Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul trecut, la 7 mai, cînd adunam o sumă rotundă de ani, mă sună cineva de la un post tv care mă ruga să comentez dispariţia lui Octavian Paler.
Anul trecut, la 7 mai, cînd adunam o sumă rotundă de ani, mă sună cineva de la un post tv care mă ruga să comentez dispariţia lui Octavian Paler.
Am înmărmurit, nu aflasem că Maestrul s-a stins chiar în ziua în care mă născusem eu. Paler este unul dintre oamenii pe care i-am admirat şi venerat adesea, discret. Întîi mi-am amintit că, tînăr redactor la Flacăra fiind, prin ’73-’74, îmi revenea grija rubricilor lui. Aşa că, emoţionat, mai vorbeam la telefon cu Maestrul, deşi fiul – Mihai – era veriga de legătură. Mă uimea atunci faptul că din tot noianul de subiecte de presă, în scrierile sale Maestrul era preocupat de cultura la vechii greci sau la romani. Aşa s-au zămislit poate marile lui cărţi, de un imens succes la publicul intelectual. Şi nu numai.
Citește pe Antena3.ro
Un alt fel de Cioran. L-am considerat, după ’90, un alt fel de Cioran al românilor din România. Maxima de bucurie am atins-o cînd a devenit director la Cotidianul, unde colaboram şi eu, ba chiar m-a onorat să-mi prezinte într-o manieră extrem de originală o carte de pamflete politice, începîndu-şi discursul cu o negaţie vehementă. Verticalitatea sa şi spiritul critic la adresa gesturilor politice parşive sau idioate ale conducătorilor postdecembrişti mi-au inspirat adesea comportamentul şi scrisul, chiar dacă nu am fost în deplin acord, de pildă, în cazul preşedintelui Constantinescu.
Maestrul. Domnul Paler şi-a mutat tribuna finalmente, spre a vorbi la Antena 3 cu un patos indiferentist şi un spirit acut-polemic de laser. Îl invidiez celest pe domnul Gâdea că a avut public un asemenea Maestru. Care nu a cedat nici un pas în a critica guvernanţii, de la Iliescu la un Băsescu ajuns preşedinte şi pe care îl definise deja ca “mîrlan” şi “grobian” cu mult înainte de a se vedea bine. Atunci, imediat după moartea lui Paler, am putut vedea cît de abjecte personaje cuprinde blîndul popor român în parantezele sale, ce primitivism au aceste limbi covăsite... co-băsite. Căci, am văzut pe forum cu cîtă ură viscerală, subanimală, celulară, euglenia-viridiscerală comentau nevertebratele băsesciene moartea unuia dintre cei mai mari şi lucizi intelectuali ai României. Fără Octavian Paler, media românească e mai pustie, prostimea e mai proastă, curvimea politică e preacurvă şi imbecilimea mai imbecilă. Ba chiar cred că Paler a lăsat un loc care a fost rapid ocupat de încă un pupinbăsăist de serviciu.
