x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Cum a fost creată Legiunea Română, care a dezertat şi a fraternizat cu italienii

Cum a fost creată Legiunea Română, care a dezertat şi a fraternizat cu italienii

de Adi Munteanu    |    27 Iul 2021   •   08:14
Cum a fost creată Legiunea Română, care a dezertat şi a fraternizat cu italienii

Jurnalul vă oferă miercuri o carte-document, un jurnal scris pe frontul Primului Război Mondial, aflat acum la muzeul de istorie din Alba Iulia. „Jurnal de război”, scris de dascălul Petre Ugliş Delapecica, este o frescă despre frământările ostaşului român obligat să lupte pe un front străin lui, dorinţa permanentă de a dezerta, precum şi preocupările zilnice pentru înfiinţarea Legiunii Române din Italia. 

Petre Ugliş Delapecica a fost un dascăl de ţară care şi-a început cariera în învăţământ într-un mic sat de pe Valea Mureşului, Bodrogu Vechi (1904-1911), aparţinând teritorial de comuna Pecica, locul natal al lui Petre Ugliş. A fost transferat ulterior în localitatea Bara de lângă Făget, unde, în urma unui denunţ mincinos făcut de preotul satului, este catalogat ca spion al românilor, împotriva stăpânirii. Este arestat în decembrie 1914 şi maltratat de jandarmi. Deşi se demonstrează că acuzaţiile nu au fost fondate, lui Petre Ugliş i se retrage dispensia de predare la clasă şi la 1 ianuarie 1916 este chemat la Regimentul 33 Infanterie din Arad şi trimis să lupte pe frontul din Italia.

Aşa îşi începe Petre Ugliş viaţa de ostaş al armatei austro-ungare, luptând împotriva Italiei, pe fronturile de la Doberdo, Isonzo, San Gabriele, Monte Cimone, Gorz, Platoul Sette Comuni şi Pedesca. Tânărul dascăl îşi notează conştiincios însemnările făcute pe front, din care reiese că dorinţa de a dezerta din armata austro-ungară şi de a se înrola în cea română nu i-a dat pace nici un moment: „Ajungând pe frontul Italian, am luptat cu vorba, nu cu fapta. Aici aveam comandant pe prietenul meu, locotenent Ciorogariu Eugen din Arad, venit de curând pe front. Eu eram de aproape doi ani pe acest front. În noaptea de 26/27 decembrie 1917, am trecut cu întreaga mea unitate formată din 82 ostaşi, toţi români din Regimentul 50 Alba Iulia, ducând cu mine două mitraliere, câteva lăzi cu grenade de mână şi şase lăzi cu muniţie pentru cele două mitraliere şi 82 de puşti. Fraţii italieni ne-au primit ca pe fraţi”.

Jurnalul este un valoros document care scoate în evidenţă frământările ostaşului român pe un front străin lui, dorinţa permanentă de a dezerta, preocupările zilnice pentru înfiinţarea Legiunii Române din Italia, unde Petre Ugliş, alături de alţi colegi ofiţeri, a avut un rol covârşitor. Jurnalul ni-l prezintă pe Petre Ugliş în cele trei ipostaze ale soldatului român pe frontul italian; ca ostaş al Armatei comune austro-ungare, supus „dragului” de împărat, apoi ostaş în armata italiană, odată dezertat, şi în cele din urmă soldat al Armatei Române venit în ţară cu ostaşii Legiunii Române din Italia.

Jurnal de război din anii 1914-1919 este redactat pe două capitole: primul capitol, „Pagini de suferinţă şi de glorie în Austro - Ungaria”, descrie frontul purtat împotriva Italiei, iar partea a doua, „Pe pământul Italiei”, este destinată participării la lupte alături de armata italiană şi la strădaniile constituirii Legiunii Române din Italia. „Către miezul nopţii am scris un bileţel în limba italiană aşa cum am ştiut, l-am dat caporalului Dolha şi l-am îndreptat către frontul italian ca să-l ducă comandantului unităţii din faţa noastră că vrem să ne predăm, că nu vrem să luptăm alături de inamicii noştri, fiindcă noi toţi suntem români din Transilvania”.

Fără îndoială, Jurnalul lui Petre Ugliş reprezintă o bogată frescă a Primului Război Mondial, dar mai important este modul cum descrie formarea Legiunii Române în Italia. „Cehoslovacii şi polonii, cu fruntaşii lor politicieni, nouă românilor ni se opera că aceştia ne-o iau înainte cu Legiunile lor. Ce-i drept, ei nu-şi aveau ţara lor liberă şi erau zeci de milioane sub juguri străine, pe când noi, românii, ne aveam Mama noastră Liberă, care şi-a dat un foarte preţios tribut de sânge, dar şi noi voiam să arătăm lumii întregi că nu mai vrem să purtăm jug străin, aşa cum au arătat şi Horia cu moţii lui şi Avram Iancu”.

„Pe lângă informaţiile de pe front, Jurnalul rămâne plăcut de lecturat şi pentru descrierea fină a atmosferei frontului, a peisajelor care s-au ivit în calea eroului nostru, acesta fiind un fin observator al realităţilor timpului”, spune Dr. Dacian Rancu, istoricul care s-a ocupat de tipărirea jurnalului de front al lui Petre Ugliş Delapecica.

Nu rataţi începând de mâine cartea „Jurnal de război”, la preţul de 25 de lei cu ziar inclus!

 

Victoria soldaţilor italieni de la Vittorio Veneto a însemnat sfârşitul Imperiului Austro-Ungar, eliberarea românilor de sub regimul cezaro-crăiesc şi revenirea Transilvaniei la patria mamă.

×