Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe Gheorghe Grigurcu il intereseaza literatura si numai literatura; el nu face din literatura un mijloc pentru obtinerea unor titluri stiintifice, a unor pozitii sociale etc. Aceasta exclusivitate a preocuparii sale se vede, este incontestabila. Ea l-a facut pe critic inaderent la programul cultural al partidului comunist, care cerea scriitorilor sa foloseasca literatura in scop propagandistic, educativ etc.
Luciditate si finete
Pe Gheorghe Grigurcu il intereseaza literatura si numai literatura; el nu face din literatura un mijloc pentru obtinerea unor titluri stiintifice, a unor pozitii sociale etc. Aceasta exclusivitate a preocuparii sale se vede, este incontestabila. Ea l-a facut pe critic inaderent la programul cultural al partidului comunist, care cerea scriitorilor sa foloseasca literatura in scop propagandistic, educativ etc. Tocmai pasiunea pentru literatura il determina sa "ia arma in mana" pentru a se opune oricarei ingerinte, dar si pentru a incrimina orice tradare din partea scriitorilor. In istoria culturii noastre, numai E. Lovinescu a mai dat dovada de atata devotament fata de literatura. Miile de articole de critica literara publicate de Gheorghe Grigurcu in reviste si reproduse apoi in carti (Teritoriu liric, 1972, Idei si forme critice, 1973, Bacovia - un antisentimental, 1974, Poeti romani de azi, Buc., CR, 1981, Intre critici, 1983, Existenta poeziei, 1986, Peisaj critic, I, 1993, Peisaj critic, II, 1997, E. Lovinescu intre continuatori si uzurpatori, 1997, A doua viata, 1997, Imposibila neutralitate, 1997, Peisaj critic, III, 1999, Poezie romana contemporana, I, II, 2000 etc.) il prezinta ca pe un mare critic de poezie si de... critica (genuri pe care probabil le considera mai pure decat proza). In special in critica de poezie, Gheorghe Grigurcu ofera adevarate recitaluri de virtuozitate hermeneutica si stilistica. Fiind el insusi un poet sensibil, retraieste, cu o intensitate paroxistica, actul de creatie din care au rezultat textele supuse analizei. Poezia sa (reprodusa in volume ca Un trandafir invata matematica, 1968, Raul incinerat, 1972, Inflorirea lucrurilor, 1973, Rigoarea vazduhului, 1978, Contemplatii, 1984, Cotidiene, 1986, Nimic n-ar trebui sa cada, 1997, Amarul Targ, 1997, Acul si steaua, 2001, Natura moarta si vie, 2003) are finete, gratie, dar si un plans interior care o face greu de uitat. In plus, se observa ca poetul stie foarte multe despre literatura. Asa cum face ca in versurile sale sa se oglindeasca fugitiv un peisaj, el face sa se oglindeasca si oglindirea. Constiinta de sine atinge in poezia lui Gheorghe Grigurcu un nivel foarte inalt. Caracterul livresc al versurilor se combina, surprinzator, cu un fior existential: "Te gasesti te regasesti in aceasta Clipa/ n-o poti primi n-o poti alunga/ e primejdioasa ca o bomba inofensiva ca un fluture// daca te cauta asa cum e/ aproape abstracta/.../ daca nu te asteapta daca pleaca singura/ incomparabila// (incapabila de a se fixa in tropi)." (Clipa).
|
CV
|
|
Gheorghe Grigurcu (nascut la 16 aprilie 1936 la Soroca, in Basarabia) si-a afirmat inca din tinerete atitudinea independenta, cazand inevitabil in dizgratia regimului comunist. Inscris la Scoala de literatura "Mihai Eminescu", a fost exmatriculat dupa numai un trimestru, in 1955. Isi continua studiile la Facultatea de Filologie din Cluj, dar dupa absolvire nu primeste nici o repartitie. Persecutat necontenit de autoritati, este nevoit sa traiasca izolat la Targu-Jiu, cu toata notorietatea de critic literar si poet de care se bucura in randul cunoscatorilor. Publica zeci de volume de critica literara si poezie, toate valoroase. Dupa 1989 judeca de pe o pozitie morala intransigenta oportunismul unor
scriitori, impunandu-se ca un spirit justitiar incoruptibil.
|
Citește pe Antena3.ro
|
|
|
"Cu o jucata mirare, unii colegi de breasla ne intreaba de ce facem politica. Un lucru este evident: nu din motivul ce-i impinge pe ei a nega dreptul temei politice in cetatea literelor, si anume inrolarea lor secreta (si nu tocmai) intr-o anume grupare posesoare de putere, ce ne recomanda apolitismul ca un soi de morala interdictiva, aplicata castei inferioare, pe care ar reprezenta-o, intr-o bine cunoscuta traditie, scriitorii. Preferam a ne da in vileag gandurile si optiunile. Preferam pilda marilor nostri inaintasi s...t. Nu noi ne-am ales planul de manifestare politic, caci acesta ne-a fost impus, asa cum, in caz de legitima aparare, ti se pune sa pui mana pe arma."
|
