Teatru: Munţii Apuseni vs New York

Regizorul Andrei Şerban pregăteşte ceva special publicului din Bucureşti. Este vorba despre dramatizarea romanului jurnalistic “Spovedanie la Tanacu”, scris de Tatiana Niculescu-Bran

Regizorul Andrei Şerban pregăteşte ceva special publicului din Bucureşti. Foarte versat în domeniu artei teatrale şi cu o experienţă scenică bogată, el creează un spectacol diferit de tot ce a făcut pînă acum. Premiera va avea loc la 12 mai, la Teatrul Odeon. Este vorba despre dramatizarea romanului jurnalistic “Spovedanie la Tanacu”, scris de Tatiana Niculescu-Bran, redactor-şef la BBC World Service, secţia română, căreia îi aparţine şi varianta de spectacol.


Apreciatul regizor mărturisea miercuri, la Teatrul Odeon, referindu-se la noua montare, că “avem de-a face nu cu o piesă, ci cu un fapt divers, luat din realitate”. De aceea, el crede că un actor nu are cum să se bazeze pe propria sa subiectivitate, cum face de obicei, ca şi cum persoana lui ar fi cel mai important lucru pe lume, ci dimpotrivă. Cu “Spovedanie la Tanacu”, un actor trebuie să caute în direcţia opusă decît “eu şi iar eu”.


“Trebuie să pui deoparte experienţa ta personală cînd te afli în faţa unui material de viaţă atît de complex şi contradictoriu ca acest caz real, care te obligă să te gîndeşti la ce înseamnă să fii responsabil lucrînd în teatru. Ca artist ţi se cere să încerci să înţelegi viaţa altora ­ şi nu ca produs al fanteziei tale, al capriciilor tale sau ale altora, ci ca rod al observaţiei şi experienţei directe. Şi astfel ajungi să te imbogăţeşti ca actor. În acest mediu artificial care este teatrul dorim să aducem adevărul trăit al vieţii. Pentru un actor, asta înseamnă să vrea să se apropie de experienţa reală a unei fiinţe care trăieşte cu adevărat, să renunţe la machiajul de scenă. Ca actor e posibil să te apropii de un alt om, să-i simţi umanitatea, să intri în pielea lui”, afirmă Andrei Şerban.


Totuşi, în “Spovedanie la Tanacu” se respectă o distanţă. Este firesc să se întîmple aşa. Distanţarea actorului de personaj s-a produs în reprezentaţia ce a rezultat din laboratorul de creaţie de la Plopi, din Munţii Apuseni, unde regizorul, autoarea romanului şi un grup de actori din diferite teatre, fiecare pregătit altfel, s-au retras ca să se cunoască mai bine “prin lucrul împreună”. Distanţarea s-a produs atunci cînd au fost momente de rîs.


“De la 7 dimineaţa la 11 noaptea, prin exerciţii, improvizaţii în aer liber, observaţii, discuţii, lucru în detaliu pe text cu Tatiana Niculescu-Bran, am creat o structură teatrală, care avea şansa să se dezvolte. Aveam nevoie şi de a simţi experienţa acelei lumi, iar filmul documentar realizat de Mirel Bran ne-a ajutat foarte mult. Deşi eram sus în munţi, datorită personajelor reale pe care le vedeam pe ecran aveam capul mai puţin în nori”, mărturiseşte Andrei Şerban. El continuă. “Treptat am început să simpatizăm cu aceşti oameni, căci am pierdut acel obicei prost înrădăcinat ­ impulsul de a-i critica pe alţii, judeca şi, prin comparaţie, de a ne simţi superiori lor. Nu poţi juca un rol dacă nu simpatizezi cu personajul tău. Trebuie să-l iubeşti chiar şi pe Iago, să-l înţelegi pe Hitler. Ca să simţi simpatie ai nevoie deja de un germene de experienţă. Doar aşa poţi să evoluezi, să creşti. De atîtea ori în teatru vedem interpretări ridicole, superficiale, fără nici o baza reală ­ căci sămînţa nu a fost plantată.”


Apoi, din “singurătatea maiestoasă a munţilor”, echipa a plecat la New York, pregătită să întîlnească, la Teatrul La MaMa, publicul american. Era vorba despre o experienţă cu totul nouă, adevărată, “menită să provoace un răspuns adevărat”.


“Chiar dacă incidentul real a avut loc într-o mănăstire uitată undeva în Moldova, ecourile acestei întîmplări sînt universal valabile. La New York, ele i-au atins din plin pe spectatorii americani. Rămîne de văzut la Bucureşti...”, conchide Andrei Şerban.


Spectacolul “Spovedanie la Tanacu” va fi jucat la “Odeon” într-o serie limitată – din 12 pînă la 16 mai, zilnic.


Este a treia etapă a proiectului lansat de Institutul Cultural Român de la New York, în cadrul Academiei Itinerante “Andrei Şerban”. Prima fază a proiectului, început în 2007 sub forma laboratorui de creaţie, s-a desfăşurat la Plopi – rezidenţă din Munţii Apuseni – şi a continuat la New York, timp de trei săptămîni. A doua etapă s-a finalizat cu o reprezentaţie la Teatrul La MaMa ETC din New York, pe 1 octombrie.