"Wonder Boys" - prin viata unui scriitor

Un profesor de literatura da lovitura vietii sale scriind "marele roman American" si incepe sa ia premii peste premii.

Succesul il sperie si ii e frica sa mai scrie alta carte pentru ca nu stie daca va fi la fel de buna. E invitat la un congres de literatura ca sa se relaxeze si sa termine cartea la care lucreaza de mai bine de sapte ani, dar acolo lucrurile iau intorsaturi nebanuite.

Asa s-ar putea rezuma filmul eveniment pe care TVR il difuzeaza luni seara de la ora 20:00, "Wonder Boys", cu Michael Douglas in rolul principal.

Douglas e profesorul scriitor a carui viata e vraiste. Sotia l-a parasit, nevasta unui prieten ii poarta copilul in pantec, iar o eleva a inchiriat o camera in casa in care locuieste cu spe-ranta ca va ajunge in patul lui.

Asa ca, uitandu-te la film, incepi sa te gandesti ca ceea ce pun scriitorii pe hartie seamana de multe ori cu ceea ce li se intampla in viata. De aici incolo nu mai e decat un pas ca sa-ti amintesti de istoriile de dincolo de paginile cartilor preferate. Iata un exemplu despre cum realitatea ajunge intr-o carte, exemplu extras din jurnalul unui scriiitor.

"2 mai 1964. Am fost astazi la tara s-o vad pe mama. E batrana mama, dar se tine bine. M-am asezat langa ea si a inceput de indata sa-mi spuna singurul lucru care merita sa mi-l spuna fara pregatiri si fara fereala. "Marine, mama, l-am visat pe taica-tu. Mosule, l-am intrebat, tu esti? Eu sunt!, a zis el cu un glas cum zice el. L-ai vazut pe Marinica si pe Sae ca au venit la inmormantarea ta? I-am vazut, zice tot asa, cum vorbeste el. Si cu Dumnezeu ce faci? Nu mi-a raspuns, a tacut." Acest dialog mi s-a parut atat de real incat m-a cuprins o durere si o mila atat de violente si mi-am muscat buzele ca sa nu izbucnesc in plans. M-am prefacut neatent ca sa-mi mai spuna o data ca n-am inteles. "Taica-tu, maica, l-am visat si mi-a raspuns"."

E parte din povestea reala a unui scriitor care asemeni profesorului din film a avut momente in care viata i-a fost vraiste. Era ipohondru, dar se chinuia cu tratamente imposibile, iubea, dar voia sa fie singur, era avar, dar isi impartea mancarea cu porumbeii, voia sa scrie, dar nu putea intotdeauna sa exprime ce simtea.

Scriitorul pe care vi-l descriu astazi, altfel decat in manuale, este autorul marelui roman romanesc. Am invatat la scoala ca in romanul acesta si-a stilizat propria-i viata, dar pana recent n-am avut exemple concrete din frustrarile, temerile si suferintele-i personale. Iata un alt fragment din acelasi jurnal: "E asa de usor sa razi de un batran, cand viata curge in vinele tale cu putere! Intr-o zi, sora-mea a spus intr-o doara: Cocosul ala cu pene frumoase o sa-l taiem duminica, vine Marin. Panica in sufletul batranei. Nu finca venea Marin, ci pentru pintenarul cavaler al curtii. S-a propiat de el si i-a spus: "Du-te si tu mai incolo sa nu te prinda dusmanul". Dusmanul bineinteles ca l-a crutat".

Ar trebui sa recunoasteti intamplarile acestea, sunt prezentate in carti pe care le-am studiat la scoala. N-ati avut insa ocazia sa le intelegeti din perspectiva personala a scriitorului, tot asa cum nu ati inteles exact din textul de mai sus de ce tanarul vrea ca mama sa-i mai repete conversatia din vis cu tatal mort. Explicatia e foarte personala: tanarul n-a fost langa tata cand a murit; nu-si vorbeau de multa vreme, iar parintele a plecat in ceruri, fiind certat cu fiul sau. Si fiul voia un semn de impacare de dincolo de moarte fie si in vis.

Cand veti realiza tristetea personala a acestui autor veti avea o revelatie legata de unul dintre cele mai spectaculoase personaje din literatura noastra: Moromete. Intelegeti viata de dincolo de povestea romantata/ecranizata citind o carte eveniment Jurnal intim, Marin Preda, editura Ziua. Sunt sigura ca apoi veti dori sa revedeti/ recititi Morometii, marele roman romanesc.

Si ca sa va treziti instictele, incepeti prin a intra in mintea altui scriitor; uitandu-va luni seara la "Wonder boys".