x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Bârca la Viena şi înapoi (XXVIII)

0
Autor: Adrian Păunescu 09 Noi 2008 - 00:00
De la Bârca la Viena şi înapoi (XXVIII)

PESTE TIMP  •  JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri




15 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)


Mănăstirea benedictină e depopulată şi ea şi văd patru femei care bolborosesc rugăciuni, îngenuncheate în faţa unui Dumnezeu care păzeşte deopotrivă spiritele şi vitrinele magazinelor luxoase.

Patru femei care se roagă inutil.

Dar asta mi se pare mie că se roagă inutil. Poate că pentru ele e folositor ceea ce fac.
Poate că ele ar considera perfect inutilă viaţa mea şi li s-ar părea abjectă bolboroseala poeziei mele.

Sus, ieşind din natură, încoronând natura, cetatea propriu-zisă Salzburg. Este – se spune – singura cetate neînvinsă, necucerită, de prin aceste locuri. Măreaţă şi rece. Măreaţă şi distantă. Un fel de lift poate transporta – şi face asta mai ales vara – vizitatorii sus, în cetatea neînvinsă.

Vai, veacul meu ciudat, şi demitizator, cum faci tu din cetăţile neînvinse obiective de turism profitabile?!

Încerc să evaluez posibilitatea de a urca a duşmanilor cetăţii către cetate. Cuvântul imposibil e mic. E de mirare chiar cum a putut fi construită această cetate. Cred că odată terminată cetatea, constructorii ei n-au mai avut puterea nici măcar s-o vadă gata, să urce, să înţeleagă ce-au făcut.

Şi ce-aş mai putea spune? Că-mi place Salzburgul? E ca şi când aş spune că-mi place Mozart. Şi ce dacă-mi place, şi ce dacă nu mi-ar plăcea? Să descriu Salzburgul? Forţa mea e că nu voi povesti această melodie. Forţa mea e că sper să petrec în bun-simţ câteva ore la Salzburg fără orgoliul de a relata altceva decât ce ni s-a întâmplat nouă acolo. Căci în oraşul-capitală a muzicii azi, în oraşul dominat de von Karajan, în oraşul în care arta se mai simte la ea acasă, în oraşul în care se mai bat oamenii pentru a intra într-o sală de concert, eu m-am simţit ca o jucărie într-un pom de Crăciun. Vă trimit această carte poştală din pomul de Crăciun care e Salzburgul.

Mă simt bine aici, în pomul de Crăciun de la graniţa Austriei. În jurul meu alte multe jucării, cu inimă sau fără. În jurul meu istorie, muzică şi obiecte scumpe. Aici e cel mai bine să fii doar jucărie, pentru că în timp ce tu coşti mult şi n-ai nici sete, nici foame, o sticlă de Fanta costă şi ea mult şi tu n-o consumi.

Eu, jucăria dintre apă şi munte, eu, jucăria dintre domnul Mozart şi rămăşiţele sale muzicale, eu, jucăria dintre cetatea neînvinsă şi preţurile învingătoare, eu vă spun că în catedrală, la Sf. Paul, e bine, dar că în munte e şi mai bine.

Roma Nordului s-ar numi Salzburgul dacă n-ar fi concertele lui von Karajan şi amintirea lui Mozart care fac din Salzburg, Salzburg.

Un oraş care a iubit libertatea şi care a făcut din ea feudă. Cărţile spun că la Salzburg există într-o proporţie neexplozivă un amestec de profan şi sacru. Am simţit asta reamintindu-mi prin ninsoarea ce mă podidea o jucărie pe care am aşezat-o alături de mine în pomul de Crăciun şi de pâclă.

"Eine kleine nacht musick".

Noi vom cuceri vreodată, va trebui asta, cu armele spiritului şi cetatea neînvinsă.

Noaptea târziu, înapoi la Viena.

Şoseaua e o aventură. Aveam să aflu mai târziu că pe nişte oameni ca mine şi ca dumneata, exact în orele în care noi ne întorceam la Viena, pe o şosea alăturată, călătoria i-a costat viaţa. Televiziunea prezintă a doua zi accidentul sinistru de pe autobanda sud, unde din cauza unei frâne puse la nevreme, o cisternă cu benzină s-a răsturnat, o a doua a venit peste ea, şoseaua s-a acoperit de benzină în valuri gâlgâitoare şi-a fost suficient un singur foc pentru ca toate cele patru piste ale autobandului să se transforme într-un singur rug uriaş. Venite în viteză din cele două sensuri, câteva zeci de automobile s-au aprins. Ele luau benzină şi foc pe roţi şi plecau mai departe. Puţine au avut şansa de a se stinge mergând. Altora le-au explodat motoarele şi-n plină iarnă o înăbuşeală de cuptor a cuprins şoseaua.

Iarăşi a murit cineva în locul nostru.

Mă culc la Viena, la Elias, şi prin faţa ochilor mei obosiţi trece brusc imaginea unui TIR uriaş accidentat grav de un automobilist care intrase de-a dreptul în el. Am o tresărire de parcă mi-a murit un frate. Pe maşină scrie România. Aveam să aflu şi asta mai târziu, şoferul nu păţise nimic.

Infinită e puterea naturii de-a inventa chinuri!

Somn uşor, depărtata mea Elena, te duc în braţe să te culc, Andrei, obosit cum eşti, inflamat de bucuria că vei avea ce povesti şi puţin decepţionat că raiul nu e rai, noapte bună tuturor. Acum aş avea nevoie de un vis să-l visez cum vreau eu, în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1979, la aproape 2.000 de ani de la Cristos şi la câteva minute după ce m-am întors dintr-o lungă călătorie, la aproape 2.000 de ani de la înălţarea lui Cristos şi la câteva minute după înălţarea la aceleaşi ceruri a unor oameni la fel de nevinovaţi ca şi el.

16 ianuarie 1979


Îl cunosc mai bine, la o masă a restaurantului grecesc "Jannis" aflat foarte aproape de ambasadă, pe Octavian Groza. Stăm numai noi trei la masă, dumnealui, Andrei şi cu mine, parcă ne-am afla pe puntea unei corăbii ce are de străbătut ninsorile seculare. Domnul Jannis, grecul care şi-a făcut un restaurant în care are şi mâncăruri româneşti, mă face să râd când pe lista sa de bucate găsim fasuladă.

Ce aproape suntem de greci în anumite privinţe, mă gândesc, ce mâncăruri asemănătoare şi ce puţin a lipsit ca la Yalta, când s-au întâlnit învingătorii celui de-al doilea război mondial, Churchil să prefere România Greciei.

Puţin mai multă simpatie britanică pentru România şi poate că astăzi scriitorul grec Adrianos Paunescopulos, împreună cu fiul său, Andreias, ar fi mâncat la restaurantul "Ion" din Viena iahnie de fasole.

– Churchil a zis însă: vreau Grecia; lui Stalin i-a plăcut mai mult România, ţ încât e bună şi fasulada, iar un restaurant românesc în Viena încă n-avem. E bună şi telemeaua de oi, nu se compară cu telemeaua de Tilişca, nu mai zic că nu se compară cu telemeaua de Tulcea, dar, în fine, domnul Jannis găteşte ca bunica, exact ca bunica, plus câteva măsline pe care maica-mare le-avea rar şi amenajările ce nu sunt la strachină, ci sunt la porţelanuri.

Linişte, afară ninge, ninge mult. Octavian Groza îmi spune că veştile din ţară sunt aceleaşi, ninsori sub formă de prăpăd.

Te induce în eroare acest om, Octavian Groza. Pare puţin aiurit, distrat în orice caz, dar este un om excepţional. La masa restaurantului grecesc unde am stat îndelung de vorbă m-am aflat pur şi simplu în faţa unei cărţi de istorie vie. M-a impresionat până la lacrimi preocuparea pentru istorie a acestui om. El este inginer, dar are o vocaţie umanistă rară. Sufletul lui Octavian Groza mi-a dezvăluit blânde arheologii în sinea lui şi m-a purtat prin vechea Dacie – pământul strămoşilor noştri.

Ne legase mai demult preocuparea comună pentru binele ştiinţei româneşti, şi acum mi-e dat să observ că nu întâmplător. Ci din aceeaşi pornire adâncă de respect faţă de trecutul nostru glorios. Nu poate iubi viitorul cineva care dispreţuieşte trecutul acestei patrii. Căci viitorul este cel mai apropiat trecut al nostru. Noi vom face din viitor partea noastră de trecut. Şi-n măsura în care vom şti să prefacem prezentul şi viitorul într-un trecut glorios şi acest viitor al patriei noastre va avea viitor.

Octavian Groza vorbeşte despre Valea Streiului, despre ciudatele aluviuni de-acolo, despre minerii pământurilor zărăndene, despre Geoagiu şi despre Deva. Ochii i se aburesc de lacrimi mărturisindu-mi că există nişte memorii extrem de bogate ale tatălui său, dr Petru Groza. Unde-or fi aceste memorii? Când ne va fi dat să le citim? Iubit şi minunat fiu al patriei, Nicolae Ceauşescu, când ne veţi obliga (chema) să scriem adevărata istorie a poporului român? Aşteptăm şi ne e teamă să nu îmbătrânim în speranţă.

Şi mă mai impresionează la Octavian Groza intimitatea pe care o creează vorbindu-mi despre valori din ţară, despre oameni deosebiţi, despre inginerul Alexandru Forje şi despre statuia încă o dată plină de sânge în memoria noastră a martirului Horea.

(Va urma)

Citeşte mai multe despre:   groza,   viena,   pagini de proza

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

ROOTS FEST 2020

ROOTS FEST 2020
Galerie Foto În perioada 29-30 octombrie 2020, în intervalul ora 15:00-18:30, atât pe pagina de Facebook a asociației culturale ARPRO:https://www.facebook.com/asscultarpro, cât și pe pagina de Facebook a Accademia di Romania in...

„INTERMERIDIAN ONLINE”, o călătorie pe meridianele artei și culturii alături de Diana Jipa și Ștefan Doniga

„INTERMERIDIAN ONLINE”, o călătorie pe meridianele artei și culturii alături de Diana Jipa și Ștefan Doniga
Galerie Foto Violonista Diana Jipa și pianistul Ştefan Doniga vor susține o serie de șase concerte care vor fi difuzate, în perioada 28 octombrie - 1 decembrie, pe pagina de Facebook a postului Radio România Muzical, pe cea a...

„Plecăm”, regia Krzysztof Warlikowski, în premieră națională la #FITSonline

„Plecăm”, regia Krzysztof Warlikowski, în premieră națională la #FITSonline
Galerie Foto Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu difuzează online, pentru prima dată în România spectacolul „Plecăm”, în regia lui Krzysztof Warlikowski, producție Nowy Teatr Varșovia, spectacol în limba polo...

Evenimente online în cadrul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest: Masterclass Naomi Kawase, Managing Talents, Works in Progress

Evenimente online în cadrul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest: Masterclass Naomi Kawase, Managing Talents, Works in Progress
Galerie Foto Les Films de Cannes à Bucarest vă invită să decoperiți în cadrul celei de-a 11-a ediții ale sale una dintre cele mai intrigante și mai inclasabile cineaste moderne: Naomi Kawase. Aceasta va susține un...

Achiziții fabuloase pe piața de artă în vremea pandemiei

Achiziții fabuloase pe piața de artă în vremea pandemiei
Galerie Foto Adjudecat! Sotheby's și Banksy, un cuplu de 6,4 milioane de lire, pentru Show Me The Monet   Opera Show Me The Monet, semnată de Banksy, a fost vândută cu 6,4 milioane de lire și este o declarație...

„Servants”, premiat pentru coloana sonoră la Film Fest Gent Cristian Lolea, unul dintre compozitori

 „Servants”, premiat pentru coloana sonoră la Film Fest Gent  Cristian Lolea, unul dintre compozitori
Galerie Foto Servants/ Servitorii, în regia lui Ivan Ostrochovský, un film noir despre colaborarea preoților cu regimul totalitar, cu Vlad Ivanov pe afiș, continuă să adune premii importante în traseul său prin festivaluri. P...

Mariana Nicolesco - Omagiu Centenarului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor

Mariana Nicolesco - Omagiu Centenarului  Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor
O celebrare excepţională în lumea artei – ca omagiu la Centenarul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România: Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc. Iniţiată de soprana Mariana...

Centenarul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, sărbătorit de Filarmonica „George Enescu”

Centenarul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, sărbătorit de Filarmonica „George Enescu”
Filarmonica „George Enescu” aniversează centenarul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România printr-un concert omagial. În toamna anului 1920, la sediul Conservatorului bucureştean s-a înființat...

„Valentina Rusu Ciobanu. O sută de ani de la naștere”, la Palatul Suțu

„Valentina Rusu Ciobanu. O sută de ani de la naștere”, la Palatul Suțu
Muzeul Municipiului București va găzdui la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr 2), începând cu data de 5 noiembrie 2020, o expoziție excepțională, dedicată celei mai importante pictorițe din Basarabia care,...

„NU stă pe Strada Speranţei, căutaţi adresa!” – Corina Chiriac, la aniversare

„NU stă pe Strada Speranţei, căutaţi adresa!” – Corina Chiriac, la aniversare
Galerie Foto Azi nu mai primeşte scrisori pe Strada Speranţei, la parter, dar după august 1983, când a fost lansată celebra melodie „Strada Speranţei”, Corina Chiriac primea constant foarte multe scrisori pe plicul cărora...

Jurnalul vă oferă miercuri un roman polițist care vă va ține cu sufletul la gură: ”Insomniile unui prinț valah”

Jurnalul vă oferă miercuri un roman polițist care vă va ține cu sufletul la gură: ”Insomniile unui prinț valah”
Jurnalul apare miercuri însoțit de o carte-thriller marca Eliza Roha! Personajul romanului, medicul de succes Vlad Ionescu, o combinație a aristocrației germane și a osului de domn valah, caută adevărul despre...

Un nou volum din ”Istoria serviciilor secrete”, luni, cu Jurnalul

Un nou volum din ”Istoria serviciilor secrete”, luni, cu Jurnalul
Volumul 3 al cărții ”Istoria serviciilor secrete de la Cuza la Ceaușescu”, care apare astăzi cu Jurnalul, vine cu informații colosale despre familia dictatorului și despre Revoluție. Aflați cum a vrut Elena...

James Bond s-ar putea să nu mai apară în cinema

James Bond s-ar putea să nu mai apară în cinema
Netflix si Apple TV se luptă să cumpere ultimul film al lui James Bond, mai ales după zvonul lansat de criticul de film Drew McWeeny, pe Twitter. „No time to die” este al 25-lea şi ultimul film din franciză. ...

VRC 100. „Geniul necunoscut“ al României împlinește 100 de ani. Valentina Rusu Ciobanu și cei 100 de ani de singurătate

VRC 100. „Geniul necunoscut“ al României împlinește 100 de ani.  Valentina Rusu Ciobanu și cei 100 de ani de singurătate
Galerie Foto Valentina Rusu Ciobanu este un geniu al picturii din Basarabia, o pictoriță care se bucură de un profund respect și o mare iubire în Republica Moldova. Cu toate acestea, Valentina Rusu Ciobanu este un nume...

Peste 2.000 de evenimente, într-un deceniu de activitate al ICR Chișinău: „Marcăm zece ani de sărbătorire a unei culturi comune”

 Peste 2.000 de evenimente, într-un deceniu de activitate al ICR Chișinău: „Marcăm zece ani de sărbătorire a unei culturi comune”
Galerie Foto Unul dintre cei mai importanți actori culturali din Republica Moldova, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău aniversează 10 ani de activitate. Cu acest prilej, ICR Chișinău a organizat o...
Serviciul de email marketing furnizat de