x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Premiantul de la Cannes

Premiantul de la Cannes

03 Iun 2005   •   00:00

Cristi Puiu nu vrea sa faca film peste hotare si categoric nu e interesat de Hollywood.

  • de MIRUNA MIHALCEA
  • CULTURA/MASS-MEDIA

  • CASTIGATOR. Cristi Puiu asteapta rezultatele "evaluarii" CNC de anul acesta
    Cristi Puiu e-n zodia Berbecului. A luat in coarne, victorios, premiu la Cannes. Nu-l framanta visul cinematografic american. Decizia lui e irevocabila: "Vreau sa fac film in Romania".

    Jurnalul National: S-a spus ca ai purtat discutii cu producatori straini, in vederea unor posibile colaborari. Te intereseaza o coproductie?
    Cristi Puiu: Asta intereseaza pe toata lumea. Iar discutii iti dai seama c-am avut cu tot felul de oameni, dar nu e nimic concret. Pentru moment, nu vreau sa lucrez afara. Strict profesional, pentru ca limba ma ajuta foarte tare. E vehiculul mentalitatilor, al culturii si traditiilor si eu sunt foarte atasat de tara asta. Fara fite sau patriotisme.

    Film romanesc in Romania…
    Da, pe mine tot mirajul Hollywoodului nu ma atinge. Se opereaza prea mult cu formule digerate si reincalzite. Foarte rar se intampla sa fii surprins tu, ca spectator, si asta pentru ca nu se investeste mult. Daca te uiti inapoi in timp, o sa vezi ca cinematografia americana este ceea ce este gratie unor cineasti europeni. Ca sunt nemti, francezi, italieni, unguri…

    Atunci, in ce consta magia Hollywoodului? Care e magnetismul lui?
    Tot amalgamul asta n-are o forma precisa. Totusi, cinematografia are mai multe "moase", daca vrei. Una e germana, una e ruseasca, italiana si americana. Oricum, Griffith si Eisenstein de partea cealalta au marcat definitiv cinematograful si tot ce s-a petrecut apoi. Chaplin de exemplu… Exista un miraj intretinut de marile reusite ale epocii de aur a Hollywoodului. Dar toti cred ca viseaza un contract cum l-a avut Orson Welles cand a facut "Citizen Kane", ca el avea libertate maxima ca regizor, ceea ce acolo se intampla foarte rar. De-aia nu ma intereseaza Hollywoodul, pentru ca eu stiu foarte bine ce vreau si daca peste decizia mea vine altcineva, innebunesc.

    Cinematografia: arta si consum

    Jim Jarmush a fost "motorul" carierei tale. Cum e sa vezi ca l-ai depasit?
    Mai, nu l-am depasit. Fiecare are viziunea lui proprie. Si daca ele sunt cristalizate, atunci au un statut egal. E dificil sa spui ca Beatles e mai misto decat Rolling Stones. Eu am inceput sa fac film dupa ce am vazut "Stranger Than Paradise", un film al lui Jarmusch, care m-a determinat sa aleg sa fac asta in locul picturii. Eu am doar doua modele. Un documentarist francez, Raymond Depardon, si un regizor american de origine greaca care a murit in ’89 si care a fost un capos, John Casavetes.

    Cum de nu te-au descurajat conflictele cu CNC?
    Ei m-au sprijinit si sper s-o faca in continuare. Eu am avut conflicte cu colegi de breasla ca Sergiu Nicolaescu, Carmazan, Serban Marinescu si altii. Astia sunt niste oameni fata de al caror profesionalism am mari dubii. Mai putin Nicolaescu, ale carui filme mi-au marcat copilaria. Acum insa filmele lui sunt slabe. Stii ca a fost un film "Tim Burton" al lui Ed Wood, se pare cel mai prost regizor de la Hollywood. L-am vazut, e chiar foarte prost. Al lui nu e nici macar atat. Dar pe undeva e mai sus decat Carmazan pentru ca a facut in anii ’70 seria aia cu comisarul Moldovan care constituia, intr-o oarecare masura, corespondentul seriei James Bond. Intr-o masa de filme de propaganda el facea niste filme care copiau un model american. Atunci imi placea eroul asta cu "Un fleac, m-au ciuruit!". Dar pe masura ce inaintezi in varsta, descoperi cinematograful ca arta. El practica unul de consum.

    Catalin Mitulescu te-a numit "artist contestatar", atunci. De ce?
    Nu stiu. Cred ca asa sunt. Dar in masura in care orice artist e contestatar. Nu cred ca eu sunt contestatar in sensul in care contrazic sistemul, dar stiu clar ce ma intereseaza. Filmele mele nu sunt politice. Povestea asta, de exemplu, "Moartea domnului Lazarescu", e a unui om care moare in spitalele din Romania, dar nu e o critica adusa sistemului. E exact o situatie reala, iar doctorii din filmul meu inainte de a fi doctori sunt oameni.

    Cat a durat documentarea? Unde ai facut-o?
    Prin mai multe spitale, si pe la Floreasca, si pe la Universitar, Colentina. Toti au fost foarte cooperanti. Si daca filmul a iesit asa, e si gratie lor. A durat vreo doua luni, dar spart, pe un an intreg. Realizarea propriu-zisa a filmului a durat mai putin. Am intrat in productie la sfarsitul lui octombrie, am inceput filmarile pe 6 noiembrie, le-am terminat pe 21 decembrie. Pe 4 ianuarie a-nceput montajul, s-a terminat pe 4 februarie, am plecat la Berlin ca sa cautam distribuitori. Ne-am intors, am facut sunetul, am primit raspunsul de la Cannes, subtitrare si la revedere. In 6 luni l-am terminat.

    Cand va apucati de restul filmelor din seria de "Sase povesti de la marginea Bucurestilor"?
    Ne-am apucat deja, dar sa vedem cum se deruleaza povestea. Am depus la sectiunea asta un alt scenariu si sper sa nu am parte de show-ul de anul trecut.

    Gura bogata

    Acum ai de-a face cu Mona Musca….
    Nu ea trebuie sa se ocupe de asta. Nici Razvan Theodorescu n-ar fi trebuit s-o faca, dar a fost o situatie extrema. In momentul in care un coleg de bransa ia un premiu important, ar trebui ajutat imediat, pentru ca succesul lui e in parte si succesul tau. Am avut o nota foarte proasta, intr-un an in care tocmai luasem "Ursul de Aur".

    Si-n loc sa ne bucuram…
    Pai da. Nicolaescu a zis ca asta nu-i premiu, e un ajutor. Pentru ca premiul e acompaniat de un ajutor material, 30.000 de euro. La Cannes exista politica de sustinere a filmelor care sunt acolo pentru a fi distribuite in lume.

    Unde o sa ruleze "Moartea domnului Lazarescu"?
    In Anglia, SUA, Danemarca si Franta. Asta e sigur. Ajutorul in bani se acorda tocmai pentru ca sectiunea presupune o viziune cinematografica noua. Deci e important ca filmele sa fie promovate. Cert e ca premiul asta nu-i doar al meu. E al unei intregi echipe. Nu l-am prajit eu singur in bucatarie...

    ORGOLIU

    "De regula, producatorul are ultimul cuvant. De aia nu ma intereseaza Hollywoodul, pentru ca eu stiu foarte bine ce vreau, imi cunosc limitele, ma cunosc pe mine si mi-e foarte clar in ce fel trebuie articulat un film. Iar daca peste decizia mea vine altcineva, innebunesc!" - Cristi Puiu
    ×
    Subiecte în articol: arte