pentru toţi

 



Mai multe titluri din categorie

Jurnalul vă oferă astăzi o carte-document: ”România cu și fără Antonescu”, de Gheorghe Buzatu

Jurnalul vă oferă astăzi o carte-document: ”România cu și fără Antonescu”, de Gheorghe Buzatu
O imagine asupra evenimentelor care s-au abătut asupra țării noastre în vremuri de foc. Ce am câștigat și ce am pierdut sub comanda Mareșalului? A fost Antonescu criminial de război sau luptător pentru...

Prințul Philip, Duce de Edinburgh, pictor și designer

Prințul Philip, Duce de Edinburgh, pictor și designer
Galerie Foto Punct de referință al familiei regale britanice, plecat dintre noi în urmă cu câteva zile, la vârsta de 99 de ani, Prințul Philip era - puțini știu - și pictor: printre subiectele sale preferate se află,...

Muzeul Naţional Cotroceni aniversează Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor, în 18 aprilie 2021

Muzeul Naţional Cotroceni aniversează Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor, în 18 aprilie 2021
Muzeul Naţional Cotroceni, situat în Palatul Cotroceni, monument istoric de importanţă naţională, va marca Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor, sărbătorită prin decizia UNESCO, în fiecare an, pe ...

Maratonul dramaturgiei israeliene pe scene românești

Maratonul dramaturgiei israeliene pe scene românești
Galerie Foto Parte a proiectului Maratonul dramaturgiei israeliene pe scene românești, Teatrul Evreiesc de Stat prezintă vineri, 16 aprilie 2021, cu difuzare de la ora 18.00, spectacolul Șofer/Pictor, avându-I în...

Radu Jude va fi omagiat la Festivalul La Rochelle Cinéma

Radu Jude va fi omagiat la Festivalul La Rochelle Cinéma
Regizorul și scenaristul Radu Jude va fi omagiat la Festivalul La Rochelle Cinéma (Fema), care va avea loc între 25 iunie și 4 iulie 2021. La cea de-a 49-a ediție a evenimentului din Franța, Radu Jude va...

Jumătatea dispărută sau ce preț are renunțarea la propria identitate

Jumătatea dispărută sau ce preț are renunțarea la propria identitate
Să te reinventezi, să devii persoana care ți-ai dorit dintotdeauna este un lucru de dorit, dar ce se întâmplă când toată această transformare are la bază o minciună? Scriitoarea americană Brit Bennett oferă...

Patru cărţi obligatoriu de avut 

Patru cărţi obligatoriu de avut 
Sunt câteva cărţi care au făcut istorie nu doar în rândul cititorilor, ci şi în rândul criticilor literari. Astăzi vă propune nişte romane premiate cu prestigiosul premiu Pulitzer. Alegerea Sofiei este o...

Ioana Maria Stăncescu, laureată a 'Festival du Premier Roman' de la Chambéry

Ioana Maria Stăncescu, laureată a 'Festival du Premier Roman' de la Chambéry
Ioana Maria Stăncescu, autoarea romanului Tot ce i-am promis tatălui meu este laureata ediției din 2021 a Festival du Premier Roman de la Chambéry, în urma votului a peste 3000 de cititori. Romanul de debut al...

Sărbătorim astăzi Ziua Mondială a Artei

Sărbătorim astăzi Ziua Mondială a Artei
Sărbătorită pentru prima dată în 2012, data de 15 aprilie a fost declarată Ziua Mondială a Artei. O recunoaştere a contribuţiei oamenilor de artă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale....

„La Traviata”, operă în concert, transmisă online de Opera Națională București

„La Traviata”, operă în concert, transmisă online de Opera Națională București
Opera Națională București transmite online opera în concert „La Traviata” de Giuseppe Verdi. Spectacolul din acestă săptămână este un act cultural unic prin concept și calitate, care prezintă iubitorilor...

Femei de Oscar. Cinci actrițe în cursa pentru celebra statuetă

Femei de Oscar. Cinci actrițe în cursa pentru celebra statuetă
Galerie Foto Cine sunt actrițele aflate în competiție și personajele lor   Portretele a două legende ale muzicii, Billie Holiday și Ma Rainey, urmate de o femeie ce se revoltă împotriva abuzurilor făcute de...

PS Claudiu Lucian Pop este noul Episcop de Cluj-Gherla

PS Claudiu Lucian Pop este noul Episcop de Cluj-Gherla
Galerie Foto Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, după ce a primit consimțământul Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma,...

HAYDN-MOZART-BEETHOVEN,  sub bagheta dirijorului vienez SASCHA GOETZEL, LIVE de la SALA RADIO

HAYDN-MOZART-BEETHOVEN,   sub bagheta dirijorului vienez SASCHA GOETZEL,  LIVE de la SALA RADIO
Galerie Foto Apreciatul dirijor vienez SASCHA GOETZEL - care și-a început cariera ca  violonist al celebrei Filarmonici din Viena și este astăzi director artistic onorific al Orchestrei Filarmonice Borusan din Istanbul și...

Când va fi redeschisă celebra catedrală Notre-Dame din Paris

Când va fi redeschisă celebra catedrală Notre-Dame din Paris
Catedrala Notre-Dame din Paris va fi redeschisă în anul 2024, după cum a anunțat ministrul francez al Culturii, Roselyne Bachelot. Totodată, subscripţia publică lansată pentru restaurarea acesteia a permis...

„Mistreţul orb şi alte prevestiri”. O colecţie de poveşti fascinante, de Nicolae Dan Fruntelată. De mâine, cu Jurnalul. „Doar cultura ne poate vaccina împotriva tuturor pandemiilor din lumea asta”

„Mistreţul orb şi alte prevestiri”. O colecţie de poveşti fascinante, de Nicolae Dan Fruntelată. De mâine, cu Jurnalul. „Doar cultura ne poate vaccina împotriva tuturor pandemiilor din lumea asta”
Galerie Foto Jurnalul vă oferă, începând de mâine, o carte specială, cu poveşti în care se împletesc perfect realul cu fantasticul, în stilul marelui scriitor columbian Gabriel Garcia Marquez. L-am provocat pe autorul...
Serviciul de email marketing furnizat de