Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Incepand de astazi, la Rasnov are loc cea de-a doua editie Mistery & Thriller Festival, actiune organizata de "Romania Crime Writers Club'. Invitatul de onoare al acestui an este Jim Madison Davies, presedinte al "International Association of Crime Writers' Sef al Catedrei de Creative Writing de la Universitatea din Oklahoma si colaborator permanent al World Literature Today, caruia i-am adresat cateva intrebari...
● Cat de mult sunteti in tema cu romanul politist romanesc?
La fel ca marea majoritate a americanilor, nu stiam prea multe despre literatura din Romania la modul general. Nu exista multe traduceri in limba engleza, cu atat mai putin cele ale romanelor de fictiune. Comparativ cu alte nationalitati, numarul imigrantilor romani din America este relativ destul de mic, ceea ce inseamna ca editurile nu se pot adresa unui public larg, cum este cazul comunitatilor de irlandezi si italieni, spre exemplu. De asemenea, in timpul Razboiului Rece nu s-au publicat multe romane ale autorilor din Europa de Est. Abia acum, datorita faptului ca i-am cunoscut pe scriitorii George Arion si Bogdan Hrib, incep sa aflu tot mai multe despre romanul politist din Romania.
● Dupa Revolutie multe romane politiste au fost date la o parte pentru ca eroii – de cele mai multe ori capitani de militie – erau si ei dati la o parte din istorie. Probabil asa s-a intamplat si in alte tari din est. Cat de puternic instrument de propaganda este romanul politist?
Divertismentul este telul principal al autorilor britanici si americani. Cu toate acestea, orice poveste scrisa, oricat ar parea de triviala, are o anumita valoare. Pozitivul si negativul sunt sugerate prin triumful ori insuccesul personajelor, indiferent daca autorul si-a propus acest lucru ori nu. Asadar, romanul politist chiar este un puternic instrument de propaganda, fie ca promoveaza un anumit gen de moralitate, ori poate sistemul de valori al unei societati. Literatura politista americana promoveaza individualismul in acelasi fel in care a facut-o literatura de tip western. Prin anii ’60-’70, cand valorile promovate de catre western-ul american au devenit treptat de moda veche, genul acesta de literatura aproape a disparut. Imi amintesc foarte bine de perioada in care televiziunea devenise un instrument de promovare al FBI-ului.
In zilele noastre, este greu sa gasesti un serial de televiziune in care FBI-ul nu intervine in anchetele politistilor infatisati drept "baietii buni'. Intr-o societate libera, in care autorii pot scrie ce le pofteste inima, de cele mai multe ori se scrie tinandu-se cont de aceste tipare, nu numai datorita faptului ca publicul doreste acest lucru, ci si pentru faptul ca autorii si-au insusit valorile respective.
● In Romania, dar si in alte tari europene exista de ceva vreme o avalansa a romanului politist de origine nordica. Aveti explicatii? Vine din urma literatura politista nordica sau vorbim si de un foarte bun marketing?
Greu de spus. Un plan bun de marketing este esential, dar nu-ti poate aduce totul pe tava. Poti foarte bine sa promovezi balega, dar nu-i poti convinge pe oameni s-o si manance. Dupa parerea mea, din literatura autorilor scandinavi se desprinde un aer intunecat care se potriveste de minune cu viziunea intunecata pe care foarte multi oameni o au despre viata in general in zilele noastre. Tipul vechi de erou, chiar si cel din literatura noir, era curajos si romantic. Eroul literaturii scandinave tinde sa fie un om obisnuit care nu prea are nimic in comun cu Philip Marlowe ori Sherlock Holmes, cu toate ca iese din sfera obisnuitului cand vine vorba despre anchetarea crimelor. Unele romane scandinave sunt chiar bune, dar cele mai multe nu sunt. Cateodata am auzit zvonuri cum ca traducerea ar fi mai buna decat originalul, dar nu ma pot pronunta in acest sens. (rade)
● Dintre clasici, care ramane autorul dvs preferat de romane politiste? Care a fost autorul – contemporan sau nu – care v-a marcat?
In afara de romanele lui Conan Doyle, Raymond Chandler si "Soimul Maltez' al lui Hammet, mi-au placut foarte mult Charlie Chan, eroul principal al romanelor lui Earl Derr Biggers. Cartile sunt infinit mai bune decat filmele care s-au facut dupa ele, iar Chan este un personaj extrem de interesant si nicidecum un rasist, dupa cum este considerat. Dintre autorii contemporani ii admir pe James Sallis, Daniel Woodrell, Jenny White, James Lee Burke si pe multi altii, inclusiv autori straini cum ar fi Henning Mankell, Arnaldur Indridason, Massimo Carlotto, Natsuo Kirino, and Arturo Perez-Reverte. Trebuie sa va marturisesc ca citesc foarte mult.
● Mana in mana cu romanele politiste sunt si filmele si serialele politiste. Ce urmariti cu placere?
M-a impresionat foarte tare serialul de televiziune Perry Mason, ceea ce a contribuit, cred eu, la alegerea carierei mele. "Diabolique' este un film impresionant, iar in copilarie m-au intrigat cateva file mai putin cunoscute, cum ar fi "Term of Trial', cu Laurence Olivier si "Crucible of Horror', cu Michael Gough. Din punctul meu de vedere, "Psycho' este un film genial.
● Care credeti ca a fost cea mai buna ecranizare dupa un astfel de roman?
O intrebare foarte grea. Dupa cum spunea W. H. Auden, literatura nu este un cal de curse. Cel mai bun film? Probabil "Tacerea Mieilor'. Un roman fantastic, care nu credeam ca ar putea fi transformat intr-un film bun.
● Ce alte genuri literare va mai fac cu ochiul?
Ma pot declara un omnivor. Incerc sa le gust pe toate: teatru, drama, non-fictiune.
● Ce calitati trebuie sa aiba un tanar care vrea sa se apuce de acest gen literar si cat conteaza "tehnica'?
Abilitatea de a scrie bine este o necesitate. Dupa cum spunea Horace, "un scriitor mediocru nu este tolerat nici de catre zei, nici de catre oameni'. Scriitorul trebuie sa incerce sa fie mai bun cu fiecare propozitie scrisa. Va reusi, dar numai daca va munci foarte mult. In ceea ce priveste literatura politista, scriitorul trebuie sa fie un pasionat al genului, sa stie anumite detalii, mai ales psihologia criminalului si impactul asupra oamenilor din jurul lui.
● Ca scriitor, care sunt obiceiurile dvs legate de procesul de scriere? Calculator, dictafon, masina de scris, dimineata, seara cu tigara, fara…
N-am invatat niciodata sa-mi folosesc toate degetele pe tastatura, asa ca pot spune ca scriu doar cu doua degete. Nu e o metoda prea rapida, dar este perfect pentru mine, din moment ce se potriveste ritmului in care gandesc. Scrisul la calculator imi ofera avantajul de a putea corecta ceea ce scriu mult mai repede, fara sa trebuiasca sa o iau de la inceput. Am nevoie de liniste atunci cand scriu, in asa fel incat sa ma pot scufunda in universul paralel al povestii respective. Cel mai bine scriu diminetile. In tinerete am facut atletism, asa ca n-am fumat niciodata. Drogul de care am nevoie atunci cand scriu este cafeaua.
