Jurnal de cinefil
De miercuri, Europa cinematografică se mută la Veneţia, căci incepe festivalul de film şi e un bun prilej să vorbim acum despre Italia, dintr-o perspectivă cinematografică un pic diferită.
Jurnal de cinefilDe miercuri, Europa cinematografică se mută la Veneţia, căci incepe festivalul de film şi e un bun prilej să vorbim acum despre Italia, dintr-o perspectivă cinematografică un pic diferită.
Dacă eşti in vacanţă la Roma in aceste zile (ca Gregory Peck şi Audrey Hepburn in filmul lui William Wyler), poţi avea parte nu doar de momente romantice, ci şi de mici bucurii cinematografice cu iz patriotic.
In toate marile cartiere din Roma sunt panouri uriaşe cu filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, trei săptămăni şi două zile"; revistele glossy au cronici mari şi frumoase despre filmul romănesc căştigător la Cannes, iar "vecinul" lui de premieră este o companie mai mult decăt onorantă. Am văzut lăngă afişul lui Mungiu un altul, cu "Breath" al coreanului Kim Ki-Duk, un film aflat şi el in competiţie la Cannes anul acesta.
Cănd te indrepţi ca turist (cinefil sau nu) către Veneţia, mai ai căteva motive de bucurie patriotică. Intr-una dintre cele mai mari librării din Veneţia e afişată in vitrină cartea lui Norman Manea, "Intoarcerea huliganului", tradusă in italiană şi comentată elogios pe coperta patru de Philip Roth (domnul cu "Pata umană", "Complexul lui Portnoy" sau, recent tradusă la noi, "Povestea lui orişicine"). Şi tot la Veneţia, in Galeria Guggenheim, intr-o sală cu două picturi mari de Picasso, stau elegant două sculpturi ale lui Brăncuşi, "Măiastra" şi "Bird in space", pentru ca la doar căteva săli distanţă, după ce vezi lucrări de May Ray, Miro, Chirico, Tanguy, Dali sau Pollock, să găseşti un tablou de Victor Brauner ("Le surrealiste", 1947).
Dincolo de asta, ca turist in Veneţia te trezeşti zilnic că eşti parte din secvenţe din filme pe care le-ai văzut de multe ori, şi unele chiar ţi-au plăcut.
Măştile şi pelerinele negre care promovează simbolul oraşului (carnavalul) te duc cu găndul in fiecare seară, cănd lumina incepe să scadă pe străduţele ingrozitor de inguste, la filmul lui Kubrick, "Eyes Wide Shut".
"Casanova", filmul cu Heath Ledger şi cu Sienna Miller, a avut căteva puncte de inspiraţie pentru decoruri tot aici şi pe unul dintre canale, in apropierea Bisericii San Polo, poţi găsi o replică in mărime naturală a casei in care stă, in film, veneţianca interpretată de Miller. Doar că e veche de căteva sute de ani, cum e şi celula in care a fost inchis Casanova, celulă pe care o găseşti in temniţele Palatului Ducal.
Acolo, in Palatul Ducal, ai parte de cele mai multe déjà vu-uri cinematografice. In sălile de tribunal te aştepţi să iasă de pe vreo uşă Al Pacino şi să-şi spună replicile din "Negustorul din Veneţia" sau să se apere de preacurvie Catherine McCormack pe post de Veronica Franco in filmul "Frumoasa veneţiană".
Desigur, o excursie la Veneţia ar trebui să vă aducă aminte de frumuşelul puşti Tadzio şi de cartea lui Thomas Mann (ori de filmul lui Luchino Visconti), "Moarte la Veneţia". Cei cărora le-a plăcut cartea trebuie să ştie că anul viitor va apărea şi la noi romanul-reportaj al lui Gilbert Adair, "The real Tadzio", o biografie a puştiului care l-a inspirat pe Mann să scrie cartea.
Despre Veneţia o să tot auziţi zilele astea in contexte legate de film. Il vor premia pe Tim Burton pentru intreaga activitate, il vor avea pe Morricone intr-un concert in Piaţa San Marco, printre sutele de porumbei, şi vor fi prezenţi acolo actori mari din toată lumea. Â Dar acestea sunt deja chestiuni pentru jurnalele de ştiri.