Ce e nou în "Crima din Lost Lake"?

Nu cumva teoria conspiraţiei, favorita acestor scriitori, şi-a epuizat resursele, şi ei se vor trezi în pană de subiecte?

Cititorul este un om obişnuit, are o slujbă de care e mulţumit sau nu, se mai ceartă cu nevasta, îşi creşte copiii, merge la spectacole sau la petreceri cu prietenii. Viaţa lui e de o limpezime de cristal şi nespectaculoasă. Dar simte că îi scapă ceva. Iar personajele din romanele despre comploturi la nivel naţional şi internaţional îi întreţin această nelinişte. Aceşti eroi trăiesc într-un univers paralel, ascuns privirii muritorilor de rând. De acolo răzbat ştiri vagi, informaţii trunchiate, imediat dezminţite de oficiali. Există acţiuni ce se desfăşoară într-un secret deplin. Scriitorii sunt printre puţinii care încearcă să le descopere, acoperind golurile de documentare cu ajutorul fanteziei. Dar nu au dovezi palpabile, doar bănuieli vagi. Pentru a nu fi acuzaţi de subminarea autorităţii, se folosesc de o stratagemă: avertizează că operele lor sunt simple ficţiuni. La adăpostul acestei protecţii fragile, ne pot comunica adevăruri cutremurătoare despre o realitate inaccesibilă publicului larg.

Fapte. Ce aduce nou Phillip Margolin în romanul său, "Crima din Lost Lake"? Un candidat la preşedinţia SUA, generalul Morris Wingate, a condus în anii ’70 o Unitate specială, care comitea acte ilegale sub o acoperire fără cusur, fără ştiinţa CIA sau a Armatei. Ucidea lideri comunişti, elimina ofiţeri incomozi dintr-o tabără sau alta, planta microfoane în ambasade, investiga şi omora spioni, asculta discuţii ale oficialilor americani, după care îi şantaja şi le influenţa votul. În timpul războiului din Vietnam, membrii acestei forţe teribile atacau convoaiele care transportau morfină în Asia de Sud-Est, după ce era transformată în heroină, ea fiind comercializată pentru a sprijini guvernul de la Saigon. O altă parte era vândută crimei organizate din ţara tuturor posibilităţilor. Restul servea pentru finanţarea operaţiunilor proprii. Un grup de ucigaşi special antrenaţi săvârşea acte anticonstituţionale sub pavăza apărării patriei primejduite.

Unul dintre ei, Carl Rice, se răzvrăteşte. După ce torturează şi omoară la comandă un congresman, el refuză să se mai supună ordinelor inumane. Evident, plăteşte scump insubordonarea. Este silit să-şi schimbe numele, e nevoit să se mute din loc în loc, pentru a i se pierde urma. Dar generalul, care şi-a însuşit fondurile Unităţii după desfiinţarea ei, nu poate să-l lase în viaţă şi îşi asmute acoliţii pe urmele lui. Culmea, Rice beneficiază de ajutorul pe care i-l dă Vanessa, fiica lui Wingate. Întâmplător, aceasta este la curent cu uneltirile machiavelice ale tatălui său.

Abilitate. Dar până vor reuşi să demonstreze întregii lumi vinovăţia unui candidat dornic să devină cel mai puternic om al planetei, cei doi vor trăi zile de coşmar. Vor fi aruncaţi în închisoare, li se vor lua interogatorii dure, vor fi acuzaţi de fapte ce nu le aparţin, vor fi târâţi în procese, vor fi catalogaţi bolnavi psihic.

Astfel de întâmplări se întâlnesc şi în alte naraţiuni. La Phillip Margolin este de admirat abilitatea de a combina cu pricepere clişee deja folosite. Este ca într-un joc cu piese ce se pot ordona în fel şi chip, rezultând, de fiecare dată, o altă construcţie, plauzibilă şi terifiantă. Prin urmare, putem fi liniştiţi: sursa de inspiraţie a autorilor de thrillere nu va secătui niciodată, chiar dacă, uneori, avem senzaţia de "déjŕ-vu".

"Congresmanul stătea într-un scaun cu spătar înalt. Mâinile şi gleznele erau legate în spatele scaunului cu o bandă, făcându-l vulnerabil la orice atac. Glass purta numai nişte pantaloni de pijama din bumbac. Aceştia erau îmbibaţi în sângele de la rănile crestate în cruce pe piept. Avea capul plecat, iar bărbia i se odihnea pe piept"

Un bun avocat!

Phillip Margolin s-a născut în 1944 la New York şi a absolvit The American University din Washington cu Bachelor’s Degree in Government. Între 1965 şi 1967 a fost voluntar Peace Corps în Liberia. În 1970 a absolvit Dreptul la New York University şi a fost avocat la Curtea cu Juri până în 1996, când s-a dedicat exclusiv scrisului. Interesant este faptul că, atât timp cât şi-a exercitat profesia de avocat, clienţii săi au scăpat de pedeapsa capitală! Din 1996 s-a dedicat exclusiv scrisului. Toate romanele sale sunt best-sell--uri "New York Times". Este preşedintele unei asociaţii ce promovează şahul ca metodă de a-i ajuta pe copii să înveţe cât mai bine. "Complex, strălucitor, cu un suspans teribil de realist, care îţi bagă frigul în oase", "Un suspans implacabil şi deranjant, în care ficţiunea se situează periculos deasupra realităţii şi ne confruntă cu iraţionalul", astfel sună câteva dintre aprecierile la adresa bestseller-ului "Crima din Lost Lake".