Aurelian Bădulescu lucrează la laboratorul de reconstrucţie facială din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică, unde face portrete-robot după descrieri. Nimic deosebit până aici.
Însă, spre deosebire de oricine altcineva din România, maiorul Bădulescu face portretele în lut. Mai face, de asemenea, şi reconstrucţii faciale după cranii, precum şi reconstrucţii faciale de persoane adulte, pornind de la fotografii din copilărie (ceea ce se numeşte, în limbaj criminalistic, îmbătrânirea facială a copiilor dispăruţi).
De curând, Teatrul de Comedie a găzduit expoziţia “Mari actori – esenţe imateriale”, iar publicul a putut să admire portretele lui Amza Pellea, Radu Beligan, Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, George Mihăiţă etc. Directorul Teatrului de Comedie a declarat celor prezenţi: “Mi-a plăcut ce moacă mi-ai făcut. Felicitări!”.
Aurelian Bădulescu este un unicat. Atât pe criterii de tip Guinness Book (rapiditatea cu care face portrete, originalitatea materialului în care realizează portretele robot şi, mai nou, caricaturile), cât şi pe criterii de expresivitate artistică. Se vede cu ochiul liber că maiorul-artist iubeşte lutul cu o pasiune aproape patologică.