Pe Gheorghe Grigurcu il intereseaza literatura si numai literatura; el nu face din literatura un mijloc pentru obtinerea unor titluri stiintifice, a unor pozitii sociale etc. Aceasta exclusivitate a preocuparii sale se vede, este incontestabila. Ea l-a facut pe critic inaderent la programul cultural al partidului comunist, care cerea scriitorilor sa foloseasca literatura in scop propagandistic, educativ etc.
Luciditate si finete
Pe Gheorghe Grigurcu il intereseaza literatura si numai literatura; el nu face din literatura un mijloc pentru obtinerea unor titluri stiintifice, a unor pozitii sociale etc. Aceasta exclusivitate a preocuparii sale se vede, este incontestabila. Ea l-a facut pe critic inaderent la programul cultural al partidului comunist, care cerea scriitorilor sa foloseasca literatura in scop propagandistic, educativ etc. Tocmai pasiunea pentru literatura il determina sa "ia arma in mana" pentru a se opune oricarei ingerinte, dar si pentru a incrimina orice tradare din partea scriitorilor. In istoria culturii noastre, numai E. Lovinescu a mai dat dovada de atata devotament fata de literatura.
CV
|
Gheorghe Grigurcu (nascut la 16 aprilie 1936 la Soroca, in Basarabia) si-a afirmat inca din tinerete atitudinea independenta, cazand inevitabil in dizgratia regimului comunist. Inscris la Scoala de literatura "Mihai Eminescu", a fost exmatriculat dupa numai un trimestru, in 1955. Isi continua studiile la Facultatea de Filologie din Cluj, dar dupa absolvire nu primeste nici o repartitie. Persecutat necontenit de autoritati, este nevoit sa traiasca izolat la Targu-Jiu, cu toata notorietatea de critic literar si poet de care se bucura in randul cunoscatorilor. Publica zeci de volume de critica literara si poezie, toate valoroase. Dupa 1989 judeca de pe o pozitie morala intransigenta oportunismul unor
scriitori, impunandu-se ca un spirit justitiar incoruptibil.
|
|
"Cu o jucata mirare, unii colegi de breasla ne intreaba de ce facem politica. Un lucru este evident: nu din motivul ce-i impinge pe ei a nega dreptul temei politice in cetatea literelor, si anume inrolarea lor secreta (si nu tocmai) intr-o anume grupare posesoare de putere, ce ne recomanda apolitismul ca un soi de morala interdictiva, aplicata castei inferioare, pe care ar reprezenta-o, intr-o bine cunoscuta traditie, scriitorii. Preferam a ne da in vileag gandurile si optiunile. Preferam pilda marilor nostri inaintasi s...t. Nu noi ne-am ales planul de manifestare politic, caci acesta ne-a fost impus, asa cum, in caz de legitima aparare, ti se pune sa pui mana pe arma."
|