Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cât să fi trecut de când "Moartea citea ziarul"? Şi de când poetul stătea la "Beţie cu Marx"? Vreo cincispezece-douăzeci de ani... Şi lui Mircea Dinescu i s-a făcut dor de poezie. De poezia lui vie şi plină de sucuri, de miez, şi de cuvinte ascuţite şi cu două tăişuri. Şi după douăzeci de ani Mircea Dinescu (foto) se întoarce la poezie şi publică la Editura Fundaţiei pentru Poezie un volum despre care, cu bine cunoscuta-i (auto)ironie, spunea că s-a gândit să-şi publice încă din viaţă poeziile postume...
"Femeile din secolul trecut", care va fi lansat sâmbătă la Gaudeamus, este un volum de nouă poezie. Pe care dac-ar fi să-l descriu în câteva vorbe i-aş spune, cu propriile titluri de poeme, "descântec de măgar bătrân" cu gust de "covrig ceresc". Între aceste două... direcţii, Mircea Dinescu se joacă puţin cu imaginea femeii, de la "Lili Marlen" la... "Elodia".
"Femeie tu, uşoară, din epocile grele/ ce ţi-au transcris istoria pe piele/ să o citească în infern toţi dracii,/ la editura unde-ţi publici cracii/ te-aştept ca un nevolnic crai de ghindă/ să-ţi descifrez popoul în oglindă/ dar nu oricum, ci dacă vrei subtil/ după metodiul vechi al lui chiril"
Un erotism acid şi tandru, amestecat cu o tandreţe deocheată şi "buruienoasă", cum îi place poetului să spună, fac din noul volum al lui Mircea Dinescu o povestioară "veselă şi tristă" despre noi şi lumea noastră. Mai că nu i-aş spune teatrală... Cu imagini surprinse ca-n oglindă, o oglindă-oglinjoară care bolboroseşte de imaginea femeii, plină de feminitate de secol recent.
0"... le mă apucă boala lui râmaru/ la coadă, la matache măcelaru,/ să caut printre şunci şi antricoate/ coapsele tale mult prea frământate/ şi printre fleicile de chihlimbar/ farmecul tău de care n-ai habar".
De o "eleganţă" candid-deocheată, în versurile lui Dinescu îşi găseşte locul perfect şi crud ironizată imaginea nouă a femeii "oteviste". "Când cetăţenii urbei noastre demne/ privind la oteve ca curca-n lemne,/ dotaţi cu târnăcoape şi lopeţi,/ te-o căuta de fericire beţi/ ba consultând tarotul, ba ghiocul,/ ai grijă să le faci din cur cu ochiul".
În fapt, textele lui sunt toate mici poeme-pastile cu substanţă epică. Personaje celebre, de la Veronica lui Eminescu la iubirea de apus a lui Cioran, crud rezumată în versurile de final - "Dacă nu s-ar fi rupt din coasta boacii/ să sângereze-n coasta de azur (...) poate-ar fi publicat la coada vacii/ un manual de descompus femei/ şi fericit ar fi privit în jur/ ştiind precis, în unghiul ce-l fac cracii,/ distanţa de la mitră pân' la cur" - sau la celebra Lili Marlene, toate defilează în versurile lui Dinescu prin faţa unui public tandru-misogin, în care imaginea femeii - mai vechi şi mai noi - se pierde şi se recompune ca un puzzle, iar când se recompune din ea rămâne "esenţa": "În seara când tu umfli cozonacii/ o să mă vâr pe horn ca să-ţi ling cracii/ pudraţi cu zahăr candel şi fistic/ şi-o să-ţi extrag stafida din buric/ şi minereul de futai din coapse/ dar pe neve, că statul pune taxe".
Ceea ce este straniu sau cu totul neaşteptat la volumul "Femeile din secolul trecut" - ilustrat cu desenele lui Dan Erceanu din seria Erotica Magna - este însă amestecul de sexualitate brută şi divinitate prezentă tot într-o formă brută. În care imaginea Crăciunului se pierde într-o "bucătărie" cu cozonaci şi parfum de goliciune "trecută-n embargo" şi "ţâţele în fişa de cadastru" şi, pe de altă parte, imaginea unui Iisus care "Nu crede în magi": "Nu vreau smirnă, nu vreau mirt nici untdelemn/ vreau ca taica să-mi ciopleasc-o stea de lemn/ s-o colind pe buna maică de Ajun/ să nu creadă zvonul fiului nebun". O lume ce s-ar rezuma în cuvinte gen "Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi" se limpezeşte din versurile lui Mircea Dinescu, din acidul cuvintelor care construiesc şi ucid erotismul unui secol ce l-a pierdut şi l-a regăsit sub forme deformate, mai mult poate decât alte secole, decantându-l acum înspre noua lume otevisto-înţeleaptă, care-şi caută timpul: "Şi-nţeleg deodată ce e timpul: un sfânt ce-şi molfăie, de foame, nimbul"
Surpriza care va însoţi volumul lui Mircea Dinescu este însă un CD pe care poetul îşi va cânta, pe melodii celebre, propriile versuri. Ştiţi celebrul refren "Lili Marlene", dar încă nu l-aţi auzit pe Dinescu cântând...
Citește pe Antena3.ro
