Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România secolului XXI, eră în care miza tuturor țărilor conduse de oameni deschiși la minte e așezată ferm pe triunghiul cercetare-educație-inovație, se pregătește - rușine politicienilor noștri! - să se retragă în cochilia strâmtă a supraviețuirii. Cum? Simplu: prin retezarea resurselor (și-așa subțiri) alocate acestor domenii esențiale. Acțiunea de exterminare vizează inclusiv cel mai înalt for de consacrare a valorilor culturale neaoșe: Academia Română, care a răspuns prompt aberantei intenții: „Academia Română a luat act de intenția Guvernului României de a emite un document normativ prin care se prevăd reduceri de cheltuieli și de personal, inclusiv în domeniul cercetării științifice”.
Dați mai mulți bani, nu luați și puținul de azi!
Imediat, en garde: „Avertizăm că aceste prevederi riscă să provoace o criză fără precedent și fără ieșire a sectorului cercetare-dezvoltare-inovare, cu efecte macroeconomice și sociale grave pe termen scurt, mediu și lung. Academia Română consideră că măsurile propuse sunt complet contrare priorităților europene și țintelor asumate de România și că este absolut necesară suplimentarea eforturilor financiare în vederea reducerii decalajelor în privința cercetării, iar nu diminuarea finanțării”. Touché! „Cercetarea științifică reprezintă factorul determinant al dezvoltării societății, al economiei și civilizației, alături de educație și inovare. Susținerea acestor trei piloni – cercetare, educație inovare – reprezintă o direcție esențială pentru țările care și-au propus să evolueze, nu numai să supraviețuiască”.
Lăsați strategiile în mâinile specialiștilor!
În completare: „Academia Română apreciază că restructurarea sistemului de cercetare, adaptarea sistemului național de educație la cerințele viitoarei societăți superinteligente constituie priorități cu impact categoric pentru evoluția societății și economiei românești. Aceste măsuri - au întregit academicienii într-un document intitulat „În apărarea cercetării românești...” - trebuie gândite însă cu profesionalism, cu viziune și cu responsabilitate, de către specialiști, capabili să alcătuiască un program strategic coerent, cu consecințe pozitive reale, în direcția susținerii domeniilor științifice consacrate și performante, trans- și interdisciplinare”.
Moment critic
Mai departe: „În acest context, România trebuie să acorde de urgență atenția cuvenită educației, cercetării științifice și inovării. Este un moment critic și trebuie să înțelegem că fără cercetare științifică, susținută în mod responsabil, fără un sistem național de educație performant, șansele de dezvoltare ale țării sunt minime. Este necesar ca sistemul universitar să includă în programele de învățământ activități de inițiere și educație în domeniul cercetării științifice. Academia Română reamintește că în prezent numărul cercetătorilor la nivel național este foarte redus în raport cu nevoile de dezvoltare a țării”.
Avem cei mai puțini cercetători dintre țările UE
Mai precis? „România se situează pe un loc rușinos între țările Uniunii Europene cu cel mai mic număr de cercetători la 1.000 de persoane ocupate, de cinci ori mai mic decât media UE (2,00 cercetători în România față de 9,52 cercetători ca medie europeană). În condițiile unei subfinanțări care durează de ani de zile și nu permite dotări pentru o infrastructură performantă, atractivitatea pentru cercetarea științifică este tot mai redusă. Tinerii foarte talentați sunt racolați de companii și universități străine, iar România nu are un program național coerent pentru identificarea tinerilor cercetători, pentru susținerea și includerea lor în cadrul unor entități de cercetare științifică performante, care să-i determine să lucreze în țară, pentru țară”.
Cum să scoatem capul (luminat) în lume...
„Creșterea competitivității internaționale a cercetării românești - au mai evidențiat academicienii - necesită predictibilitatea finanțării, creșterea fondurilor alocate, stabilitatea locului de muncă și, obligatoriu, asigurarea infrastructurii de cercetare. Aceste premise creează cadrul dezvoltării unor programe comune de cercetare, cu participarea cercetătorilor din țară și din diaspora, și creșterea vizibilității cercetării românești în lume”. Ce vis îmbătător!
Reconfigurarea motorului economiei
Dar să facem loc pledoariei: „Academia Română apreciază că, tocmai pentru că societatea românească se află într-o etapă dificilă, este necesară și prioritară regândirea întregului proces de alocare a fondurilor pentru cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, ca motor al economiei. Considerăm că acest proces trebuie să fie fundamentat, înainte de toate, pe evaluarea performanțelor instituționale și individuale și să aibă ca unic obiectiv susținerea proiectelor de interes național”.
Pe prima treaptă a performanței științifice
Un alt argument pro-normalitate: „Academia Română, în calitatea sa de coordonator al unui mare număr de institute și centre de cercetare, a inițiat ea însăși un amplu proces de evaluare. Aflat într-o fază avansată, acest proces este menit să conducă la optimizarea activităților de cercetare științifică, la creșterea performanțelor și eficientizarea utilizării resurselor umane, materiale și financiare”. Unde bate săgeata? „În acest proces de evaluare, ținem cont de faptul că în ultimii ani Academia Română s-a situat pe primul loc în clasamentul general SCImago privind performanța științifică în România, multe dintre institutele noastre de cercetare fiind recunoscute ca centre de excelență la nivel european. Acești indicatori scientometrici demonstrează performanțele științifice remarcabile realizate de institutele și de cercetătorii din Academia Română”.
Medicină, chimie, fizică… psihologie, economie, arte
Mai mult: „Ținem, de asemenea, cont de faptul că, prin specificul său, cercetarea științifică în Academia Română este orientată în cea mai mare parte spre cercetarea fundamentală, atât în domenii ca matematică, chimie, fizică, biologie, geologie, informatică, medicină, cât și în lingvistică, istorie, sociologie, filosofie, psihologie, economie, arte. Institutele și centrele de cercetare ale Academiei Române, prin profilul și tematica de cercetare abordată, acoperă în spațiul cercetării românești zone unice de cunoaștere, de importanță națională, conform unor strategii care implică generații de cercetători și timp de lucru îndelungat, care se măsoară în zeci de ani”.
Despre discriminare
Conturarea concluziei: „Prin urmare, apreciem că actul normativ propus de Guvernul României plasează Academia Română într-o situație discriminatorie în raport cu sistemul universitar și cu alte organizații de cercetare, care nu intră sub incidența acestuia. Astfel, în timp ce posturile vacante din universități și organizații de cercetare rămân neafectate de ordonanță, indiferent de performanțe, iar aceste entități nu se comasează, institutele de elită din Academia Română ar fi obligate să nu mai angajeze cercetători și să-și restrângă activitatea”.
Risc de dezrădăcinare a tinerilor
Întru limpezire: „Guvernanții și societatea românească trebuie să știe că în nici o țară din lume nu există cercetare aplicativă fără cercetare fundamentală, că procesul de cercetare, inclusiv interdisciplinară, în domeniile științei, parcurge ani importanți în fază de laborator pentru a obține rezultate care apoi să fie transferate în etapa experimentală și după aceea, prin dezvoltare tehnologică, spre societate și economia reală”. Logic, nu?
Schimbări bine chibzuite
Și-un fir de speranță: „Academia Română are încredere că factorii de decizie, oamenii politici, intelectualii vor înțelege că România, mai mult decât oricând, are nevoie de schimbări structurale cu sens, bine chibzuite și în interes național. Academia Română consideră că o națiune care își tratează marginal tradițiile, valorile și cultura, subfinanțează sau chiar renunță la cercetarea fundamentală în domeniul științelor exacte și socio-umaniste nu-și poate clădi un viitor solid, bazat pe valori perene, durabil și își dezrădăcinează tinerii”.
Am luat act de intenția Guvernului României de a emite un document normativ prin care se prevăd reduceri de cheltuieli și de personal, inclusiv în domeniul cercetării științifice”, Academia Română
Avertizăm că aceste prevederi riscă să provoace o criză fără precedent și fără ieșire a sectorului cercetare-dezvoltare-inovare, cu efecte macroeconomice și sociale grave pe termen scurt, mediu și lung”, Academia Română
România nu are un program național coerent pentru identificarea tinerilor cercetători, pentru susținerea și includerea lor în cadrul unor entități de cercetare științifică performante, care să-i determine să lucreze în țară, pentru țară”, Academia Română
Trebuie să înțelegem că fără cercetare științifică, susținută în mod responsabil, fără un sistem național de educație performant, șansele de dezvoltare ale țării sunt minime”, Academia Română
6 miliarde de euro au estimat specialiștii guvernului că ar putea încasa statul român din taxarea multinaționalelor (măsură fiscală ce-ar urma să fie legiferată la 1 ianuarie 2024)
„Nu este bine să ne jucăm cu focul”
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a comentat, în exclusivitate pentru „Jurnalul”, strategia păguboasă a Guvernului.
- Florian Saiu: Scăzând mereu acolo unde ar trebui să adaugi - cercetare, educație, inovare -, încotro este împinsă România, stimate domnule Ioan-Aurel Pop?
- Ioan-Aurel Pop: Academia Română s-a creat în 1866 pentru întărirea identității naționale prin cultivarea limbii, literaturii române și istoriei, prin consacrarea valorii celor mai importante personalități ale culturii noastre. De-a lungul timpului, Academia a devenit forul cel mai important de consacrare a acestor valori și de cercetare și creație în toate domeniile intelectuale. De aici reiese unicitatea Academiei în peisajul culturii românești, dar și autonomia ei ca instituție a spiritului național. Cei care vor să schimbe rosturile Academiei o fac, probabil, fără să conștientizeze situația creată.
Practici comuniste la orizont
- N-ar mira pe nimeni.
- Academia reunește spiritul național românesc și ca reprezentare teritorială a provinciilor istorice. Avem, de exemplu, trei institute de istorie („Nicolae Iorga” la București, „George Barițiu” la Cluj și „Alexandru D. Xenopol” la Iași) nu ca să încurcăm lucrurile și să risipim cercetarea, ci fiindcă așa se cuvine: istoria națională se studiază bine oriunde, dar istoria Transilvaniei „curge” cel mai bine la Cluj, a Moldovei la Iași (pentru că acolo sunt principalele surse, iar istoria se scrie din surse) etc. Dacă le unim pe toate, din spirit de economie și facem un singur institut la București, ce realizăm? O centralizare păguboasă, fără niciun rost! Din păcate, își face loc tot mai mult ideea greșită a coordonării întregii cercetări dintr-un centru, fapt petrecut și sub comunism, cu urmări catastrofale.
- Urâta centralizare...
- Academia Română are cele mai multe institute de cercetare fundamentală, teoretică. În ce fel să facem noi tehnologii, invenții și inovații palpabile, pe care să le brevetăm? Cum să planificăm o descoperire în fizică și chimie? De când e lumea, cercetarea de acest fel se face fără „planificare” (de descoperiri). Clasificarea institutelor după numărul de cercetători și angajați este o eroare fatală. Ne-am străduit de vreo trei decenii să externalizăm, mai ales în domeniile științelor sociale și umanioarelor, anumite laturi ale activității, încât avem institute și centre cu câte 15-20 de cercetători (posturi) cu performanțe cât alte institute cu câte 100 de oameni. Adică plătim de la buget posturi puține, dar atragem spre noi cercetări și creații gratuite, ale unor personalități care vin spre temele noastre pentru prestigiul și valoarea Academiei, nu pentru salariu. Academia găzduiește și institute și centre de creație, nu doar de cercetare. Creația cum o vom „măsura”, cum o vom cuantifica?
Decădere și vulnerabilizare
- Să răspundă politicienii!
- Nu este bine să ne jucăm cu focul. Economiile la buget nu se fac din cultură și cercetare, aceste două domenii având nevoie de sprijin din partea statului, de mecenați și de donatori, nu de restrângeri. Atentatele la siguranța cercetării și a culturii au dus la decăderea unor națiuni și la vulnerabilizarea unor state.
