"Sunt cel mai frumos din orasul acesta,/Pe strazile pline cand ies n-am pereche"
Corydon - Radu Stanca
Gica - (C)RAMPE
In singuratatea lui, Radu Moraru isi freaca mainile cu satisfactie. In sfarsit, a ajuns primul! Este primul, va dati seama? Cat a asteptat clipa asta! Cat a asteptat sa poata spune, fara drept de apel, ca este PRIMUL! PRI-MUL! Ma rog, nu conteaza ca este singurul. Tot primul se cheama ca e. Ca doar el nu e dintre cei care ies mereu pe locul al doilea, chiar daca fatalitatea face ca ei sa alerge singuri. Nu, el este dintre cei care, concurand cu ei insisi, ies primii. Asa e el! Un invingator.
Radu Moraru e ca personajul ala dintr-un banc celebru in care unul ii povesteste extaziat amicului sau ce bine a fost cu prietena lui: si in dormitor, si in sufragerie, si pe balcon, si pe acoperis, si pe aragaz, si pe mai nu-stiu-unde! "Bine, bine", face amicul, "dar prietena ta"? "Da-o dracuâ, ca n-a mai venit!"
Am vazut un promotional emotionant la be unu. Se facea ca apar scrise pe ecran tot felul de nume pe care o mana nevazuta le taia cu miscari sigure. Cutare. Taiat. Cutare. Taiat. Cutare. Taiat si el. Pe urma, venea o voce care zicea: "Nasul - singurul tocsou care este".
Singurul tocsou care este cum? Sau pur si simplu, singurul tocsou care este, adica singurul tocsou care este, in sensul ca el pur si simplu exista, adica se da la televizor?
Citește pe Antena3.ro