x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Bârca la Viena şi înapoi (XXVIII)

0
Autor: Adrian Păunescu 09 Noi 2008 - 00:00
De la Bârca la Viena şi înapoi (XXVIII)

PESTE TIMP  •  JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri




15 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)


Mănăstirea benedictină e depopulată şi ea şi văd patru femei care bolborosesc rugăciuni, îngenuncheate în faţa unui Dumnezeu care păzeşte deopotrivă spiritele şi vitrinele magazinelor luxoase.

Patru femei care se roagă inutil.

Dar asta mi se pare mie că se roagă inutil. Poate că pentru ele e folositor ceea ce fac.
Poate că ele ar considera perfect inutilă viaţa mea şi li s-ar părea abjectă bolboroseala poeziei mele.

Sus, ieşind din natură, încoronând natura, cetatea propriu-zisă Salzburg. Este – se spune – singura cetate neînvinsă, necucerită, de prin aceste locuri. Măreaţă şi rece. Măreaţă şi distantă. Un fel de lift poate transporta – şi face asta mai ales vara – vizitatorii sus, în cetatea neînvinsă.

Vai, veacul meu ciudat, şi demitizator, cum faci tu din cetăţile neînvinse obiective de turism profitabile?!

Încerc să evaluez posibilitatea de a urca a duşmanilor cetăţii către cetate. Cuvântul imposibil e mic. E de mirare chiar cum a putut fi construită această cetate. Cred că odată terminată cetatea, constructorii ei n-au mai avut puterea nici măcar s-o vadă gata, să urce, să înţeleagă ce-au făcut.

Şi ce-aş mai putea spune? Că-mi place Salzburgul? E ca şi când aş spune că-mi place Mozart. Şi ce dacă-mi place, şi ce dacă nu mi-ar plăcea? Să descriu Salzburgul? Forţa mea e că nu voi povesti această melodie. Forţa mea e că sper să petrec în bun-simţ câteva ore la Salzburg fără orgoliul de a relata altceva decât ce ni s-a întâmplat nouă acolo. Căci în oraşul-capitală a muzicii azi, în oraşul dominat de von Karajan, în oraşul în care arta se mai simte la ea acasă, în oraşul în care se mai bat oamenii pentru a intra într-o sală de concert, eu m-am simţit ca o jucărie într-un pom de Crăciun. Vă trimit această carte poştală din pomul de Crăciun care e Salzburgul.

Mă simt bine aici, în pomul de Crăciun de la graniţa Austriei. În jurul meu alte multe jucării, cu inimă sau fără. În jurul meu istorie, muzică şi obiecte scumpe. Aici e cel mai bine să fii doar jucărie, pentru că în timp ce tu coşti mult şi n-ai nici sete, nici foame, o sticlă de Fanta costă şi ea mult şi tu n-o consumi.

Eu, jucăria dintre apă şi munte, eu, jucăria dintre domnul Mozart şi rămăşiţele sale muzicale, eu, jucăria dintre cetatea neînvinsă şi preţurile învingătoare, eu vă spun că în catedrală, la Sf. Paul, e bine, dar că în munte e şi mai bine.

Roma Nordului s-ar numi Salzburgul dacă n-ar fi concertele lui von Karajan şi amintirea lui Mozart care fac din Salzburg, Salzburg.

Un oraş care a iubit libertatea şi care a făcut din ea feudă. Cărţile spun că la Salzburg există într-o proporţie neexplozivă un amestec de profan şi sacru. Am simţit asta reamintindu-mi prin ninsoarea ce mă podidea o jucărie pe care am aşezat-o alături de mine în pomul de Crăciun şi de pâclă.

"Eine kleine nacht musick".

Noi vom cuceri vreodată, va trebui asta, cu armele spiritului şi cetatea neînvinsă.

Noaptea târziu, înapoi la Viena.

Şoseaua e o aventură. Aveam să aflu mai târziu că pe nişte oameni ca mine şi ca dumneata, exact în orele în care noi ne întorceam la Viena, pe o şosea alăturată, călătoria i-a costat viaţa. Televiziunea prezintă a doua zi accidentul sinistru de pe autobanda sud, unde din cauza unei frâne puse la nevreme, o cisternă cu benzină s-a răsturnat, o a doua a venit peste ea, şoseaua s-a acoperit de benzină în valuri gâlgâitoare şi-a fost suficient un singur foc pentru ca toate cele patru piste ale autobandului să se transforme într-un singur rug uriaş. Venite în viteză din cele două sensuri, câteva zeci de automobile s-au aprins. Ele luau benzină şi foc pe roţi şi plecau mai departe. Puţine au avut şansa de a se stinge mergând. Altora le-au explodat motoarele şi-n plină iarnă o înăbuşeală de cuptor a cuprins şoseaua.

Iarăşi a murit cineva în locul nostru.

Mă culc la Viena, la Elias, şi prin faţa ochilor mei obosiţi trece brusc imaginea unui TIR uriaş accidentat grav de un automobilist care intrase de-a dreptul în el. Am o tresărire de parcă mi-a murit un frate. Pe maşină scrie România. Aveam să aflu şi asta mai târziu, şoferul nu păţise nimic.

Infinită e puterea naturii de-a inventa chinuri!

Somn uşor, depărtata mea Elena, te duc în braţe să te culc, Andrei, obosit cum eşti, inflamat de bucuria că vei avea ce povesti şi puţin decepţionat că raiul nu e rai, noapte bună tuturor. Acum aş avea nevoie de un vis să-l visez cum vreau eu, în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1979, la aproape 2.000 de ani de la Cristos şi la câteva minute după ce m-am întors dintr-o lungă călătorie, la aproape 2.000 de ani de la înălţarea lui Cristos şi la câteva minute după înălţarea la aceleaşi ceruri a unor oameni la fel de nevinovaţi ca şi el.

16 ianuarie 1979


Îl cunosc mai bine, la o masă a restaurantului grecesc "Jannis" aflat foarte aproape de ambasadă, pe Octavian Groza. Stăm numai noi trei la masă, dumnealui, Andrei şi cu mine, parcă ne-am afla pe puntea unei corăbii ce are de străbătut ninsorile seculare. Domnul Jannis, grecul care şi-a făcut un restaurant în care are şi mâncăruri româneşti, mă face să râd când pe lista sa de bucate găsim fasuladă.

Ce aproape suntem de greci în anumite privinţe, mă gândesc, ce mâncăruri asemănătoare şi ce puţin a lipsit ca la Yalta, când s-au întâlnit învingătorii celui de-al doilea război mondial, Churchil să prefere România Greciei.

Puţin mai multă simpatie britanică pentru România şi poate că astăzi scriitorul grec Adrianos Paunescopulos, împreună cu fiul său, Andreias, ar fi mâncat la restaurantul "Ion" din Viena iahnie de fasole.

– Churchil a zis însă: vreau Grecia; lui Stalin i-a plăcut mai mult România, ţ încât e bună şi fasulada, iar un restaurant românesc în Viena încă n-avem. E bună şi telemeaua de oi, nu se compară cu telemeaua de Tilişca, nu mai zic că nu se compară cu telemeaua de Tulcea, dar, în fine, domnul Jannis găteşte ca bunica, exact ca bunica, plus câteva măsline pe care maica-mare le-avea rar şi amenajările ce nu sunt la strachină, ci sunt la porţelanuri.

Linişte, afară ninge, ninge mult. Octavian Groza îmi spune că veştile din ţară sunt aceleaşi, ninsori sub formă de prăpăd.

Te induce în eroare acest om, Octavian Groza. Pare puţin aiurit, distrat în orice caz, dar este un om excepţional. La masa restaurantului grecesc unde am stat îndelung de vorbă m-am aflat pur şi simplu în faţa unei cărţi de istorie vie. M-a impresionat până la lacrimi preocuparea pentru istorie a acestui om. El este inginer, dar are o vocaţie umanistă rară. Sufletul lui Octavian Groza mi-a dezvăluit blânde arheologii în sinea lui şi m-a purtat prin vechea Dacie – pământul strămoşilor noştri.

Ne legase mai demult preocuparea comună pentru binele ştiinţei româneşti, şi acum mi-e dat să observ că nu întâmplător. Ci din aceeaşi pornire adâncă de respect faţă de trecutul nostru glorios. Nu poate iubi viitorul cineva care dispreţuieşte trecutul acestei patrii. Căci viitorul este cel mai apropiat trecut al nostru. Noi vom face din viitor partea noastră de trecut. Şi-n măsura în care vom şti să prefacem prezentul şi viitorul într-un trecut glorios şi acest viitor al patriei noastre va avea viitor.

Octavian Groza vorbeşte despre Valea Streiului, despre ciudatele aluviuni de-acolo, despre minerii pământurilor zărăndene, despre Geoagiu şi despre Deva. Ochii i se aburesc de lacrimi mărturisindu-mi că există nişte memorii extrem de bogate ale tatălui său, dr Petru Groza. Unde-or fi aceste memorii? Când ne va fi dat să le citim? Iubit şi minunat fiu al patriei, Nicolae Ceauşescu, când ne veţi obliga (chema) să scriem adevărata istorie a poporului român? Aşteptăm şi ne e teamă să nu îmbătrânim în speranţă.

Şi mă mai impresionează la Octavian Groza intimitatea pe care o creează vorbindu-mi despre valori din ţară, despre oameni deosebiţi, despre inginerul Alexandru Forje şi despre statuia încă o dată plină de sânge în memoria noastră a martirului Horea.

(Va urma)

Citeşte mai multe despre:   groza,   viena,   pagini de proza

 



Mai multe titluri din categorie

Mașini rare sunt scoase la licitație în București

Mașini rare sunt scoase la licitație în București
Galerie Foto Din timp în timp, în cadrul unor licitații de artă și obiecte de colecție, se întâmplă ca Artmark să pună în licitație și mașini istorice sau de lux, ce au aparținut unor personalități din România ori...

Lumile tot mai izolate în care trăim, tema Festivalului de Film UrbanEye 2021

Lumile tot mai izolate în care trăim, tema Festivalului de Film UrbanEye 2021
Galerie Foto Într-o lume schimbată, unde atenția pentru spațiile pe care le locuim a devenit esențială, unde comunitățile cele mai apropiate de noi se dovedesc salvatoare atunci când libera circulație este...

Lansarea FILM MENU #29 + proiecție de filme

Lansarea FILM MENU #29 + proiecție de filme
După o lungă perioadă de așteptare, FILM MENU, revista de cultură cinematografică editată de studenții Facultății de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion...

Expoziție cu documente despre epidemiile din Țările Române, la Muzeul Național de Istorie

Expoziție cu documente despre epidemiile din Țările Române, la Muzeul Național de Istorie
O expoziție cu documente despre epidemiile din Țările Române va fi deschisă joi la Muzeul Național de Istorie a României. Expoziția „Epidemii în istoria Țărilor Române. Mărturii documentare” este orga...

Dirijorul TIBERIU SOARE și violoncelistul RĂZVAN SUMA vor fi aplaudați pe scena Sălii Radio

Dirijorul TIBERIU SOARE și violoncelistul RĂZVAN SUMA  vor fi aplaudați pe scena Sălii Radio
Galerie Foto Miercuri, 3 noiembrie 2021 (de la 19.00), ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO și doi dintre cei mai activi muzicieni români, cu numeroase concerte prezentate atât în țară, cât și în străinătate – dirijorul TIBERIU...

Premieră la unteatru: Aici Moscova, pentru prima dată pe o scenă din România, în regia Catincăi Drăgănescu

Premieră la unteatru: Aici Moscova, pentru prima dată  pe o scenă din România, în regia Catincăi Drăgănescu
Galerie Foto Relația unei fiice cu tatăl ei este ȋntodeauna specială, dar cum este influențată ea atunci când tatăl este un dictator celebru? Aici Moscova, noua producție multimedia semnată de Catinca...

Halloween nelimitat la Warner TV!

Halloween nelimitat la Warner TV!
Galerie Foto Întâmplări fatale, criminali în serie, experimente cu urmări grave, vampiri și alte creaturi ale nopții sunt elementele cheie ale săptămânii filmelor de Halloween la Warner...

Spectacole de excepție la Teatrul Tamási Áron  în luna noiembrie

Spectacole de excepție la Teatrul Tamási Áron  în luna noiembrie
Galerie Foto Teatrul Tamási Áron propune publicului, pentru noiembrie,  spectacole extraordinare.   Noiembrie 3., miercuri O. Horváth Sári: Da, vieții! 19:00 Sala Kamara Durata: 1 oră și 30 de minute fără...

Muzicieni români și maghiari, în cadrul „Zilelor Jazzului Românesc” la Seghedin și Budapesta

Muzicieni români și maghiari, în cadrul „Zilelor Jazzului Românesc” la Seghedin și Budapesta
O nouă ediție a „Zilelor Jazzului Românesc” va avea loc în perioada 26 - 28 octombrie 2021, la Opus Jazz Club, din Budapesta, și la Grand Café, din Seghedin. Evenimentul este organizat cu sp...

Continuarea filmului „Dune” a fost aprobată de Legendary și Warner Bros

Continuarea filmului „Dune” a fost aprobată de Legendary și Warner Bros
Regizorul Denis Villeneuve va avea șansa de a crea cel de-al doilea film din adaptarea în două părți a romanului "Dune", de Frank Herbert, au anunțat companiile Legendary Entertainment și Warner Bros. Vestea...

Frédéric Chaslin, de la Scala si Metropolitan Opera, la pupitrul orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti, pe 28 octombrie

Frédéric Chaslin, de la Scala si Metropolitan Opera, la pupitrul orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti, pe 28 octombrie
Frédéric Chaslin, considerat unul dintre cei mai importanți dirijori ai lumii, va conduce orchestra Operei Naționale București în calitate de invitat extraordinar în spectacolul de joi, 28 octombrie, ora 18:30,...

Fotografii cu Regele Mihai I al României, într-o expoziție dedicată Centenarului Majestății Sale

Fotografii cu Regele Mihai I al României, într-o expoziție dedicată Centenarului Majestății Sale
Galerie Foto Vernisajul expoziției omagiale „100 de ani de la nașterea Majestății Sale Regele Mihai I al României”, formată din 25 de fotografii ale Majestății Sale Regele Mihai I al României, realizate de Daniel...

Les Films de Cannes à Bucarest .12 continuă! Programul modificat conform noilor reguli în vigoare a fost publicat pe www.filmedefestival.ro

Les Films de Cannes à Bucarest .12 continuă! Programul modificat conform noilor reguli în vigoare a fost publicat pe www.filmedefestival.ro
Galerie Foto În urma anunțării noilor reguli de siguranță sanitară, cea de-a 12-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest continuă să aducă filmele și evenimentele anunțate, modificându-și programul pentru a respecta...

A murit actorul Papil Panduru

A murit actorul Papil Panduru
Actorul Papil Panduru, soţul regretatei regizoare Cătălina Buzoianu, s-a stins din viaţă, a anunţat Teatrul Mic, într-un comunicat. Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu actorului Papil Panduru pot face ace...

Gabriel Croitoru şi Vioara lui Enescu în al 10-lea turneu naţional

Gabriel Croitoru şi Vioara lui Enescu în al 10-lea turneu naţional
Galerie Foto Turneul naţional Vioara lui Enescu a ajuns în al 10-lea an de existenţă, iar în 2021 şi, ca şi în atipicul an 2020, a alternat concertele în aer liber cu cele în săli de...
Serviciul de email marketing furnizat de