Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este vremea poveștilor, a întâlnirilor cu oamenii dragi, e vremea când putem dărui celor care au mai puțin, când putem petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii și, nu în ultimul rând, este vremea când putem citi tot ce ne dorim.
Vă invităm să parcurgeți în continuare o selecție de cărți pe care vi le recomandăm luna aceasta. Le puteți dărui celor dragi, în seara de Ajun, sau vi le puteți face cadou dumneavoastră înșivă, pentru serile de iarnă.
Ce-ar face Freud în locul tău? Cum ar rezolva cei mai mari psihoterapeuți problemele tale cotidiene
De Sarah Tomley
Citește pe Antena3.ro
Editura Trei, 2019
Colecția: Psihologia pentru toți
Te-ai întrebat vreodată dacă B.F. Skinner ar reuși să explice de ce nu te poți opri din a-ți verifica în permanență telefonul? Sau ce ar avea de spus Carl Gustav Jung despre mașina ta scumpă pe care ți-ai achiziționat-o în plină criză a vârstei de mijloc? Te-ai gândit vreodată să apelezi la Erich Fromm pentru a te ajuta în căutarea sufletului-pereche?
Pe jumătate introducere în psihologie, pe jumătate ghid de viață, această carte oferă informații clarificatoare și pătrunzătoare despre motivele pentru care ești așa cum ești și pentru care faci lucrurile pe care le faci, alături de sfaturi de la psihologi și psihanaliști, precum Melanie Klein, Donald Winnicott, Fritz Perls și mulți alții.
Sarah Tomley este consilier și psihoterapeut, scriitoare și coordonatoare de volume de popularizare a științelor sociale. A coordonat apreciata introducere The Psychology Book, apărută la editura Dorling Kindersley. La aceeași editură, ea a mai publicat (în co-autorat) The Sociology Book și Children’s Book of Philosophy.
Artă, artiști, administrație în anii ’80
Amintirile unui fost director la Fondul Plastic al Uniunii Artiștilor Plastici
De Gelu Culea
Editura Compania, Seria ClarObscur
România socialismului târziu punea încă arta în inventarul activităţilor din societate.
Cu rubrici despre produse şi producători. Totuşi, în registrul cultural şi în realitate,
ţara trăia cu opere şi artişti. Între politica administrativă a unei uniuni de creaţie şi substanţa
vieţii artistice au stat însă mereu funcţionari, catastife, controale şi libertăţi – un spaţiu
despre care avem aici una dintre foarte rarele mărturii.
„Cu Viorel Mărginean mă întâlneam, în afară de zilele cu şedinţe, la atelierul său din Pangrati.
Ţineam sfat tot în interesul breslei, constituindu-ne în ceva ce azi s-ar chema laborator de idei. Aşa ne-am hotărât să batem ţara în lung şi în lat. Datorită bunei aprovizionări cu materiale, creşterea producţiei artistice sufocase Bucureştiul, care era ticsit de marfă, venită şi din provincie. Noi galerii de artă trebuiau deschise urgent în judeţe. Pentru spaţii trebuia să apelăm la organele locale. Dar spaţiile nu puteau fi amenajate decât în centrele localităţilor, pe principiul că după pâine se duce omul oriunde, în timp ce arta trebuie să fie în buricul târgului, accesibilă circulaţiei pietonale şi comerciale, în locuri prin care trec toţi, fie şi numai la plimbare. În plus, argumentam noi, galeriile urmau să devină un punct de atracţie culturală, contribuind şi la înfrumuseţarea oraşului, care primea astfel o imagine mai nobilă.
Am bătut pe la mai toate uşile, am fost primiţi la vârful conducerilor locale şi am căpătat un răspuns favorabil în majoritatea cazurilor. Aşa s-a creat o reţea de galerii de artă în toate reşedinţele de judeţ, precum şi în alte oraşe mari.”
Gelu CULEA (n. 1935) este inginer constructor de formaţie. A lucrat mulţi ani în industrie şi în Ministerul Comerţului Interior, apoi în administraţia municipiului Bucureşti. În anii '80 a fost director al Fondului Plastic, iar în 1995-1996 consilier al ministrului Culturii.
Amintiri din labirint
Ce am putea găsi în amintirile unui funcţionar al artelor plastice? Asta după ce am citit memorii de senzaţie ale activiştilor de vârf şi ale generalilor de Securitate din anii socialişti. Ei bine, e o ocazie unică de a umbla, cu lampa plasticienilor fixată la cască, prin intestinele întunecoase ale unui sistem viciat din pornire şi devenit vicios în ultimii săi ani. Datorăm această şansă unui director atipic. Gelu Culea, fascinat încă din tinereţe de obiectele frumoase zărite prin vitrine, dar zigzagând apoi într-o carieră administrativă, a frecventat îndeaproape regimul cu ochii deschişi şi cu grila critică în buzunar. Sensibilitatea la formă, stil şi valoare nu a făcut decât să crească în timp. Prin fatalităţi repetate – înfruntarea cu boli grave şi salvarea prin forţa voinţei, dar şi întâlnirea cu femeia vieţii sale, taifasuri cu artişti îndrăgostiţi de meserie şi alte figuri providenţiale –, s-a ivit un funcţionar neobişnuit, pe alocuri chiar periculos. Ca orice birocraţie care se respectă, îngrijindu-se înainte de toate de perpetuarea sa, şi birocraţia românească însărcinată cu păstorirea şi ţinerea din scurt a spaţiului cultural i-a arătat, fireşte, în repetate rânduri că e în eroare şi că ambiţiile sale de a sluji breasla, iar nu sistemul, sunt nelalocul lor. În 2019 există deja analize curajoase ale evoluţiei artelor plastice din România între 1945 şi 1989, studii interesante despre proletcultism, realism socialist şi deschidere, neatinse de conformismul şi festivismul cu care ne obişnuiseră destui critici şi istorici prea decenţi şi cumsecade. De câţiva ani, racordarea la fluxul internaţional al creaţiei, spectacolului şi comerţului cu obiecte şi fapte de artă a dezinhibat substanţial şi judecata asupra fenomenului românesc, iar istoria recentă a ţării este, la rândul ei, revizitată frecvent de spirite tinere mai sincer şi mai obiectiv decât în anii ’90, cu din ce în ce mai multă atenţie orientată spre documente şi realităţi palpabile. Într-un asemenea context, amintirile lui Gelu Culea au imensul merit de a se constitui în chiar balamaua care lipsea: ele luminează tocmai relaţia dintre ceea ce se putea vedea în sălile de expoziţii-ateliere-cataloage şi ceea ce se petrecea într-un birou decizional, legătura dintre o boemă forţată, de nevoie, cu sărăcia ei zgomotoasă sau resemnată, şi o conducere a Uniunii
Artiştilor Plastici străduindu-se să împartă cât mai echitabil comenzi, ateliere, achiziţii, fără să uite omagiile exorbitante ce trebuiau aduse mereu Cabinetelor… Putem paria că se mai numără azi pe degetele de la o mână cei care cunoşteau situaţia reală de atunci a banilor, a accesului la fonduri în UAP, cu atât mai mult cu cât acea uniune de creaţie avea reputaţia unei mari libertăţi de mişcare, căci i se îngăduise să lucreze cu devize şi să întreţină sistematic relaţii cu străinătatea. Destule pagini uimitoare din acest volum vor pune însă la locul lor meritat aproximaţii înaripate şi elucubraţii întreţinute prin bârfe şi zvonuri: da, Partidul era şi acolo în toate, la fel Securitatea, bugetul şi planificarea redirecţionau ideologic şi politic după plac şi interese câştigurile şi şansele de propăşire. Experienţa de sistem a lui Gelu Culea e preţioasă prin mărturiile directe despre viaţa concretă a unor artişti în anii ’70 şi supravieţuirea artelor în anii ’80, ca şi prin episodul în care îl regăsim consilier al ministrului Culturii în 1995-1996. Teoretic, libertatea – credeau unii – ar fi trebuit să aducă singură în zbor o lume nouă. Practic, construirea libertăţii şi de-construirea organizată a statului s-au sprijinit reciproc pentru a edifica un impas prelungit. Trunchiul venerabil dar voinic al utopiei
comuniste, teroarea şi prostia ghidând proiectele şi selecţia cadrelor, laolaltă cu afacerismul recuperatoriu au cimentat pentru multă vreme o nefericită criză a artelor tocmai într-un spaţiu dotat cu tradiţii, materiale, aspiraţii şi creativitate din belşug – iată constatarea amară a unui administrator-autor care a deprins nu doar legile şi scrisul pentru a fi de folos atât cât se poate în vremuri grele, ci, din proprie pasiune, până şi meşteşugul de pictor, îndrumat fiind adesea de pictorii înşişi… (Adina Kenereş)
Sociologia proastei guvernări în România interbelică
De Bogdan Bucur
Editura RAO, 2019
O carte care zdruncină conștiințele
După Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, lucrarea emblematică și bestseller-ul anului aniversar 2018, Bogdan Bucur revine cu un volum despre România interbelică. După cum ne-a obișnuit, autorul ne propune o privire incisivă asupra guvernării în toate provinciile României Mari, după Primul Război Mondial. Demagogia, abuzurile statului, corupția clasei politice, proasta guvernare – deși par titluri extrase din emisiunile canalelor de știri de astăzi –, sunt teze ale lucrării de față, concluzii susținute cu argumente și dovezi incontestabile. Este pentru prima dată în istoriografia română când este avansată și probată, după o metodologie sociologică care pretinde capacitatea de a asigura reprezentativitatea statistică la nivel național, ipoteza științifică privind proasta guvernare românească din perioada interbelică, văzută de mulți drept o autentică Epocă de Aur. Astfel, Bogdan Bucur demonstrează că, din cercetările monografice realizate de Școala Sociologică de la București, România Mare a guvernat mai prost Basarabia, Bucovina, Banatul și Transilvania decât Rusia țaristă și Austro-Ungaria. Chiar și în Transnistria – aflată sub temporară ocupație militară antonesciană (între 1941-1944) – administrația românească a fost mai slabă decât cea sovietică precedentă, în percepția populației autohtone. Totuși, autorul precizează răspicat limitele teoretice și metodologice până la care sunt valabile principalele ipoteze ale cărții sale.
În prefața lucrării, academicianul Ioan-Aurel Pop menționează că „istoricul Bogdan Bucur a realizat o cercetare profesionistă, bazată pe rigorile «meseriei de istoric» (Marc Bloch)”. Președintele Academiei Române ne invită „să ne privim în oglindă din când în când, cu spirit de echilibru și cu realism, fără să ne autoflagelăm sau să ne măgulim singuri, deoarece cunoașterea veridică a vieții trecute ne poate ajuta realmente să ne organizăm mai bine prezentul”.
În partea finală, autorul recunoaște că „am trudit la redactarea și perfecționarea acestei lucrări timp de 10 ani [...], din dorința ca România postdecembristă, care este patria mea, să încerce să nu mai repete erorile înaintașilor. Știu că acest lucru nu se întâmplă. Dar această iluzie, de care sunt conștient, m-a determinat să perseverez. De altfel, nu doar în țara noastră, ci pretutindeni, aproape nimeni nu învață din greșelile celorlalți. Sunt necesare calități intelectuale excepționale, imaginație sociologică (după Charles Wright Mills), rafinament cultural și sensibilitate istorică, pentru o asemenea capacitate, cu care puțini oameni sunt înzestrați. Totuși, consider că sacrificiul românilor care și-au pierdut viața pentru integritatea teritoriului național (în cele două războaie mondiale) sau pentru libertate politică și revenirea la democrație (în decembrie 1989) trebuie respectat și omagiat, în primul rând, prin bună guvernare, lucru de care n-am avut parte, din nefericire, aproape niciodată în istorie”.
Bogdan Bucur este lector universitar la Departamentul de Sociologie al Facultății de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA Bucureşti). Este autorul bestsellerului Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri (București, Editura RAO, 2017) și al volumului Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuții la analiza rețelelor sociale istorice (București, Editura RAO, 2016). Ambele lucrări sunt multiplu premiate și citate.
Viața după Auschwitz
de Eva Schloss și Karen Bartlett
O poveste despre suferință și supraviețuire, scrisă de sora vitregă a Annei Frank
Editura Rao
Un titlu de excepție, un volum de memorii semnat de sora celebrei Anne Frank
Viața după Auschwitz este o relatare uimitoare a vieții Evei Schloss, începând cu anii de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, continuând cu supraviețuirea la Auschwitz și, mai târziu, cu activitatea ei la Fundația Anne Franck. Înainte de război, în Amsterdam, Eva se împrietenise cu o fetiță, Anne Frank. Deși destinele lor au fost diferite, Anne fiind ucisă de nemți, Eva avea să fie legată pentru tot restul vieții de ea, întrucât mama ei s-a căsătorit cu tatăl Annei. După încheierea războiului, Eva își va reface viața, căsătorindu-se și având 3 copii, va avea propria afacere și se va dedica, alături de tatăl vitreg, păstrării memoriei Annei Frank. Va călători în toată lumea și va face cunoscute ororile din lagărele de exterminare, îndemnând lumea să nu uite tragediile întâmplate și să-și păstreze speranța.
EVA SCHLOSS este o memorialistă evreică, supraviețuitoare a lagărului de exterminare de la Auschwitz și cofondatoare a Fundației Anne Frank din Londra.
KAREN BARTLETT este scriitoare și regizor de film. După ce a lucrat pentru BBC și Channel 4 News, Karen a scris pentru publicații de renume precum The Sunday Times, The Times, Newsweek și Wired, și a realizat documentare pentru BBC World Service. Este stabilită la Londra și a scris câteva romane de nonficțiune, printre care și After Auschwitz, bestseller Sunday Times.
The Evening and the Morning
De Ken Follett
Editura RAO
Povestea celei mai recente cărți a lui Ken Follett se petrece înainte de cea din Stâlpii pământului, cea mai citită carte a lui, vândută în peste 27 de milioane de exemplare.
„Acțiunea are loc la sfârșitul Epocii Întunecate și la începutul Evului Mediu, prin urmare avem o noapte urmată de o dimineață, iar fraza cu care începe cartea este una biblică: A fost o seară și a fost o dimineață – aceasta a fost prima zi.”, spune autorul. Povestea se petrece undeva în jurul anului 1000, când Anglia este permanent atacată de vikingi și în pericol de a fi cucerită de normanzi. Tema cărții este apariția unui sistem de legi care să nu mai servească doar căpeteniilor vremii. „Este o perioadă în care oamenii încep să simtă nevoia unor legi care să decidă cum se încheie o dispută fără să conteze puterea sau bogăția celor implicați. Este vorba despre dreptate, o componentă vitală a libertății.”
„Când Ken Follett mi-a spus că pregătește ceva premergător perioadei din Stâlpii pământului, o carte atât de apreciată, am știut că fanii vor fi în culmea fericirii dar și că noi vom avea ocazia să le prezentăm seria Kingsbridge și altor cititori. Însă după ce am citit cartea, pot să afirm cu certitudine că este un tur de forță și că se ridică la nivelul Stâlpilor pământului”, a afirmat reprezentantul Editurii Pan McMIllan din Marea Britanie.
Iar Jeremy Trevathan, reprezentantul Pan Macmillan, a afirmat cu ocazia anunțului făcut în cadrul Târgului de carte de la Frankfurt: „Este interesant că această carte va apărea la 30 de ani după apariția primei părți a seriei, devenite între timp o operă clasică de ficțiune foarte iubită de cititori.”
Seria Kingsbridge, apărută la Editura RAO, include 3 volume: Stâlpii pământului, O lume fără sfârșit și Coloana de foc. KEN FOLLETT este unul dintre cei mai vânduți autori: 31 de titluri, peste 170 de milioane de exemplare vândute în 80 de țări și traduse în 33 de limbi.
1989
Principiul dominoului
De Dumitru Preda, Mihai Retegan
Editura RAO
Prăbuşirea regimurilor comuniste europene
Tema principală a volumului este criza finală a regimurilor comuniste din Europa. Autorul îşi propune în primul rând scoaterea la lumină a izvoarelor care să evidenţieze cauzele profunde şi mecanismele producerii unor veritabile reacţii social-politice în lanţ, inclusiv a stimulilor acestora, reacţii ce nu au mai putut fi nici prevenite, nici – mai ales – nu au mai putut fi contracarate eficient de regimurile comuniste aflate la putere în Europa.
„Mesajul care ajungea pe căi neștiute la București ar fi trebuit să fie extrem de îngrijorător pentru Nicolae Ceaușescu, deoarece evidenția deplina izolare a regimului său. Nici din Est și nici din Vest nu mai era de așteptat vreun ajutor. Cei mari își dăduseră mâna încă o dată și consimțiseră asupra exercitării unor presiuni economice și politice asupra României pentru a determina înscrierea țării în tendința gene‑ rală de înnoire și de așezare a continentului conform intereselor lor.” Mihai Retegan, fragment din Introducerea cărții
România în perioada Administrației Emil Constantinescu
(29 noiembrie 1996 – 21 decembrie 2000)
De Alex Mihai Stoenescu
Editura RAO
„A scrie, după rigorile disciplinei istorice sau după metodele a ceea ce Marc Bloch numea «meseria de istoric» o carte monografică de peste 1000 de pagini despre România în perioada Administraţiei Preşedintelui Emil Constantinescu este un act de curaj intelectual. (...) Evident, ca orice lucrare de istorie, cartea nu se limitează la reconstituirea evenimentelor celor patru ani, ci plasează în epocă mandatul prezidenţial aflat în atenţie, analizând în detaliu perioada precedentă de după 1989 inclusiv şi perioada următoare până la zi, având însă reverberaţii în întreaga istorie modernă românească, europeană şi mondială de după 1800.” Acad. Ioan-Aurel Pop
”Sunt remarcabile analizele de detaliu privind relaţiile româno-sovietice/ruse, expertiza specialiştilor occidentali asupra României anului 1999, mineriada din 1999, senti‑ mentul de dezamăgire din anul 2000, premisele succesului electoral al Stângii din 2000, declinul PNȚCD, eşecul bazei politice a Administraţiei Emil Constantinescu, „Securitatea“ şi serviciile de informaţii postde‑ cembriste în raport cu preşedintele, contextul renunţării la candidatura pentru un al doilea mandat al preşedintelui, concepţia preşedintelui despre mandatul său, despre psihologia poporului român, despre isto‑ ria şi societatea românească în general, preşedintele român ca „lider regional“, relaţia preşedintelui cu grupurile civice şi intelectuale etc. Cu alte cuvinte, nicio realitate semnificativă din acei ani ai României postdecembriste nu a fost lăsată deoparte, nu a fost obturată sau nu a fost ascunsă intenţionat.” Acad. Ioan-Aurel Pop
Fidelitate
Editura Pandora M, 2019
Roman distins cu premiul STREGA GIOVANI 2019, Fidelitate a fost #1 bestseller în Italia și e în curs de adaptare pentru un serial Netflix.
Suntem siguri că a rezista unei ispite înseamnă fidelitate? Dar dacă această renunțare ar reprezenta trădarea naturii noastre mai profunde? Fidelitatea este o ancoră care ne permite să nu fim copleșiți de furtună, dar este și oglinda în care ne căutăm reciproc, în speranța de a ne recunoaște pe noi înșine. Asta ne spune Marco Missiroli, mergând la inima personajelor sale: el, ea, cealaltă și celălalt. Noi înșine. Pregătește-te să-ți citești povestea.
Carlo, un profesor de creative writing, și Margherita, o arhitectă devenită agentă imobiliară, formează un cuplu tânăr și fericit, în care fiecare partener este perfect conștient de frământările celuilalt. Se iubesc, însă în același timp au dorințe care trec dincolo de pereții dormitorului lor.
Carlo tânjește după frumusețea liniștită a uneia dintre elevele sale, Sofia, iar Margherita visează la mâinile puternice ale terapeutului ei, Andrea.
Marco Missiroli s-a născut în Rimini, pe coasta Mării Adriatice, și acum locuiește la Milano, unde este redactorul-șef al unei reviste de psihologie și editorialist cultural pentru Corriere della Sera.
Primul său roman, Senza coda (2005), a câștigat Campiello Opera Prima (echivalentul italian al Costa First Book Award). Romanul său Atti osceni in luogo privato (2015) a devenit un bestseller încă de la apariție și s-a vândut în peste 150 000 de exemplare. Fidelitate este cel de-al șaselea roman al său.
Nimic nu este atât de grav
Editura Lifestyle, 2019
Filosofia celor cu adevărat puternici și fericiți
Este un manual complet de autoterapie bazată pe tehnicile psihologiei cognitive. Într-un stil lejer și antrenant, Rafael Santandreu explică metodele terapiilor de scurtă durată pentru cele mai întâlnite probleme ale omului modern – anxietatea, stresul, inadecvarea socială, tensiunile în cuplu, depresia – și oferă sfaturi și exerciții ușor de făcut, care pot conduce la vindecare. Cu ajutorul acestora puteți să scăpați de îngrijorări, să vă bucurați mai mult de viață, să aveți „zero" complexe, să vă exersați charisma, să izolați persoanele dificile, să aveți o viață de cuplu minunată, sau să puneți capăt tuturor temerilor.
În plus, veți găsi secțiuni speciale cu ajutorul cărora veți putea elimina repede și definitiv atacurile de anxietate și veți opri sporovăiala mentală inutilă prin mindfulness modern, de generația a treia.
„Toți ne-am schimbat viziunea asupra multor teme, de numeroase ori. Este bine să o facem. Cu toții am fost încăpățânați, cruzi, stupizi și imaturi. Dar și generoși, onești și altruiști. Așa este natura umană: capabilă de ce poate fi mai bun și de ce poate fi mai rău. Depinde ce parte a sufletului nostru alimentăm,” spune Rafael Santandreu, unul dintre cei mai prestigioși psihologi spanioli.
După definitivarea studiilor în Spania și Anglia, a fost profesor la Universitatea Ramon Llull. În anii 2000, a lucrat cu celebrul psiholog Giorgio Nardone la Centro di Terapia Strategica din Arezzo, Italia. În prezent, își împarte activitatea între ședințele de psihoterapie cu pacienții – marea lui pasiune – și formarea psihologilor. De asemenea, este colaborator permanent al emisiunii culturale Para Todos La 2, al postului TVE. Cărțile sale, El arte de no amargarse la vida, Las gafas de la felicidad și Ser feliz en Alaska au devenit referințe internaționale în psihologie.
