Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avem suficiente cărţi de teatru în limba română? Unii sunt de părere că apar destule, dacă judeci după semnalele editurilor şi după numărul mare de lansări organizate cu ocazia divereselor evenimente teatrale, în special la festivaluri. Alţii afirmă că nu apar cărţile de referinţă în domeniu, mai bine spus titluri importante scoase în străinătate, utile, în primul rând, şcolilor de teatru, utile regizorilor, actorilor, criticilor; că nu avem lucrări de sinteză româneşti traduse în limbi de circulaţie internaţională; că nu există o enciclopedie de teatru românesc şi ar fi necesar un lexicon. Problema referitoare la cartea de teatru este deseori dezbătută de cei interesaţi: editori, autori, critici, invocându-se de cele mai multe ori lipsa banilor care duce la lipsa interesului pentru traduceri, pentru publicare şi apoi pentru difuzare.
Cartea de teatru nu e în topuri, pentru că e de nişă, adică are un public ţintă. Dar sunt edituri care îi acordă atenţie. Bunăoară, Nemira scoate tot mai multe titluri, în colecţia Yorick. Sunt lucrări semnate de personalităţi ale lumii teatrale mondiale. A fost la mare căutare, apărând în câteva tranşe, volumul “ZEAMI – Şapte tratate secrete de teatru No” (2011), în traducerea Irinei Holca, cu o recomandare semnată de Andrei Şerban. Lumea teatrului a salutat editarea, la sfârşitul anului trecut, a remarcabilei cărţi “Ghidul Routledge de teatru şi performance” de Paul Allain şi Jen Harvie (traducere din engleză – Cristina Modreanu şi Ilinca Tamara Todoruţ) şi care se vinde bine. Aceeaşi editură a publicat, în 2012, “Fără secrete. Gânduri despre actorie şi teatru” de Peter Brook şi “Casa în flăcări. Despre regie şi dramaturgie” de Eugenio Barba.
Este cunoscută publicului cititor de carte de teatru producţia editorială a Fundaţiei Culturale “Camil Petrescu” – revista Teatrul azi. Anul trecut au apărut sub această siglă opt cărţi de specialitate în diverse serii şi colecţii, cea de-a opta fiind “Scena românească şi expresionismul” semnată de criticul şi istoricul de teatru Ion Cazaban. Dar cea mai recentă apariţie a acestei Fundaţii datează începutul lui 2013: “Măsură pentru măsură” de Shakespeare, într-o nouă traducere, cea a Ioanei Ieronim.
De remarcat şi lansarea pe piaţa cărţii, de curând, a celei de-a două ediţii a volumului “Andrei Şerban. O biografie”, apărut la Polirom (prima ediţie a văzut lumina tiparului în 2006).
Se impune pe piaţă, cu o astfel de producţie editorială, şi Tracus Arte, una dintre cele mai spectaculoase cărţi, în adevăratul sens al cuvântului, fiind “Radu Afrim. Ţesutul fragilităţii” de Cristina Rusiecki. Aceasta este, de fapt, o lucrare-album cu texte minunate despre acest regizor şi despre spectacolele lui, precum şi cu superbe fotografii, majoritatea realizate chiar de Afrim.
Merită să amintim cel mai recent volum al tânărului teatrolog Octavian Saiu: “Posteritatea absurdului”, editat în 2012 de Paideia şi despre care unii critici spun că este una dintre cele mai importante cărţi de teatru editate anul trecut.
Apar cărţi de teatru şi la Târgu-Mureş, la Cluj-Napoca, la Timişoara, la Craiova... Editorii, printre aceştia numărându-se şi teatre, şi festivaluri de teatru, spun că ar scoate mult mai multe titluri dacă ar exista subvenţii, dacă ar fi mai mare interesul instituţiilor teatrale şi al bibliotecilor de a achiziţiona de carte de teatru, dacă nu ar exista dificultăţi legate de copyright.
