Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adunarea a iesit. Regele s-a asezat inca o data pe tronul sau si un slujitor ii tinea deasupra chhatra* (*Umbrela de soare indiana; aceasta apare in multe imagini ce infatiseaza zeitati, precum Visnu) regeasca. De o parte si de alta avea din nou preotii si demnitarii. Nobilimea de rand statea pe jos, ca mai devreme.
Palavrageau plini de entuziasm si pravaleau rasete politicoase, de parca urma sa asiste la o infruntare sportiva sau la vreo tranta; regelui si sfetnicilor sai, apoi si celorlalti, le-a fost oferita o cupa cu sorbet rece de culoare verzuie. Regele si-a varat o frunza de betel in gura manjita, rosie, ca s-o mestece. I s-a oferit si sufistului dulcea bautura, dar intr-o cupa grosolana, din lut, care stia ca avea sa fie distrusa, caci atinsese buzele unui necurat, dupa cum era el considerat in aceasta tara. A refuzat frunza de betel, care ii inrosea gura si buzele, caci acest obicei i se parea dezgustator, desi gura sa ramasa curata era considerata grosolanasi straina.
Dupa aceea au avut loc cele trei demonstratii.
Preotii pandit se adunasera in grupuri in functie de statut si confesiune; cel mai insemnat dintre ei, Nagada, statea singur, la fel si demnitarul Rajpal. Nagada a dat din cap spre preotii pandit, iar unul dintre brahmani, dupa cum erau numiti preotii cu dothi si cu coc, a pasit inainte. Si-a impreunat bratele si si-a aruncat o privire poruncitoare in departare, intr-un loc in care copiii inaltau zmeie sub supravegherea slujitorilor lor. Toti ochii au urmat privirea aceea, spre peticele in culori vii ce se zbateau jucaus prin aer.
Deodata un zmeu rosu s-a ratacit de restul, a zburat plin de trufie sub forma unui soim, s-a avantat sus si a trasat doua cercuri; in plansetele unui copil, urmate apoi de altele la fel de indurerate, soimul a zburat spre fiecare dintre celelalte zmeie si le-a sfasiat cu ciocul lui ascutit; apoi a zburat tot mai sus. Adunarea de nobili a aclamat: "Sadhu! Sadhu*!(*Interjectie in limba sanscrita, a carei semnificatie este "bravo!") , dar imediat a amutit, caci pasarea a inceput sa-si lepede penele, de parca i s-ar fi topit, pana cand, intr-un tarziu, a cazut la pamant ca un pietroi.
Oaspetele nu scosese un cuvant si abia daca se miscase din locul sau de dinaintea tronului. Avea chipul senin, de parca nici macar n-ar fi asistat la spectacol. Dar toata lumea a fost de acord ca, cine stie cum, invinsese.
Toti ochii au poposit asupra lui Nagada si acesta a dat scurt din cap spre grupul celor invesmantati in alb. Acestia erau calugarii jainisti, cum deja aflase sufistul; jainistii si brahmanii se ciorovaiau intotdeauna si luptau sa-i castige atentia regelui.
In fata a pasit un preot rotofei, imbrancit cu nerabdare de tineri sustinatori ce nu-si puteau struni entuziasmul.
Preotul, pe numele sau Dharmasinha, era renumit pentru umilintele la care isi supusese naivii dusmani cu prilejul acestor adunari.
Multi vizitatori fusesera alungati din cetate acoperiti de rusine din pricina trucurilor acestuia. In ziua aceea, Dharmasinha avea cu sine un bat. I-a aruncat o privire manioasa, dispretuitoare vizitatorului si, cu un marait puternic, a azvarlit batul in sus. Toata lumea s-a intors sa-i urmareasca traiectoria. Mult deasupra adunarii, a stat atarnat, asteptand porunca.
−Bate-l pe cel necurat! a bubuit Dharmasinha, aratandu-l cu degetul pe sufist. Biciuie-l! Alunga-l! Batul cel lung s-a oprit in aer, dornic sa se supuna poruncii stapanului sau; multimea si-a tinut rasuflarea. Regele a zambit larg. Apoi batul a pornit in jos. A strabatut o oarecare distantaspre sufist si apoi s-a oprit. S-a intors de un capat, s-a apropiat de Dharmasinha cel speriat si a inceput sa-l loveasca pe el la fund, punandu-l pe fuga. Spectatorii au izbucnit in ras, pana si calugarii cei tineri, pana si regele.
Citește pe Antena3.ro
Insa nu si Nagada. I-a facut un semn tanarului preot care il oprise prima oara pe sufist, afara. Preotul a venit in fuga si dupa un rastimp, in care s-au mai servit si alte cupe cu sorbet, s-a intors urmat de o femeie stranie, cu un aer salbatic. Era si ea imbracata in alb, dar vesmantul acesteia era murdar; avea parul in dezordine, ochii rosii, chipul flasc si mizerabil manios si sfidator. Numele ei, pe care cei prezenti i-l rosteau in soapta, era Panuti; si in jurul gatului avea doi serpi.
Panuti s-a apropiat si a aruncat imprejur priviri incarcate de dispret. Apoi, cu iuteala, a luat de gat unul dintre serpi, lung de patru picioare, si si-a varat capul acestuia in gura; a impins inauntru si restul, inghitindu-l putin cate putin pana cand, intr-un tarziu, coada a disparut inauntrul ei. Gatlejul i s-a largit, ochii i s-au bulbucat si trupul i s-a aplecat inapoi. In sfarsit a ramas nemiscata. Sarpele a parut sa-i ajunga in pantece, caci femeia a facut un semn spre gatlej si abdomen care confirma acest lucru; apoi, din spate, de sub poale, a aparut sarpele negru si a plecat cu miscari sinuoase. Au izbucnit strigate de uluiala, puternice, nestapanite. Toata lumea zambea, desi se zareau si frisoane de scarba. Ochii lui Panuti licareau de incantare si acestia i-au cautat pe cei ai sufistului. Isi gasise nasul.
Apoi, si aceasta a fost greseala ei, a apucat de gat al doilea sarpe si l-a inghitit. Acesta a disparut in gura ei si i-a ajuns in pantece. Femeia s-a indreptat, a ramas nemiscatasi a asteptat. Insa sarpele nu a iesit. L-a ademenit, s-a mangaiat pe pantece, dar nu voia sa iasa. A inceput sa se zvarcoleasca si sa se indoaie, fara a avea sorti de izbanda. S-a ghemuit si s-a scremut si, cuprinsa de furie si de panica, si-a izbit stomacul. Intr-un sfarsit, deznadajduita, a inceput sa scanceasca, apoi si-a ridicat privirea spre venetic si s-a tanguit.
−Nu te teme, a spus duios sufistul. Serpoaica a ratacit numai putin calea, uite-o, iese sa-si urmeze perechea.
Si aceasta a iesit.
Cand sufistul Nur Fazal a mers din nou in cetate cu pasi domoli, lacul era din nou plin de apa, pestii inotau fericiti, servitoarele regesti erau din nou in foisor, zmeiele zburau iarasi prin aer; pe o pajiste, niste calugari tineri se jucau zgomotos cu o minge si cu niste bete curbate la capatul de jos, dispusi in doua echipe rivale. Soarele scapatase si pe undeva, un preot inalta sloka*(*Versuri din epica sanscrita ce constau din doua distihuri de saisprezece silabe sau din patru emistihuri de opt silabe fiecare) sanscrite, iar silabele straniului grai se inaltau limpezi, facand ca din vazduh sa se cearna intelesuri, amintindu-i drumetului de tara sa indepartata unde cantarile erau la fel de limpezi, dar in arabeasca. Cat de diferiti si totusi cat de complet asemanatori ii facuse Dumnezeu pe oameni. Cand Nagada cel cu urechile impodobite si cu buzele rosii isi cerceta propriul suflet, nu avea sa descopere si el acelasi adevar aidoma lui Nur, cand se cerceta in cautarea aflarii misterului propriei existente?
Si, a gandit el, peste tot lumea era in framantari; cat avea sa dureze pana ca aceste framantari sa ajungasi aici, pana cand lumea aceasta a gujaratilor cu chipurile latarete sa fie inecata in sange... caci de aceea fugise el, de oceane intregi de sange.
S-au scurs luni de atunci. Vizitatorul a primit o odaie intr-un bungalou pentru musafiri intr-o zona inverzita dincolo de portile palatului, una in care locuiau multe familii nobile. Ratacitorul – asa a ajuns sa fie cunoscut, chiar si in randurile discipolilor sai – era adesea chemat la palat sa se alature adunarilor savantilor stransi pentru a conferi prestigiu si stima prezentei regesti. Se putea sa aiba loc o disputa pe tema gramaticii lui Hemachandra; un matematician putea dezvalui un nou numar prim si face demonstratia acestuia; aveau loc dezbateri pe teme asupra carora filozofii de pretutindeni despicau firul in patru. Cu acest prilej se putea face un comentariu despre Artha Shastra*(*Manual indian despre arta politicii atribuit autorului Kautilya, presupus demnitar la curtea imparatului Chandragupta din secolul IV i.Hr.); marele mahakavi*(*Nume care desemneaza marele poet al unei curti) Somesvara putea recita o elegie despre rege sau inaltul demnitar Rajpal, ocrotitorul sau. si cand si cand, cu mult tam-tam, avea loc o mare dezbatere, dupa care invingatorul era plimbat prin partile cele mai insemnate ale cetatii.
Regele era impresionat peste masura de sufist, care nu-si trambita talentele, ci isi tinea pentru sine cunostintele, expunandu-le numai daca era intrebat sau daca judeca necesar sa le impartaseasca celorlalti.
Faima lui s-a raspandit si invatati din alte cetati veneau sa-l asculte si sa-si potoleasca curiozitatea. Adusese cu sine cunostinte neasemuite de pe taramurile musulmanilor. La inceput fusese luat drept un copil, un venetic nestiutor, caci nu-i drept ca orice cunoastere incepe si se sfarseste cu cele patru Vede*(*Scrieri sacre hinduiste compuse in limba sascritasi stranse in patru culegeri)? Nu erau oare toate secretele Atmanului*(*In hinduism, sufletul individual sau esenta) explicate in Upanisade*(*Texte sacre hinduiste in limba sanscrita ce cuprind doctrina misticasi ezoterica a filozofiei hinduiste)? Nu erau oare toate leacurile descrise de catre intelepti in Ayurveda*(*Vechi tratat medical hinduist despre arta vindecarii)? Nu erau oare legile purtarii scrise de catre Manu*(*In hinduism, tatal primordial al rasei umane)? Nu era oare Rama*(*Erou zeificat considerat incarnarea lui Visnu) intruparea omului desavarsit, iar soata sa, Sita cea a femeii desavarsite? Nu era oare lumea descrisa pe deplin in Purana*(*Texte enciclopedice sanscrite ce contin istorii cosmogonice si legende despre zei si oameni)?
Oare nu aflasera preotii pandit ai tarii tainele numaratorii inventand zeroul sacru, imaginea marelui Om*(*In hinduism si budism silaba suprema si sacra, considerata esenta universului), neantul ce se aflain toate? Insa cand au ajuns a patrunde vorbele straine si felul de a argumenta al veneticului, cand au realizat ca impartasesc aceeasi cunoastere, chiar pe alocuri ca a lor este inferioara, sau ca e codasa in unele aspecte, i-au acordat respect, de voie de nevoie; suficient, a realizat el, pentru ca acestia sa imbratiseze stiinta lui.
Il surprindea ca acesti rigizi urmasi neabatuti ai regulilor si fanatici ai locului, functiunii si clasificarii se puteau de asemenea afunda intr-atat in misterele universului si ajunge la o estetica asa de desavarsita, desi strainade ochiul si urechea sa; si il amuza sa-i vada asa de fericiti in ignoranta lor in privinta vastei lumi apusene, a minunilor din Cordoba, Cairo, Bagdad si Bukhara, a lucrarilor lui Avicenna si Galen*(*Medic si filozof grec), Omar Khayyam*(*Poet si astronom persan) si Al-Tusi*(*Filozof, matematician si om de stiinta persan din secolulul al XIII-lea), Aristotel si Platon.
