Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cercetator chimist si om de afaceri suedez, Alfred Nobel a inventat dinamita, un explozibil puternic pe care l-a dorit instrument util pentru cauzele bune ale omenirii. Asa ar fi fost daca dinamita s-ar fi folosit doar in constructii, demolari, minerit sau arheologie cum spera inventatorul care, la 33 de ani, in 1866 traia din plin gloria inovatiei sale explozive. Anii au trecut si Alfred Nobel a inteles ca descoperirea sa a devenit arma de ucidere in masa.
Ca orice vinovat fara vina a dorit sa se faca lumina asupra intentiilor sale generoase. Castigase enorm de pe urma descoperirii sale si, cum nu avea mostenitori directi, a hotarat ca intreaga sa avere sa fie transformata in substantiale premii anuale decernate celor ce prin descoperiri novatoare urmau sa aduca servicii umanitatii. Astfel ca, din anul 1901, conform dorintei testamentare a lui Alfred Nobel, prestigioasa distinctie ce ii poarta numele este acordata de catre Academia Regala din Suedia celor mai importanti scriitori, cercetatori in domeniile chimie, fizica, economie, medicina precum si fericitilor facatori de pace.
In testamentul lui Nobel erau stipulate doua criterii fundamentale pentru acordarea premiului literar: valoarea creatiei si valoarea morala, proiectate impreuna, una in continutul celeilalte. Aceasta era proiectia ideala: valoarea literara insurubata perfect in moralitate. In timp insa, lent, dar din ce in ce mai accentuat, a devenit tot mai vizibila intruziunea criteriilor etnice si geopolitice. Inca din 1940, poetul Alexandru Philippide aseaza un semn de intrebare asupra unor autori premiati, incercand totusi sa explice: ,,O mica parte de nesiguranta va exista in orice apreciere asupra valorii literare a unui scriitor, facuta de un contemporan al acestuia'.
In 1988, prestigiosul si regretatul critic literar Laurentiu Ulici a publicat lucrarea monumentala ,,Nobel contra Nobel'. Antologia domniei sale reuneste o suta de scriitori care ar fi meritat premiul, fara sa il fi obtinut. Alatura numelui fiecarui laureat, din 1901 pana in 1987, o alta propunere, un alt scriitor plauzibil. La capatul acestei munci uriase si patimase, scrie in postfata lucrarii: ,,Punand cap la cap numele laureatilor Premiului Nobel si numele celor prezenti in aceasta antologie am realizat cu adevarat marea dificultate obiectiva a atribuirii premiului, altfel zis, fatalitatea nedreptatilor'. Langa primul laureat, Sully Prudhomme, din 1901, il aseaza pe Lev Tolstoi. Langa Henryk Sienkiewicz (1905) il aseaza pe Jules Verne. Pentru anul 1935, cand Nobelul pentru Literatura nu s-a acordat, il propune pe Federico Garcia Lorca. Iar dintre autorii romani, Laurentiu Ulici ii include intre propunerile sale (,,ele reprezinta, inevitabil, un gust personal si nu mai putin subiectiva angajare axiologica') in 1950, pe Tudor Arghezi, in 1960, pe Lucian Blaga si in 1980, pe Nichita Stanescu.
In price caz, este limpede ca scriitorii publica pentru ca vor ca volumele lor sa ajunga la cat mai multi cititori si sa fie pe placul acestora, orice autor isi doreste popularitate si pretuire. Bineinteles ca si cititorii sunt, fiecare in parte, o instanta care are un singur criteriu, judecata de gust. Jurnalul National face un dar imens cititorilor sai, oferindu-le delicii spirituale prin aceasta colectie de prima marime, girata de juriul Academiei Regale din Suedia, dar si de rezistenta in timp a operelor literare.
S-a spus ca Premiul Nobel aduce in prim plan subiectiv valori omologate de o singura instanta, academicienii suedezi. Asa este, dar a ramas instanta care decide cea mai ravnita si mai substantiala distinctie de pe mapamond.
Alfred Nobel, initiatorul premiilor de recunoastere universala a valorilor, l-a surclasat pe ,,inventatorul mantuit al dinamitei', vestind omenirii constant, in fiecare an, peste veacuri, ca binele invinge!
Citește pe Antena3.ro
