Final Exit

Derek Humphry a publicat în 1991 o carte care a stârnit şi mai continuă să stârnească dezbateri aprinse: "Final Exit". Ea abordează problema sinuciderii asistate a bolnavilor care nu mai au nici o speranţă de vindecare şi trec prin suferinţe cumplite, fiind, totodată, şi o grea povară pentru cei apropiaţi.

"Final Exit" se intitulează şi un roman al lui Richard Aleas apărut în româneşte la Crime Scene Publishing. E un titlu mai incitant decât cel al ediţiei în limba engleză, "Songs of innocence". Şi i se potriveşte perfect, fiindcă unele dintre personaje au luat la cunoştinţă de controversata lucrare a lui Derek Humphry şi au parcurs-o cu mult interes.

Prima naraţiune datorată lui Richard Aleas pe care am citit-o a fost "Fabrica de păcate". Ea mi-a oferit posibilitatea de a descoperi un autor care merge direct la ţintă. Fără multe descrieri, fără complicate investigaţii psihologice. De aceea, relatarea sa are un ritm infernal. Pune la lucru adrenalina cititorului. Are suspans. Scriitorul aduce la rampă dansatoare de striptease, traficanţi de droguri, mânuitori de bani murdari, criminali.

Pe urmele lor se lansează, cu mult aplomb, John Blake, un detectiv particular tenace şi cam zăbăuc. Iar descoperirile îi sunt terifiante. New York-ului îi este smulsă faţada mincinoasă, de metropolă strălucitoare. În această carte, marele oraş e mizer, violent şi dur. O adevărată "fabrică de păcate".

Investigaţie. Tot cu John Blake ne întâlnim şi în "Final Exit". Nu mai este detectiv particular, ci asistent la catedra de literatură de la Universitatea Columbia, interesat de arta compunerii unui text literar. Dar nu are parte de viaţa tihnită la care visează. O prietenă de-a sa e găsită moartă în apartamentul ei. În cadă, cu o pungă de plastic pe cap şi cu flacoane de somnifere în jur. Poliţia înclină să creadă că e vorba de o sinucidere.

În ciuda aparenţelor, Blake e însă convins că Dorrie Burke a fost omorâtă. Fără nici o ezitare, se-aruncă într-o investigaţie de proporţii, în timpul căreia cutreieră medii rău famate, întâlneşte tipi de o duritate inimaginabilă, se cutremură aflând la ce se pretează unii pentru a-şi câştiga existenţa. La un moment dat, din hăitaş devine un hăituit şi de poliţişti, şi de asasini primejdioşi.

Aspecte atroce. Citiţi acest roman numai dacă rezistaţi la aflarea unor fapte de o grozăvie ieşită din comun. Protagonistul cărţii n-a avut puterea să supravieţuiască în urma anchetei pe care a întreprins-o. Toate peripeţiile prin care a trecut - bătăi, urmăriri, ameninţări cu moartea - au fost un nimic faţă de confruntarea cu adevărul cutremurător care i s-a revelat la sfârşitul investigaţiei lui.

Richard Aleas ştie să descopere în realitatea care ne înconjoară aspectele cele mai atroce. Nici nu-i de mirare - acest autor american e fiul unor supravieţuitori ai Holocaustului. Poveştile pe care le-a auzit de la părinţii săi în copilărie l-au marcat pentru totdeauna. Aşa cum mărturiseşte într-un interviu, ele i-au dat impresia că un punct mic de lumină e înconjurat de foarte mult întuneric şi i-au influenţat creaţia şi capacitatea de a-şi impregna personajele cu suferinţă. Iar incontestabilul său talent literar, amintind de Hammett şi Chandler, a sublimat această durere lăuntrică într-o proză de o remarcabilă calitate, scrisă într-un stil simplu, direct.

"Mi-am amintit de vorbele lui Miklos: «Du-te acasă. Îţi oferă acest cadou». Stăteam în picioare cu mâna pe comutator şi mă uitam la pat, în care zăcea cadavrul lui Jorge Ramos. I se tăiase gâtul. Era sânge peste tot, chiar şi pe tavan. Mirosul era foarte puternic. Dar aerul ce venea prin fereastra deschisă îl mai atenua."