Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Graţie ruinelor fumegânde ale Turnurilor Gemene nu mai putem să negăm suferinţa altora, să o ascundem sub covor, la marginea cercului nostru de interese, acolo unde lenea noastră nu vrea să privească. Nu mai putem pretinde că răul nu există, şi că nu ne interesează ce li se întâmplă celor de lângă noi.” Acesta este mesajul pe care Denisa Udroiu vrea să îl transmită prin cartea sa „11SEPTEMBRIE, o zi obişnuită”(*). 11 septembrie fiind ziua în care, acum 14 ani, Turnurile Gemene din New York s-au prăbuşit în urma atacurilor teroriştilor. Zi care, după cum inspirat scrie Lucian Avramescu în prefaţa volumul „ a devenit numele propriu al unei cumplite şi inexplicabile tragedii”.
Poate că unii cititori, care se aşteptau să găsească în carte dezvăluiri şi şocante, de ultimă oră despre nenorocirea din 11 septembrie, vor fi dezamăgiţi, fiindcă nu în aste constă ineditul ei. În schimb, cititorul aplecat spre studiul alchimiei trăirilor, sentimentelor şi al reprezentărilor individului şi a colectivităţilor va avea, fără doar şi poate, o surpriză cu totul aparte. Şi asta datorită faptul că substanţa cărţii şi, de fapt, meritul său esenţial, rezidă în fidelitatea şi în sinceritatea cu care Denia Udroiu transcrie mesajele pe care le-a scris şi le-a primit pe poşta electronică în intervalul celor 27 de ore: din 11 septembrie 2001 la ora 9 dimineaţa, până pe 12 septembrie , ora 13, meridian Greenwich. Mesaje în care tensiunea sufletească, emoţia, revolta şi judecata lucidă, care transcende şocul dramatic al evenimentului, se intersectează şi se influenţează într-un crescendo ameţitor.
Primul mesaj,din dimineaţa lui 11 septembrie, orele 7,30 GMT, este, de fapt, o confesiune şi poate chiar un ambiţios şi provocator pariu al Denisei Udroiu cu…Denisa Udroiu! „Vreau- scrie ea- să dau jos masca politeţii şi a conformismului la o parte şi să vorbesc despre ceea ce îmi atinge cu adevărat sufletul .Vreau să încep să critic şi să încep să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt- fiinţa fragile în căutarea viselor lor.”
Nici nu bănuia, la acea oră matinală. ce dureroasă lecţie de viaţă şi ce subiecte de reflecţie şi de învăţătură avea să îi ofere, peste numai câteva ceasuri, dezastrul de la New York. Un New York pe care Denisa Udroiu l-a numit „oraşul viselor mele” şi pe care îl cunoscuse, cu doar câteva luni mai înainte într-o cu totul altă înfăţişare. Dar şi un New York pe care, acum, dezastrul Turnurilor Gemene l-a făcut să dobândească o cu totul altă înfăţişare. Există, în primele pagini ale cărţii, o observaţie pe care aş socoti-o esenţială pentru demonstraţia inclusă în fapte pe care autoarea ne-o propune: „Când turnurile au căzut, viaţa mea s-a cutremurat din temelii. Cele mai multe persoane din jurul meu, prietenii, colegii sau familiile,nu fuseseră niciodată acolo,şi nu puteau înţelege de ce eram aşa de atinsă de eveniment. Pentru ei era vorba doar de nişte clădiri şi oamenii aceia decedaţi erau departe. Era o tragedie, dar nu tragedia noastră.”
Dureros adevăr pe care , din păcate, acum, când Europa şi întreaga lume civilizată se află sub şocul atentatelor criminale de la Paris, avem datoria să îl înţelegem şi să ni-l asumăm. În acest sens, aş socoti „11 SEPTEMBIRIE, o zi obişnuită” ca fiind o carte de învăţătură sufletească şi care ne oferă câteva necesare teme de meditaţie. Prima dintre acestea fiind aceea a drumului atât de anevoios dar şi atât de necesar, de la „tragedia altora” la „tragedia noastră”. Drum pe care autoarea îl face cu o impresionantă sinceritate, recapitulând răspunsurile, întrebările, reacţiile sale şi ale fiecărui personaj angajat în corespondenţă o dată cu aflarea primei ştiri despre nenorocire. Care primă informaţie îi parvine, la ora14,16 GMT, printr-un mesaj cu totul ciudat:„Auzi, în oraşul ăla nebunesc, mult iubitul tău New York, nuş cum se face(sic! n.n.) , un avion s-a lovit de unul din Turnurile Gemene. Cum îmi vorbeşti mereu de oraşul tău drag mi-am spus că ar putea să te intereseze o asemenea ciudăţenie, chiar dacă mai mult îţi schimbă viaţa puloverul luat de la Camden market.”
Fireşte, prima reacţie la lectura unei asemenea misive este de consternare şi poate chiar de revoltă. Dar, haideţi să fim sinceri şi să recunoaştem că, oricât ar părea de groteşti şi de neacceptat, mentalităţi care dictează asemenea reacţii există. Aşa după cum există şi scenarii extremiste care diabolizează numai anumite entităţi rasiale sau religioase pe care le consideră Încarnarea Răului Suprem. Subiect extrem de încărcat pe care Denia Udroiu îl abordează în aceeaşi deplină notă de sinceritate şi de dreaptă măsură aplicată tuturor, fără ură şi fără părtinire.
Din această perspectivă, mi se pare cu totul remarcabil gestul ei de a reproduce, detaliat şi fără alte comentarii, două mesaje care i-au fost adresate de către două persoane aparţinând colectivităţilor direct vizate şi chiar incriminate în urma crimei din 11 septembrie 2001.Este vorba despre o musulmană, Mouna Ayou, şi despre un evreu, Brian Morgan. Reproduc pasaje semnificative din fiecare mesaj. Astfel, Mouna Ayou scrie:Îmi este teamă că oamenii vor confunda extremiştii cu musulmanii. Cei care au făcut asta sunt islamişti, extremişti, nu musulmani. Musulman însemnă <
Asemenea mesaje, scrise şi transmise sub presiunea emoţională a evenimentelor, reprezintă tot atâtea edificatoare documente sociale despre modul în care se construiesc şi, apoi, acţionează, reprezentările sociale asupra unor momente de dureroasă cumpănă, în care se confruntă două sau mai multe civilizaţii şi al căror impact este sau ar putea fi devastator pentru soarta umanităţii însăşi.
De aceea,consider cartea Denisei Udroiu- „11 SEPPTEMBRIE, o zi obişnuită”- nu doar ca pe o carte document, ci şi ca un impresionant apel la ieşirea din apatie şi din indiferenţă egoistă: „Dacă refuzăm să ignorăm conflictele şi omorurile înfăptuite în numele unor idei generoase, atunci aceste vieţi, a vecinului şi a celor rămaşi în turnuri nu au fost pierdute în van”.
Vremea în care nu ştia mâna dreaptă ce face mâna stânga a trecut demult , acum ce face dreapta are impact şi asupra stângii , şi stânga o ştie, chiar dacă încearcă să o nege sau să o ignore.” Cu acest sever şi responsabil mesaj îşi încheie Denisa Udroiu cartea, mesaj care m-aş bucura să îşi găsească ecoul meritat din partea cititorilor săi.
(*) Denisa Udroiu „11 SEPTEMBIRE, o zi obişnuită”. Editura Semne Artemis, 2015
Citește pe Antena3.ro
