Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recomandată de Tony Blair drept „o fascinantă lucrare de istorie”, cartea Făuritorii păcii. Șase luni care au schimbat lumea este de o relevanță uluitoare nu numai pentru istoria secolului XX, dar și pentru înțelegerea resorturilor și dinamicii lumii de azi. În 1919, Parisul era capitala lumii. Conferința de Pace era cea mai importantă chestiune la ordinea zilei, iar delegații – cei mai puternici oameni de pe mapamond. Între ianuarie și iunie 1919, după încheierea „războiului care urma să pună capăt tuturor războaielor”, oameni din toate colțurile lumii au sosit la Paris pentru Conferința de Pace. Cele mai importante personalități prezente au fost conducătorii celor trei mari puteri – Woodrow Wilson, Lloyd George și Clemenceau –, dar la Paris au sosit mii de alți delegați, fiecare cu propria sa agendă. Regi, prim-miniștri și miniștri de externe, însoțiți de suitele lor de consilieri, stăteau cot la cot cu jurnaliști și lobbyiști, luptând pentru o serie întreagă de cauze, de la independența Armeniei până la drepturile femeilor. T.E. Lawrence, regina Maria a României, Maynard Keynes, Ho Și Min – tot mapamondul avea ceva de rezolvat la Paris în acel an. Lumea nu mai văzuse niciodată ceva asemănător și nici că avea să mai vadă vreodată. Oficial, Conferința de Pace a durat încă și mai mult, până în 1920, însă primele șase luni sunt cele mai importante, căci atunci s‑au luat deciziile‑cheie și s‑a pus în mișcare un lanț de evenimente cruciale.
Siajul Morții- Ultima călătorie a navei Lusitania - Erik Larson (editura Litera)
Pe 1 mai 1915, o navă germană torpilează luxosul transoceanic britanic Lusitania, omorând peste 1.100 de persoane, inclusiv 128 de americani. Este evenimentul care a dus la intrarea Statelor Unite în război, ceea ce a schimbat, probabil, radical cursul istoriei.
Transoceanicul, la fel de bogat decorat ca un conac englezesc de țară, pleca din New York cu destinația Liverpool, având la bord un număr record de copii. În rândurile pasagerilor domnea o surprinzătoare stare de bună dispoziție, deși Germania declarase că apele din jurul Marii Britanii constituiau o zonă de război. Lusitania era unul dintre marile transatlantice ale epocii, cel mai rapid vapor de linie aflat în serviciu, iar căpitanul ei, William Thomas Turner, avea o încredere de nestrămutat în regulile stricte ale războiului purtat de gentlemani, care feriseră, vreme de un secol, vasele civile de orice atac.
Este o poveste pe care mulți dintre noi cred că o cunosc, fără a o ști cu adevărat, iar Erik Larson ne-o readuce în atenţie plină de suspans, schimbând rolurile între vânător și vânat, în timp ce descrie un tablou mai general al Americii la apogeul Erei Progresului. Plină de strălucire și de emoție, cartea aduce la viață o distribuție de personaje evocatoare, printre care se numără și președintele Woodrow Wilson, un om sufocat de suferință și îngrozit de perspectiva unui război mondial. Siajul morții surprinde drama pură și puterea emoțională a unui dezastru ale cărui detalii intime și înțeles real riscau să rămână pierdute în negurile istoriei.
O istorie puțin altfel a vrăjitoarelor și a prigonirii lor - Dieter Breuers (editura RAO)
Vânătoarea de vrăjitoare este emblematică pentru Evul Mediu, multe tragedii au pornit de aici. S-a vorbit despre blesteme care au bântuit peste generații, s-a vorbit despre ritualuri însângerate, când de fapt cel mai adesea victimele au fost însăși cele acuzate și arse pe rug. Imaginați-vă, pentru câteva secunde, că locuiți undeva la țară, în Europa secolului al XVII-lea, să zicem, că sunteți o femeie văduvă, care trăiește într-o căsuță pe care i-a lăsat-o soțul ei, că aveți niște legume cultivate în curte și câteva plante medicinale pe care le folosește toată lumea din sat. Sunteți o femeie cu frica lui Dumnezeu, care merge regulat la biserică. În ultima vreme ați tot văzut oameni din comunitatea care au fost luați de slujitorii episcopului și acuzați că sunt păgâni. Sigur, nu aveți motive să vă temeți, asta până într-o zi, când soldați înarmați vin și vă ridică, vă târăsc prin fața tuturor până la închisoare. La început vă imaginați că e doar o greșeală, pe urmă vă amintiți că așa a fost ridicată și nevasta morarului, care a fost găsită vinovată de vrăjitorie. Și atunci începe să vă fie frică. Aflați apoi, în sala de judecată, că vecinul pe care îl cunoașteți de ani buni vă acuză ca ați acrit laptele vacii sale, că ați provocat vreme rea și de-aia li s-au stricat culturile și că le-ați făcut licori de dragoste celor două fete virgine.
Povestea este comună pentru 60.000 de victime în şase secole. Acesta este teribilul bilanţ al persecuţiei vrăjitoarelor din Evul Mediu până aproape de timpurile noastre. La început au fost Inchizitorii bisericii, mai târziu tot mai mult tribunalele laice au continuat vânătoarea de vrăjitoare şi magi. Oamenii acelor vremuri erau îngroziţi, marcaţi de o teamă pe care azi prea greu o mai putem înţelege - teama de foamete, molime şi război. Iar pentru toate aceste năpaste găseau repede explicaţia: magie şi vrăjitorie. Dieter Breuers ne invită să parcurgem o istorie a evenimentelor acelor vremuri, marcate de prejudecăţi, frică şi decizii luate în pripă.
