Furor

Nu demult mi-a apărut un nou roman – „Fortăreaţa nebunilor” – care prezintă diverse implicaţii ale tentativelor criminale de a se obţine controlul minţii umane. În thrillerul său „Furor”, Markus C. Schulte von Drach tratează acelaşi subiect incitant, semn că lumea contemporană începe să fie tot mai preocupată de această gravă problemă.

Un cercetător faimos, Christian Raabe are parte de un sfârşit enigmatic. Sinucidere? Crimă? Fiul său, Sebastian Raabe, împreună cu mai mulţi prieteni, încearcă să rezolve misterul. Îi ajută şi Sareah Anderwald, o jurna­listă perseverentă şi cu multe relaţii.

Investigaţiile lor sunt anevoioase şi presupun pătrunderea în fişierele marelui savant dispărut, dar şi în computerele altor cercetători. Totodată, ei consultă ziare din urmă cu mulţi ani şi stau de vorbă cu martori ai unor evenimente atroce şi inexplicabile, cum ar fi uciderea unor civili nevinovaţi din Peru de către o trupă de poliţişti. În paralel, se desfăşoară o anchetă a unei Comisii Parlamentare care încearcă să afle dacă soldaţii germani din cadrul operaţiunii Freedom Encouragement din Sudan au participat la un masacru al indigenilor dintr-un sat.

Povestea pe care o află, în cele din urmă, Sebastian şi amicii săi, este înspăimântătoare. Christian Raabe făcuse o descoperire epocală, reuşind să salveze amintiri ale oamenilor şi să le stocheze pe CD-uri. O astfel de izbândă poate avea, însă, consecinţe dezastruoase pentru omenire, dacă încape în mâinile unor sceleraţi. În sfârşit, visul unora de a dirija din umbră comportamentul uman poate deveni o realitate. De altfel, de-a lungul secolelor au avut loc multe astfel de experimente, care i-au transformat pe oameni în maşini de ucis, fără conştiinţă, fără remuşcări.

Încă din secolul XI exista o sectă care consuma haşiş înainte de atentatele sinucigaşe pe care le punea la cale. Dar de ce să coborâm atât de mult în trecut? În anii ‘50-’60 din secolul XX a existat un proiect, MKULTRA, aparţinând CIA. Unul dintre participanţii la el, Dr. Jose Delgado, Profesor de neuropsihiatrie la Universitatea Yale declara fără nici o reţinere: „Avem nevoie de un program psihochirurgical prin care societatea noastră să poată fi controlată politic.” Cu ajutorul unor substanţe – LSD, dopamina, serotonina, substanţa P, glutamat – sau folosind undele electromagnetice, s-a încercat manipularea comportamentului uman, „spălarea creierelor”, obţinerea de informaţii de la inamici. Evident, până la eliminarea unor adversari incomozi din politică, din mediul de afaceri, nu mai e decât un pas.

„Furor” este un roman captivant de la prima până la ultima pagină. Cititorul asistă cu suflarea tăiată la urmăriri periculoase, încercări de asasinat, dezvăluiri şocante, ca în orice thriller bine structurat, scris cu talent deosebit, care fac pasionante şi pasajele mai aride, datorită abundenţei de termeni ştiinţifici. Dar evenimentele care se succed în cascadă, mai mult sau mai puţin credibile, îi strecoară în permanenţă o întrebare: dacă faptele din roman nu sunt rodul unei fantezii debordante şi ele chiar se petrec pe un front invizibil, ameninţându-ne în orice moment?