Sa ne cunoastem scriitorii - Ioana Parvulescu

Ioana Parvulescu nu are pereche pe piaţa eseului nostru literar. Oricare dintre noi, cei din generaţiile '80, '90, '2000, poate fi cuprins intr-o serie sau alta de istorici sau critici literari, de teoreticieni, comparatişti, politologi. Ioana, ca Patapievici sau Mircea Cărtărescu, are lumea ei, cu totul şi cu totul aparte.

Eseul ca teleportare

Ioana Parvulescu nu are pereche pe piaţa eseului nostru literar. Oricare dintre noi, cei din generaţiile '80, '90, '2000, poate fi cuprins intr-o serie sau alta de istorici sau critici literari, de teoreticieni, comparatişti, politologi. Ioana, ca Patapievici sau Mircea Cărtărescu, are lumea ei, cu totul şi cu totul aparte. Sigur, la rigoare, cand ii vezi nesaţiul pentru Romania regală, de la junimism şi Claymoor pană la generaţia lui Mircea Vulcănescu, o situezi numaidecat in descendenţa acelui mare degustător de hedonism arhivistic şi pitoresc politico-social, care a fost Zigu Ornea. Dar talentul Ioanei bate mai departe de simpla istorie literară, chiar şi făcută cu farmec, sagacitate şi apetit detectivistic.

Fire de artist - poetă şi prozatoare in adolescenţă - germanist care a tradus Călătorul heruvimic al lui Angelus Silezius, devoratoare de romane rafinate, cu palimpsest, eros metafizic şi calofilie subtilă ca eterul, Ioana Parvulescu face din Bucureştii veacului 19, din Negruzzi, Maiorescu, Odobescu sau Veronica Micle intre Eminescu şi Caragiale, ca şi din jurnalele lui Eliade, Ionescu, Jeni Acterian şi Sebastian, din memorialistică, volume de corespondenţă sau călătorie, un seducător, luxuriant şi aiuritor puzzle de etnopsihologie, sociologia creaţiei, istorie socială şi evoluţia mentalităţilor.

Cum se iubea, cum se petrecea şi cum se coresponda in viaţa literară a Romaniei monarhice, cum erau vacanţele, viaţa parlamentară, gazetăria, cutumele salonarde, şcoala, ludicul şi micile industrii magnetizante ale loisirului, cum se desfăşura o zi din existenţa micii şi marii burghezii, ca şi a romanului mediu, de la Marghiloman la E. Lovinescu şi de la severitatea lui P. P. Carp ori abilităţile lui Ionel Brătianu pană la fabulosul colportaj al Cafenelei bucureştene sau culisele sentimentale ale junimismului, ale "Sburătorului" sau ale lumii lui Camil Petrescu.

Maestru ţesător (este, de altfel, o febrilă admiratoare a marelui păianjen din Jurnalul cărtărescian, pe care l-a comparat fără clipire cu echivalentul său kafkian), Ioana vede in filigranul epocii constantele dincolo de spuma efemerului, extrage cu penseta subtextul mentalităţii şi noimele morale dintr-un noian de evenimente atent inseriate şi copios asociate, taxandu-ne orbirile, indiferenţa şi prejudecăţile cu egală "aplicaţiune". Eseistica ei de fervori documentar-speculative din Romania literară este o adevărată teleportare in Romania normalităţii de odinioară. Nu se poate ca Ioana Parvulescu să nu scrie candva pur şi simplu romane de istorie literară, sau un soi de jurnal al jurnalelor, care dau seama de sufletul culturii romane.

CV

S-a născut la Braşov, 10 ianuarie 1960. Facultatea de Litere din Bucureşti, doctor in filologie din 1999. Bursier New Europe College (1997-1998) şi Wissenschaftskolleg zu Berlin (2001). Lector la Facultatea de Litere din Bucureşti, redactor la Romania literară, coordonatoarea seriei "Cartea de pe noptieră" a Editurii Humanitas. A publicat, intre altele, Alfabetul doamnelor, 1999, Prejudecăţi literare, 1999, intoarcere in Bucureştiul interbelic, 2003, in intimitatea secolului 19, 2005.

Intoarcere in Bucureştiul interbelic "In timp ce oamenii imbătranesc, Bucureştiul lor e tot mai proaspăt. In timp ce neliniştea lor creşte, liniştea lui e intremătoare. Oraşele care s-au inchegat din 1920 in 1940 au fost tot mai reuşite, mai tinere ca fetele in floare din romanul favorit al bărbaţilor care işi pierd timpul citind cărţi. Oamenii au trăit aici şi idealul, şi prostia insangerată, au simţit şi rafinamentul extrem, şi opacitatea grosolană, au avut generoşi şi ticăloşi, echilibraţi şi fanatici, lucizi şi fantaşti, buni şi răi, bine şi rău. Nu semănau unii cu alţii şi nimeni nu-i obliga să gandească la fel şi să spună acelaşi lucru. Minunat este că lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normală, o lume a tuturor posibilităţilor şi un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucureştiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul" Ioana Parvulescu