Scrisoare deschisa lui Andrei Serban

Recent, Andrei Serban a revenit in tara pentru cateva prelegeri care s-au bucurat de un succes pe masura prestigiului sau international. Printre cei care au vrut sa-i multumeasca regizorului s-a aflat si actrita Teatrului National "I.L. Caragiale" Ioana Pavelescu. "Asistam pasivi si imperturbabili in lenea si indiferenta noastra caracteristica la drumul de stea al acestui artist binecuvantat de Dumnezeu si trecem netulburati, parca, de intalnirea cu el, surzi si amorfi, nedorind sa fim scosi din matca comoditatii si a multumirii noastre de sine. Nu, gresesc, nu poate fi vorba de o intalnire, drumurile ne sunt paralele si tristetile se strang toate intr-o singura parte si dor.

INDIFERENTA. Dar ce ne pasa noua?! Suntem destepti, frumosi si plini de succese! Este oare un blestem? Sa fie soarta sau pozitia noastra geografica de vina? Sa ne fi uitat oare Dumnezeu?

Si tot dintr-o comoditate traditionala raspundem "da", si linistiti ca am aruncat pisica in curtea rusilor sau a comunistilor ne eliberam de toate vinile, de toate raspunderile, de tot ce ar putea tine de analiza si introspectie, de ochi limpede si de curaj, de lupta si de actiune.

REGRETE. Am ajuns intr-o etapa a devenirii noastre in care vocile lucide se aud tot mai pierdut si sunt din ce in ce mai inghitite de osanza care creste ca un hibrid pe maruntaiele noastre si ne invadeaza stomacurile care de mult au incetat sa se mai apere. Si ca intr-un film science-fiction, s-ar putea ca foarte curand ceea ce era excrescenta si periferic sa devina organism principal si sa ne inghita intr-o rapacitate fulgeratoare, caracteristica noilor organisme ce se nasc asemeni clonatilor. Nu, nici macar nu le putem numi clonati, deoarece clonatii imita perfect subiectul model, pe cand ceea ce apare azi in jurul nostru este un circ grotesc si jalnic cu rezonante tragice.

VULGARITATE. Asistam la o modificare la nivel de celula a tot ceea ce se mai putea numi viu si autentic, sanatos si spiritualizat. O vulgaritate extrem de agresiva pune stapanire pe tot ce se numeste manifestare umana si uite asa, aproape tot ce apare, fie ca este la televiziune (mai ales), teatru sau film (cu exceptii) este trait si redat intr-o maniera lipsita total de gust, care a devenit din pacate modul nostru de viata. Si atunci, cum sa-l primim printre noi pe acest aristocrat al sufletului uman, spiritualizat pana la esenta, care vrea sa imparta cu noi, poporul lui, lumina ce o are in el, ca pe o comoara de pret, si sa incerce cu efort si vocatie sa ne atraga intr-o devenire ce ar putea fi atat de benefica, mai ales de o anumita parte. Evenimentele si intalnirile izolate si din ce in ce mai putine cu artisti si produsele lor, care au loc in Romania de azi, se adreseaza unui public derutat, viciat si, mai ales, in necunostinta de cauza.

SPERANTA. O prezenta ca aceea a lui Andrei Serban ar putea, prin energia si anvergura domniei sale, sa creeze un nucleu de adevar din care ar pleca ca dintr-un epicentru curente autentice de cultura.

Nu ne este dat - ar spune comodul deranjat din lenea lui vulgara. Nu avem nevoie - spune cinicul care priveste mai lucid in jurul lui si considera ca nimic nu ne mai poate trezi. Lacrimi neputincioase varsa sensibilul induiosat de soarta acestui popor bland lasat de Dumnezeu in bataia vanturilor.

INTREBARI. Sa fie oare chiar totul pierdut? Sa nu mai fi ramas nimic din care sa ne mai putem naste o data?

Este un semnal de alarma pentru fiecare dintre noi.

Indiferenta sau implicare, pasivitate sau actiune, moarte sau viata.

Trebuie sa fim vii daca vrem sa traim cu adevarat.

Domnule Andrei Serban, sunt oameni in Romania care va iubesc si pretuiesc nespus fiecare contact cu domnia voastra si se simt privilegiati ca au avut norocul sa se imbogateasca urmarind spectacolele dumneavoastra sau ascultandu-va destainuirile.

Va multumim ca ati mai luminat inca o data bezna din noi si ati mai pus o oglinda in fata celor care vor sa vada."

Nota: Supratitlul, chapeau-ul si cuvintele cheie apartin redactiei.