Tara arde, babele nu se mai piaptana

Sunt ministru, sunt ministru, sunt ministrul Transporturilor, bun, deci sunt ministrul Transporturilor, sunt noul ministru al Transporturilor, deci Transporturile au, in sfarsit, un ministru si acesta este chiar in persoana... ah... da... in persoana mea. Sunt ministru, sunt ministru, deci ce trebuie facut?, ia sa ne uitam pe-aici, pe-acolo, ce-i de facut, ce arde, ce arde de nu poti sa stai locului nici o clipa?, sunt ministru si sunt insetat de dreptate, vreau sa fac dreptate, ah, da, mi-am amintit, deci daca sunt ministru, ei bine, trebuie sa-ncep sa construiesc. Gata, s-a terminat cu smecheria, s-a zis cu zilele mele de leneveala, acum nu mai copilaresc, acum sunt baiat mare, sunt ministru, sunt ministru, s-a terminat cu toate, acum incepe treaba serioasa, acum incepe... aaa... acum incepe.

Buuun... deci am de construit urmatoarele. Doua puncte. Aaa... am de construit o imagine. Propria mea imagine. Ce fac atunci cand vreau cu orice pret sa construiesc o imagine, iete-asa, cu oricepret? Pai ma gandesc unde arde mai tare si-acolo hop si io. Ia sa vad... caramida cu numarul unu la constructia edificiului meu de imagine este chiar... este chiar... este chiar... corect! Rovigneta. Sau Rovinieta, cum vrei s-o iei. Ia sa vedem cum folosim noi Rovinieta la constructia edificiului meu de imagine...

Alo, alo, Proteveu’?, mai copii, ia luati voi niste camere si veniti colea de filmati-ma cum actionez, cum lovesc ca Suparmen, cand in stanga, cand in dreapta, pe gunoaiele-astea care nu vand roviniete... cum? E noapte?... pai si ce daca-i noapte?... ce, noaptea nu muncim?... noi muncim cu drag si spor pentru-al tarii viitor... deci ne-am inteles, da?, aduceti un reporter mai de Doamne-ajuta, sa nu fie nici prea tampit, nici prea istet, ca cine stie ce intrebari imi pune si se duce dracu’ edificiul imaginii mele... asa. Deci fire-ati antena, eu vin asaaaa, pe-aici, voi ma luati cu camerele, eu ma zburlesc la astia, ba mai mult, sa-mi bagati un microfon in gura cand imi chem directorii... mama lor de directori... ca dorm noaptea la trei, in loc sa munceasca cu drag si spor pentru-al tarii viitor... asa, ia treziti-va, beeei, si veniti aici, mai puneti si voi umarul la constructia edificiului meu de imagine... ia, hai, scularea, unu-doi, unu-doi, haideti, ca n-avem timp de inviorare. Si maine sa va prind ca veniti la serviciu la trei dupa-masa, pe motiv c-ati dormit pana mai tarziu.

Sa nu v-aud ca va plangeti de cearcane. Asa tre’ s-arate unu’ care se da pe branci pentru Romania: incercanat. Sa aiba cravata lasata lejereanu la gat, sa fie nervos si s-apara pe nepusa-masa, cu televiziunile pe langa el, afisand o figura preocupata intens. Ca tara arde, iar babele nu mai au timp sa se pieptene. I-ha!