Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
N-am fost şi nu voi fi niciodată un fan al poveştilor horror. Nu mă impresionează istoriile cu vârcolaci care mănâncă Luna, cu moroi, strigoi, pricolici - superstiţiile populare te îndeamnă să te aperi de ei bătând un ţăruş în inima morţilor suspectaţi de a fi devenit aşa ceva, frecând cu usturoi gaura cheii, ferestrele, coşul de fum, uşile, împiedicându-le astfel intrarea în casă.
Prin urmare, nici naraţiunile cu vampiri nu-mi spun mare lucru, şi nici mitul Dracula. La filmul lui Francis Ford Coppola m-am uitat pentru că în respectiva peliculă juca o actriţă de origine română, Florina Kendrick, pe care am cunoscut-o şi cu care m-am împrietenit. Cred mai curând în "bampirii" lui Caragiale: aceştia, într-adevăr, "sug sângele poporului".Am citit "Dracula", romanul lui Bram Stoker, în urmă cu multă vreme şi n-am simţit nevoia să revin asupra lui. Aşa că am luat în mână, cu o strângere de inimă, cartea lui Dacre Stoker şi a lui Ian Holt, "Dracula, mortul viu".
Primul dintre ei este un stră-strănepot de frate al celebrului scriitor. A fost membru al echipei de pentatlon al Canadei, participând la trei Campionate Mondiale de atletism. Acum trăieşte cu familia sa în Carolina de Sud, unde predă ore de sport.
Cel de-al doilea autor a absolvit cursurile de "creative writing" şi artă dramatică de la New York University. Pasionat de literatura horror şi de creaţia lui Bram Stoker, l-a convins pe urmaşul acestuia să scrie împreună o continuare a lui "Dracula". O colaborare de succes, din moment ce au fost publicaţi, până acum, în peste 20 de ţări.
M-aş opri mai întâi asupra Notelor de la sfârşitul cărţii. Absolut pasionante. Cei doi relatează cum s-au întâlnit, cum s-au hotărât să lucreze în tandem şi punctează câteva etape prin care a trecut moştenirea literară a lui Bram Stoker. Prima ediţie a lui "Dracula" n-a stârnit ecou. Totuşi, la câtva timp după aceea, mai ales datorită Hollywoodului, naraţiunea a cunoscut faimă şi numeroase ecranizări care s-au abătut dramatic de la textul original. Iar familia Stoker n-a avut cum să protesteze, fiindcă, dintr-un viciu de procedură, drepturile de autor au devenit un bun public.
Dacre Stoker şi Ian Holt şi-au conceput demersul literar ca pe un act de reparaţie morală faţă de originalul "Dracula". La 25 de ani de la întâmplările pe care acesta le istoriseşte, "vampirul" însetat de sânge îşi face din nou simţită prezenţa. De data asta însă, eroului malefic i se îngăduie să se apere. "Prinţul întunericului" se socoteşte un justiţiar, un războinic al lui Dumnezeu în luptă cu păgânii, dornic să protejeze creştinătatea. El nu ucide din plăcere - sângele pe care îl bea pentru a supravieţui îl ia de la animale, tâlhari, violatori, ucigaşi. Iată o perspectivă nouă şi interesantă în legătură cu acest personaj de temut şi hulit.
Unii dintre eroii lui Bram Stoker - Mina Harker, Jonathan Harker, Abraham Van Helsing, Jack Seward se confruntă, după un sfert de veac, cu noi provocări. Alături de ei apar nume noi - Quincey Harker, actorul român Basarab, interpret strălucit al pieselor lui Shakespeare (aflând cine este în realitate, cititorul va avea un şoc!), şi însuşi Bram Stoker, prezentat în ipostaza de manager al teatrului Lyceum. Un rol de primă mână îi este atribuit contesei lesbiene Elisabeta Bathory. E redeschis şi cazul lui Jack Spintecătorul, care a terorizat Londra între 31 august şi 9 noiembrie 1888, ucigând cinci prostituate şi nefiind prins vreodată. Crime asemănătoare cu ale lui sunt comise şi în 1912, iar inspectorul Colin Cotford de la Scotland Yard îl caută cu înverşunare pe asasin. Ancheta acestui detectiv, excelent conturat, se urmăreşte cu sufletul la gură. Iar varianta propusă de cei doi autori pentru a-l identifica pe criminal este o surpriză de mari proporţii.
Explicarea unora dintre întâmplări prin pendularea eroilor între starea de veghe şi cea din coşmarurile lor ar fi conferit acţiunii o verosimilitate care pe mine m-ar fi încântat. Dar aşa ceva i-ar fi lipsit pe fanii acestui gen de sarea şi piperul din scrierile horror, iar "Dracula, mortul viu" n-ar mai fi fost o izbândă a thrillerului fantastic.
"În plin Piccadilly Circus, în mijloc, fusese ridicat un par înalt de doisprezece metri, dominând statuia Îngerului Milosteniei Creştine. În vârful lui ascuţit ca o săgeată, un bărbat gol fusese tras în ţeapă prin şezut. Maxilarul bărbatului fusese rupt de săgeata ascuţită care-i ieşea din gură. Intestinele şi alte organe agăţate de vârful ascuţit care-i sfârtecase corpul îi curgeau din gură"
