Cursa terorii

Romanul, apărut în 1996, a fost socotit o simplă ficţiune şi tratat cu îngăduinţă, ca o născocire a unei imaginaţii înfierbântate. A trebuit să vină nefastul 11 septembrie 2001 pentru ca proza lui Tom Clancy să capete virtuţile unei premoniţii. După cum se vede, de multe ori scriitorii au antene mai fine în scrutarea viitorului decât cei mai iscusiţi analişti militari şi politici.

"Cursa terorii", cartea lui Joel C. Rosenberg, oferă o viziune şi mai cumplită asupra a ceea ce se poate petrece pe globul pământesc. Fără nici un avertisment, rachete cu focoase nucleare lovesc New York, Los Angeles, Washington, Seattle. Într-o clipă dispar Casa Albă, sediile Trezoreriei, FBI-ului, CIA-ului, Curţii Supreme, precum şi Capitoliul, Pentagonul şi multe alte clădiri unde se desfăşoară o activitate vitală pentru naţiune. Preşedintele american, prezent în California la Convenţia Republicană, este ucis. Milioane de locuitori din acele aşezări mor într-o secundă, sunt răniţi, sau vor pieri în zilele următoare, în urma contaminării radioactive. Panica transformă o super-putere într-un spaţiu bântuit de teroare.

Scăpat ca prin minune, vicepreşedintele este învestit în grabă în funcţia supremă şi încearcă să refacă guvernul. Dar nu trec multe ore şi acesta este ucis de un dezechilibrat mintal din propriul anturaj. Un alt demnitar jură pe Biblie, devenind numărul unu în stat. El caută de urgenţă să limiteze proporţiile dezastrului. Cea mai mare grijă a sa este prevenirea unor noi lovituri nucleare şi descoperirea celor care au declanşat atacul mârşav, pentru a da riposta cuvenită. O sarcină dificilă, din moment ce duşmanii Americii sunt mulţi şi dispun de un armament sofisticat. Iar serviciile secrete sunt aproape aneantizate, oferind informaţii puţine şi fără o valoare deosebită.

În primul rând este suspectată China, care râvneşte să alipească Taiwanul la vastul său teritoriu, năzuind să devină o mare putere mondială. Apoi Irakul, care doreşte să desfiinţeze statul Israel. Dar Coreea de Nord este cel mai plauzibil făptaş. Mai mult, secretarul general al ONU visează ca organizaţia pe care o conduce să nu mai aibă un rol secundar pe scena lumii şi să se transforme într-un jucător de forţă. Relaţiile dintre diverşi lideri puternici, care fac şi desfac alianţe, asigură romanului un suspans rar întâlnit şi dezvăluie proporţiile ameninţărilor geopolitice.

Acest thriller se fundamentează pe analiza unor proorociri din Biblie care s-au împlinit. Ar părea un scenariu funambulesc, dar rămâi pe gânduri când afli că peste 500 din cele 1.000 de profeţii din Cartea Sfântă s-au adeverit. Cele mai multe în ultima sută de ani. Autorul a parcurs, cu siguranţă, şi "Ciocnirea civilizaţiilor" a lui Samuel P. Huntington, în care se vorbeşte despre conflicte şi o nouă ordine mondială în secolul al XXI-lea, rezultat al diferenţelor de ordin cultural şi religios.

Rosenberg creează în paginile sale o tensiune cumplită. El relatează evenimente la care nu ne-am gândit, poate, niciodată, dar care se pot petrece oricând. Şefii serviciilor secrete occidentale ar trebui neapărat să conspecteze acest thriller cu valoare de avertisment. Poate aşa s-ar preveni o eventuală încercare de transformare a planetei în ruine. Oare adepţii terorismului l-au citit? Cel datorat lui Tom Clancy se pare că i-a inspirat. Nu ne rămâne decât să sperăm, alături de autor, că nu vom trăi astfel de scene sinistre, apocaliptice: "Mă rog ca povestea pe care o aveţi în mână să nu devină vreodată adevărată. Cel puţin nu aşa cum a fost scrisă... O nouă ameninţare ia amploare. O simt. Mi-e teamă de asta. Să ne trezim, înainte să fie prea târziu".

"La câteva clipe după ce prima rachetă lovi în D.C., a doua izbi clădirea CIA, în Langley, iar suflul ei fierbinte şi cataclismic şterse de pe suprafaţa pământului sediul flancat de arbori, situat în suburbiile din Virginia de Nord, al celui mai important serviciu secret al ţării. Apoi pulveriză fiecare casă, clădire de birouri, biserică şi magazin, din toate direcţiile. Bietele suflete care nu muriseră imediat se treziră orbecăind şi arzând. Unele aveau să agonizeze astfel ore în şir"