x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Teatru - “Măsura” lui Purcărete

Teatru - “Măsura” lui Purcărete

de Ludmila Patlanjoglu    |    07 Mar 2008   •   00:00
Teatru - “Măsura”  lui Purcărete

Premieră-eveniment. “Măsură pentru măsură” de Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete. Reprezentaţia va figura pe afişul Festivalului Internaţional Shakespeare de la Craiova şi Bucureşti, în luna mai. Ea va avea loc sub genericul “Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei şi ale lumii”, alături de montări purtând semnăturile lui Peter Brook, Robert Wilson, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius, Lev Dodin, Robert Sturua.

Premieră-eveniment. “Măsură pentru măsură” de Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete. Reprezentaţia va figura pe afişul Festivalului Internaţional Shakespeare de la Craiova şi Bucureşti, în luna mai. Ea va avea loc sub genericul “Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei şi ale lumii”, alături de montări purtând semnăturile lui Peter Brook, Robert Wilson, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius, Lev Dodin, Robert Sturua.

 

 

Sentimentul e de teatru adevărat. Cei care oficiază “se joacă” pe ei, dar “ne joacă” şi pe noi. În viziunea lui Silviu Purcărete, “Măsură pentru măsură” este un recviem tragic şi bufon al unor vremuri de crepuscul. Viena din piesa lui Shakespeare devine o lume naufragiată pe scena istoriei. Actualitatea imediată exercită o presiune dramatică, eroii shakespearieni, guvernaţi şi guvernanţi, trăiesc într-un univers carbonizat. Cadrul sugerează infernul marilor metropole. Scena goală este străjuită de panouri mobile care par, în mişcarea lor delirantă, însoţită de un sunet sacadat, obsesiv, nişte ghilotine. Un malaxor ce evocă, pe rând, o carceră, un ospiciu, un crematoriu, un deşert după o catastrofă nucleară. Reprezentaţia se deschide cu un lupanar al zilelor noastre, unde duhul dragostei, golit de sens, perverteşte, duce la desfrâu şi orgie. O imagine emblematică pentru acest univers devorat de Rău. Nevoia disperată de a instaura ordinea morală, “asanarea corupţiei şi stricăciunii fierbând cu bulbuci”, se transformă într-o farsă tragică. Cel care face legea este Ducele, un tiran desfrânat, care, la adăpostul sutanei de preot şi a ochelarilor fumurii, îşi pedepseşte necruţător atât supuşii venali, cât şi criticii sinceri. Unealta sa este Angelo, un pedant funcţionar ce respectă şi respiră legea şi căruia puterea îi dezlănţuie frustrările şi demonii interiori. Victima acestui simulacru de dreptate este casta Isabella, forţată să-i ofere Ducelui ceea ce-i refuzase lui Angelo. Maestrul de ceremonii al acestui coşmar este Lucio, o chintesenţă modernă a bufonilor shakespearieni. El manipulează şi comentează acest circ uman, devine călăuză: “Aceasta-i boala timpului/nebunii călăuzesc pe cei orbi”. Personajele se pândesc, se suspectează reciproc, îşi schimbă rolurile, transformându-se din călăi în judecători şi invers. Isabella şi Lucio vor cădea şi ei victime şi vor fi ucişi, în final, unul sfârşind intr-o baltă de sânge, anihilat fizic, celălalt anulat psihic.

Legea Satanei. Măsura... lui Purcărete, pentru cei care măsoară fără măsură, este legea Satanei, conform căreia nu există altă lume, alt judecător, altă realitate, nu există Nimeni şi nu există iertare. “Răul, ne spune Silviu Purcărete, nu va dispărea niciodată, el poate doar să fie fardat de civilizaţie. Oriunde ai fi, dacă îţi dispreţuieşti demonii, ei reînviază.”

Regizor şi scenograf, Purcărete construieşte o montare şocantă, pe cât de simplă şi austeră, pe atât de elaborată şi elevată. Are rigoare, supleţe, o coeziune perfectă a tuturor elementelor în care recunoaştem un autor, un stil. “Poetica brutală”, fascinantă a acestei lecturi scenice se naşte din experienţa spectacolelor capodoperă Ubu rege cu scene din “Macbeth”, “Titus Andronicus”, “Orestia”, “Danaidele”, “Don Juan”.

În acest demers, el a avut colaboratori şi catalizatori inspiraţi. Remarcabilă este traducerea Ioanei Ieronim, care pune în valoare teatralitatea şi modernitatea cuvântului shakespearian. Excelentă coloana sonoră realizată de Vasile Şirli, muzica şi elementele fonice hiperbolizând panica, disperarea, maleficul care devorează ca o fatalitate această lume.

DistribuŢie. Evoluează cuceritor, într-un teatru de grup, portretizând cu relief în secvenţe de prim-plan actorii: Cerasela Iosifescu, Iulia Lazăr, Romaniţa Ionescu, Adrian Andone, Valer Dellakeza, Valeriu Dogaru, Angel Rababoc, Tudorel Petrescu, Constantin Cicort, Nicolae Poghirc, Ion Colan, Mircea Tudosă, Cătălin Băicuş, Marian Politic, Dragoş Măceşeanu, Cosmin Rădescu, Geni Macsim, Anca Dinu, Valentina Popa, Gina Călinoiu.

Actor-fetiş în spectacolele lui Purcărete, Ilie Gheorghe străluceşte în rolul Ducelui – voluptos, uşuratic, cabotin, extravagant. Carismatic şi seducător e Sorin Leoveanu (Lucio): un bufon lucid, sceptic şi deziluzionat. Valentin Mihali, în îndrăgostitul, complexatul, frustratul Angelo – face o creaţie remarcabilă. Are forţă şi aplomb Ana Ularu în pura şi sacrificata Isabella.

Măsură pentru măsură este încă un pariu câştigat de Emil Boroghină, directorul Festivalului Internaţional Shakespeare, producătorul spectacolului alături de Teatrul Naţional “Marin Sorescu” Craiova şi Reţeaua Europeană a Festivalurilor Shakespeare.

×
Subiecte în articol: arte purcărete masura