Cartile Vulpestilor

AVERE NEPRETUITA - O biblioteca si doua minti de invidiat Ileana si Romulus Vulpescu au o viata inchinata scrierilor, traducerilor, autorilor romani si straini. Culturii. Toate astea strinse intr-o biblioteca impresionanta. Casa si viata lor e-o biblioteca.

IERI, AZI, MEREU. Romulus Vulpescu ramine fidel cartilor cu coperta	IMPREUNA. Ileana si Romulus Vulpescu, o viata si o biblioteca

Cum sa stii, daca nu citesti, ca e corect "a (te) da in stampa", in loc de "a (te) da in stamba"? Sau "antecamera", in loc de "anticamera"? Cum anticamera? Ce, e impotriva camerei? A fost luat tale quale din franceza - antichambre - si e pronuntat asa. Sau "surle si trimbite", in loc de surle si tobe, cum e corect… Putina lume stie, poate, ca surlele si trimbitele inseamna cam acelasi lucru…

ACTIVA SAU PASIVA? "Lipsa cartilor dintr-o casa poate sa fie o consecinta a lipsei de spatiu. Mai depinde si cit le folosesti. Daca le folosesti mai des, trebuie sa le ai la indemina, e foarte greu sa umbli mereu in cutii sau in pivnita dupa ele. Eu, ceea ce folosesc des, tin linga mine, in pat: un mic Larousse, un mic dictionar enciclopedic roman si micul Robert. Pentru ca eu, lucrind 16 ani la doua dictionare de limba romana, nu trece ziua fara sa ma uit intr-un dictionar de cateva ori", spune Ileana Vulpescu. Numai cine stie bine o limba se uita mereu in dictionar, pentru orice eventualitate… Cine e cu adevarat profesionist asa face. Chiar si asa, tot te trezesti ca faci trimiteri gresite, ca scrii prostii. Asta nu elimina orice posibilitate de eroare, ci o scade. Exemplu: Serban Cioculescu, care era un profund cunoscator de limba romana, a dat la un moment dat un citat din Grigore Alexandrescu, care era, de fapt, din Heliade Radulescu. Primul care a scris in gazeta urmatoare: "Uite ce inseamna sa te bazezi numai pe memorie" a fost chiar Serban Cioculescu…

V-ati gindit ca-n casa oricui are carti exista doua tipuri mari de biblioteca? Activa si pasiva. Biblioteca pasiva este cea pe care omul a adunat-o. Dupa ce a terminat de citit, nu azvirle cartile. Intr-o casa ca a lor, vezi goluri in rafturile cu carti. Romulus Vulpescu are mereu nevoie de carti din biblioteca, pe care le tine linga el. Dupa un an-doi le pune la loc. Cind a lucrat la cartea despre poetii Pleiadei, pina anul trecut, doua rafturi erau goale. Asta numeste el biblioteca activa. Tot felul de lucruri pe care le folosesti mereu, dictionare, carti de referinta, de reproduceri…

ATUNCI SI ACUM. In serialul "Dallas", niciodata, in nici un episod nu s-a vazut vreo carte. Cineva care a fost in vizita la Bernard Shaw a fost socat de absenta cartilor si l-a intrebat unde-i biblioteca. "Vino la fereastra, sa-ti arat!", i-a spus musafirului scriitorul. Si i-a aratat British Museum. El statea vizavi si, cind voia sa citeasca, trecea strada. "Nu-ti poti face o idee despre un om, dupa ce, trecindu-i pragul, ii vezi biblioteca. In ultimii 15 ani, tranzitia a distrus orice sistem de referinta. Cultura nu putea sa scape din acest plan de devastare. Cartea a ajuns la un pret inaccesibil. Cei care au bani si ar putea sa-si cumpere carti n-o fac. Sint cei care n-au acasa nici carte de telefon, pentru ca au agenda electronica. Cei care ar vrea sa cumpere carti sint prea saraci ca s-o faca… Pe vremuri, pe linga lozinca "Nici o masa fara peste" - oceanic, evident, pentru ca pe atunci aveam una dintre cele mai mari flote comerciale ale lumii - era si lozinca "Nici o casa fara o carte" sau "Tinere, fa-ti biblioteca personala!". O carte din seria "Biblioteca pentru toti" avea pretul a patru bilete de tramvai. Toata lumea putea sa-si cumpere carti. Mai era sistemul de cumparare de carti in rate prin uzine si intreprinderi. Am vazut in case de oameni simpli 700-800 de exemplare cumparate in felul acesta. Azi, acei oameni sint niste boieri. In sensul ca urmasii lor au toti clasicii in casa, luati cu 2,75 sau cu 3,20 lei… Atita vreme cit statul nu mai subventioneaza cultura, la ce poti sa te-astepti? Fiecare editor particular vrea sa cistige si nu face neaparat o selectie a calitatii. El vede ce se vinde si nu poti sa-i impui ce sa publice."

VIRTUALA... Biblioteca Vulpestilor are si un caracter de biblioteca publica, nu in sensul ca imprumuta carti, ci pentru ca are si discoteca, si videoteca si magnetoteca. De ordinul miilor. Romulus: "Nu cred in cartea virtuala. Poate ca am eu o viziune mai romantioasa despre literatura si rolul ei. Doi tineri care se iubesc pot sa-si apropie «timpla fierbinte linga timpla», cum spunea Blaga, sa citeasca o poezie… Ii vedeti pe amindoi stind in fata calculatorului, sa citeasca poezia? Cine se mai poate lauda astazi ca a citit toata poezia lui Victor Hugo, care e enorma, cantitativ vorbind. A venit un mare poet al lumii, Aragon, pe care unii il contesta, pentru ca a fost simpatizant al comunismului, care a facut o antologie senzationala, cu titlul «Avez-vous lu Victor Hugo?». Un asemenea tip de carte nu poate fi trecut la reader’s digest, sistem pe care nu-l contest. Dimpotriva, a deschis gustul pentru lectura".

PARERI IMPARTITE. Ileana Vulpescu recomanda in primul rind, clasicii literaturii universale, pentru ca au ceva care se adreseaza tuturor virstelor si gradelor de cultura. E ca si o opera plastica: daca nu-ti face nici un fel de impresie si nu te izbeste cu nimic, isi pierde valoarea. "Pe mine nu ma mai intereseaza un film daca in primele cinci minute nu mi-a atras atentia. Sint autori de care mi se face dor mereu: Eminescu, Creanga, Rebreanu, Caragiale, Bacovia, Blaga, Arghezi. Dintre straini, totdeauna voi face o plecaciune in fata lui Tolstoi, Cehov, G.B. Shaw. Dar de Caragiale niciodata n-am sa ma satur. Din carti iti poti face o cultura, dar nu contin un «vaccin» pentru durere, dragoste sau stari de enervare. Doar viata insasi te poate invata, experienta ei nu poate fi inlocuita cu absolut nimic."

Romulus: "Daca-i recomand unui tinar cinci carti, trebuie sa aiba bani sa si le cumpere. Pentru fiecare, altele sint cartile fundamentale. Toata lumea spune ca Biblia e o carte fundamentala. Eu n-am nimic impotriva si asta nu tine de credinta. Biblia e o carte de referinta extraordinara. Poate ar trebui sa recomand mitologia greco-romana, dar nu… O carte de capatii e aceea pe care o tii pe noptiera, o citesti, o recitesti, o rasfoiesti. Pentru un roman, Eminescu e fundamental. Orice selectie favorizeaza pe cineva si defavorizeaza pe altcineva. Daca spun Barbu si n-o sa spun Arghezi, o sa se spuna ca nu-mi place Arghezi. Ba-mi place! Mai sint intrebari de genul: daca sinteti intr-o barca si trebuie sa salvati 10 carti, care ar fi acelea? Sau, si mai si, una singura? Eu n-as sti ce sa slavez! As prefera sa mor, sa ma inec o data cu biblioteca mea. Eu nu mi-as asuma o asemenea raspundere. Daca ma intrebi cu pistolul la timpla, tot n-as sti ce sa raspund…

CERERE APROBATA

"La rugamintea mea expresa, in acest articol s-a folosit grafia cu i din i, in afara de cuvintele din familia cuvintului «roman», si «sint» in loc de «sunt»" - Romulus Vulpescu

CREZ

Romulus Vulpescu a scris poezia "Epitaf pentru carte" ca un omagiu adus paginii scrise. Nu crede in biblioteca virtuala, desi aceasta cistiga tot mai mult teren. "Patrunde frigul mortii-n biblioteci,/Se-ncuiba mucegaiul in volume:/Azi, internetul e stapin pe lume./Sit tibi terra levis, carte: pleci.// In pagini - instalat e-un somn de veci./Intoarsa in tarina humei-mume,/ Ramii o notiune fara nume:/ Te-au abolit computerele reci.// Schimbata-i noima - fost si strimb eres;/In evul sterp cu norme-aleatorii,/Rastimpul mohorit al fastei glorii// Ti-a dat prohod un ultim inteles:/Inclusi in anonimul tau deces,/Cu tine-odata mor si autorii.//"