Mănâncă, roagă-te, iubeşte... şi... mai departe?
La începutul lui 2010 a apărut în SUA, într-un prim tiraj de un milion de exemplare, „Committed/Şi am spus da – o poveste de iubire”, mult aşteptata continuare a cărţii care a făcut-o celebră pe Elizabeth Gilbert, „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”. A devenit imediat Numărul 1 pe lista de best-seller-uri nonfiction a publicaţiei New York Times. Între timp, cartea a fost tradusă, sub diverse titluri, în numeroase limbi. Din aceste zile a apărut şi în România, la Editura Humanitas şi figurează pe listele de best-seller-uri din multe ţări.
Elizabeth Gilbert s-a căsătorit cu iubitul ei brazilian, întâlnit în Bali. De fapt, Liz şi Felipe, traumatizaţi amândoi de divorţurile prin care trecuseră, îşi juraseră să nu se căsătorească niciodată. Au fost obligaţi s-o facă, au fost aproape condamnaţi la căsnicie de autorităţile americane de frontieră – doar pentru a putea rămâne împreună pe teritoriul Statelor Unite.
La ceremonia de nuntă în cerc restrâns care s-a petrecut într-un orăşel liniştit din New Jersey, Liz a spus „da”. A spus-o din toată inima. Dar pentru asta a trebuit să-şi învingă, încetul cu încetul, enorma reticenţă faţă de căsătorie. Şi a făcut-o în stilul ei: timp de aproape un an, călătorind cu Felipe prin Asia de sud-est, s-a documentat asupra căsătoriei. A încercat prin orice mijloace – lecturi, discuţii cu tot felul de oameni, apel la experienţa familiei proprii – să se împace cu bătrâna instituţie înainte de a-i trece încă o dată pragul.
Iar pe drum a descoperit o seamă de fapte interesante despre căsnicie, pe care le împărtăşeşte cititorilor cu hazul, inteligenţa şi compasiunea ei caracteristice. Dincolo de aceste „inserţii socio-istorice”, cum le numeşte autoarea, noul „memoir” al lui Elizabeth Gilbert este o celebrare a iubirii, cu toate consecinţele şi complexitatea pe care dragostea adevărată, în lumea adevărată, le atrage după sine întotdeauna.
E o sarcină grea, aproape insurmontabilă pentru un autor să scrie continuarea unui megabest-seller internaţional, şi Elizabeth Gilbert o ştie foarte bine: „Am descoperit o anume consolare în recunoaşterea faptului că nu aş fi putut – nu pot – să scriu o carte care să satisfacă milioane de cititori. În orice caz, nu în mod deliberat. Adevărul este că nu ştiu cum se scrie la cerere un best-seller iubit de public… Aşa că, dintr-o mulţime de motive personale, cartea pe care am simţit nevoia s-o scriu în acest moment al vieţii mele a fost exact această carte – încă un volum autobiografic (cu inserţii socio-istorice drept bonus!) despre eforturile mele de a mă împăca în cele din urmă cu complicata instituţie a căsătoriei.”
Reacţii
Reacţiile publicului la „Committed” au variat de la entuziasm la dezamăgire. Cineva, pe amazon.com, comenta că, dacă „Mănâncă, roagă-te, iubeşte” a dus la un film artistic, „Şi am spus da” ar putea sta la baza unui excelent documentar. La capătul lui (şi al cărţii) vei cădea pe gânduri şi e posibil să ajungi la concluzia că nu eşti făcut(ă) pentru căsătorie. Comentariile presei americane, care de altfel n-a fost unanim elogioasă nici cu „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, au fost când acide („O călătorie prin istoria căsniciei şi prin nevrozele autoarei”, The New Yorker), când blânde: „Povestirea aceasta e fundamental jurnalistică, scrisă de o jurnalistă extrem de competentă. Nu are pretenţia de a fi mai mult de atât. E o naraţiune încântătoare care se sfârşeşte, à la Shakespeare, cu o nuntă veselă. Ce să nu-ţi placă aici?” (Washington Post)