Adevarata avere a Monicai Tatoiu

ANUNT NEMATRIMONIAL - Desteapta, frumoasa, maritata, bogata, citita

De ani buni, e-n fruntea unei renumite firme de cosmetice. N-ai zice ca toata tineretea a citit biblioteci intregi, pentru ca e frumoasa. Blonda. Prospera femeie de afaceri. Monica Tatoiu a strans in 48 de ani o biblioteca in minte si-n suflet.

ESTIMARI. Monica Tatoiu nu stie cate carti are, dar oricum le-a citit pe toate

Cititul e un exercitiu al mintii. Cand e stresata, Monica nu poate citi si in momentul acela spune ca le intelege pe femeile care se uita la telenovele. "Decat sa iau calmante, mai bine citesc maculatura (un fel de literatura): best-seller-uri. Paulo Coelho sau cartea asta, "Codul lui Da Vinci", sunt o literatura facila. Presa? Imi creeaza un sentiment de neputinta si atunci prefer sa citesc ceva care incepe si se termina bine. Trebuie sa fii relaxat cand citesti o carte. Caut de mult (si nu s-a mai tiparit, ca am urmarit) o carte de Zola: "La paradisul femeilor". A fost in colectia "Biblioteca pentru toti", in doua volume. E foarte buna pentru a studia expansiunea comertului. Parisul baronului Haussman e prezent in acest roman. Am dat-o cuiva, nu mi-a mai dat-o inapoi. Imi sunt dragi cartile, simt nevoia sa le impartasesc cu cineva si acel cineva uita sa le dea inapoi. Am zis de o mie de ori ca de maine nu mai imprumut carti…"

MOSTENIRE. Ceea ce se vede pe un perete imens e doar o parte din biblioteca pe care a mostenit-o de la tatal ei. O parte din carti i le-a trimis mama. Sunt carti cumparate in anii ’70-’75, cat a fost la Timisoara. Colectiile "Secolul XX", "Globus", "Minerva"… Si mai are o colectie pe care o iubeste foarte mult, "Cartea de pe noptiera", de la Humanitas. "Eu citesc cel mai mult cand plec in concediu. O carte pe zi. Mi-e frica de avion si-mi iau cu mine o carte pe care o iubesc foarte tare. Eu citesc patru sau cinci carti o data, pentru ca fiecare carte deschide un alt tip de usa. Citesc David Lodge, sunt indragostita de el. Am citit "Ce mica-i lumea", continuare la "Schimb de dame". Acolo nu se poate sa nu te recunosti intr-un personaj si incepi sa-ti pui intrebari ca la horoscop: vreau sa stiu ce se va intampla cu mine la 50 sau la 60 de ani? Cartile lui sunt fascinante. Lodge e catolic si studiaza avortul din punctul de vedere al Bisericii Catolice si al Vaticanului. Se gaseste, in cartile lui, drama cuplului catolic: anticonceptionale, calendar, termometru… Cate casnicii nu s-au destramat din cauza asta…"

IN FAMILIE. "Eu, fratele meu si mama suntem mari iubitori de carti. Cand a murit tata si ne-am mutat, pe carti ne-am certat, nu pe altceva. Cateva zile n-am vorbit unii cu altii, pentru ca fiecare a avut sentimentul ca zestrea de carti care i-a ramas celuilalt era mai bogata. Eu sunt un produs al anilor ’70, cand a fost o deschidere culturala extraordinara. Ceausescu n-a insemnat numai umbra, ci si colectia "Stiintifica si enciclopedica", si "Meridiane", si "Globus". Pe atunci, numai cine n-a vrut nu si-a luat carti… Am "Mai tare ca moartea", a lui Romain Gary. Cartea "Clar de femeie", tot de Gary, o recomand oricarei femei."

UNII DA, ALTII NU. "Nu-mi place Umberto Eco, am incercat sa citesc "Pendulul lui Foucault" si "Numele trandafirului"… Eu sunt o persoana credincioasa si nu sunt dispusa sa citesc subiecte cu alte dogme decat cele crestine". Mai degraba citeste memorii: autobiografia Agathei Christie, unde se fac cateva referiri la perioada in care ea a disparut. I-a placut "Ghepardul" lui Lampedusa, pentru ca a gasit similitudini intre sicilieni si romani: mandri, inchisi, nedispusi sa invete lucruri noi. Acum e predispusa catre literatura usoara si reciteste cu mare placere "La Medeleni", de Ionel Teodoreanu. Iar pe noptiera, are niste autori preferati: Steinbeck, Garcia Marquez, Victor Neumann, Andre Maurois, Lodge, Culianu, Stuart Mill. Ii place literatura sud-americana. "Inainte de tacere", Ernesto Sabato. Ii place si Llosa. A citit despre dictatorul Trujillo, din Republica Dominicana, chiar inainte de a pleca acolo. Asa a aflat ca Trujillo a fost un fel de Ceausescu. Ii place Herman Hesse, "Jocul cu margele de sticla", si-i place si sotului ei, Victor Tatoiu, desi nu recunoaste si spune ca literatura e pentru anii studentiei. Ii plac rusii: Turgheniev, Lermontov, dar nu toti. "Nu pot sa citesc Dostoievschi, asa cum nu pot citi Kafka. Sunt, la ei, anumite zone ale umanului care nu-mi trebuie, pentru ca te demitizeaza pe tine, ca om. Imi place Kundera, dar nu tot. Numai geniile sunt egale in tot ce-au scris…".

NOPTIERA LUI "Si sotul meu are carti pe noptiera, desi nu recunoaste ca citeste. Ia uitati: "Inainte de tacere", "Lolita", "Valsul de adio", "Crimele iubirii"… si Marguerite Yourcenar. In plus, citeste si ziarele. Eu nu. Vedeti ca citeste?" Monica Tatoiu - despre Victor, sotul ei

BUCURIA EI "Cea mai mare bucurie a mea e sa-l vad pe Victoras citind. E la Scoala Americana si mai mult citeste in engleza. Ii cumpar carti in valoare de 50 de dolari lunar. Ii mai citesc, si eu apoi il intreb ce a inteles. Rezultatul e fabulos" Monica Tatoiu - despre Victoras, fiul ei

ROMANII PREFERATI

REMEMBER. "Sunt un produs al anilor ’70, cand a fost o mare deschidere culturala" Dintre romani are multe preferinte. Totusi iata topul. "Gib Mihaescu, "Donna Alba", o carte pe care am citit-o si am rascitit-o in tinerete. V. Voiculescu, poezii si proza scurta. Apoi, proza fantastica a lui Eminescu, care e extraordinara, ca si articolele lui politice. Eliade, dupa parerea mea, e un fel de Paulo Coelho, da’ mai cult. Mai degraba, Petru Culianu, care e profund real. Mircea Eliade e profund virtual, e duplicitar. Cateva din volumele lui Blaga, pe care-l iubesc, s-au impartit intre mine si frate-meu. Spatiul mioritic e de capatai pentru mine, ca feng-shui-ul pentru asiatici. De cate ori merg intr-un loc, totdeauna il raportez la modul in care el interpreteaza spatiul geografic, tangibil, interpretand anumite obiceiuri ale unui popor". .

CEI MAI FRUMOSI ANI

Mama i-a spus ca poate sa citeasca orice, oricand, exceptie facand perioada Postului Craciunului si al Pastelui. A prins-o citind "Decameronul" in Joia Mare. "Am mancat o bataie de la ea, pe care o tin minte si-acum, la 48 de ani. Am citit si-am recitit carti la varste diferite: la 18 ani, la 25 de ani, dar cel mai mult am citit in perioada liceului. Citeam orice, cate 2-3 romane pe zi, in varful patului, cu un borcan de dulceata langa mine. Astea-s cele mai frumoase amintiri ale mele, impreuna cu mirosul de motorina, cu care erau date podelele la biblioteca Universitatii din Timisoara. Mirosul de motorina il asociez cu mirosul de carte". Asadar, deliciul amintirilor nu se produce doar la gustul madeleinei inmuiate-n ceai. Proust poate sa fie invidios pe femeia care conduce o firma de cosmetice "Oriflame" cu gandul la cartile copilariei.