Putini stiu ca 'nebunul care a scris o mie de sonete' – Victor Eftimiu –, delectandu-si admiratorii si cu o proza parcursa cu interes in timpul in care a trait, si cu piese dintre care cel putin una – 'Omul care a vazut moartea' – ar cunoaste un mare succes daca ar mai intra in repertoriul teatrelor, este si autorul unui roman politist insolit, aparut in urma cu opt decenii.
'Kimonoul instelat' ofera la lectura un cocteil savuros de intamplari senzationale, de rasturnari de situatie, de umor suculent. Victor Eftimiu si-a ales ca protagonist un detectiv american – Tom Sincler – care ajunge la Paris pe urmele unor asasini cautati pe tot teritoriul SUA. Politia franceza ii ofera cu generozitate logistica necesara pentru a-i descoperi si a-i deferi justitiei pe sotii Harry si Malvina Pickleston.
Dar fugarii sunt greu de aflat. Cu exceptia fiului lor David, nimeni nu stie cum arata ei in realitate. Insa nici el nu are posibilitatea sa-i recunoasca, fiindca parintii lui, din pricina carora a fost pe nedrept condamnat la moarte in contumacie, umbla in travesti, avand alte nume si ocupatii, mai presus de orice banuiala, in societatea selecta a orasului de pe malurile Senei.
De altfel, cele mai multe
dintre personajele din carte folosesc deghizarile cu nonsalanta, care mai de care mai ingenioasa. Cartoforul Allen Preston se da drept fachir, mare ghicitor in stele, fiind totodata si balerin la 'Taverna chinezului', un local mult pretuit de catre turistii de peste ocean. Miliardarul Bobby Hamilton, rege al cremei de ghete, apare si sub infatisarea unui chinez sau a unui inspector de politie. Insusi Tom Sincler apeleaza la vestimentatia orientala ori adopta identitatea miliardarului sau pe cea a fachirului.
Politistii pe care ii are in subordine se prefac, in unele momente, a fi niste clienti dornici doar de distractie si bautura, o balerina rusoaica devine ca prin minune o vajnica detectiva.
Metamorfozele naucitoare prin care trec eroii provoaca un lant de incurcaturi de un haz irezistibil, ei nemaistiind uneori cine sunt cei carora li se adreseaza. Ai impresia ca autorul urmareste amuzat harmalaia unui carnaval, in toiul caruia se poate intampla orice. Insa desfasurarea lui nu este nicidecum inocenta. De fapt, unii dintre participantii la acest spectacol multicolor, care aduce aminte de improvizatiile din commedia dell’arte, sunt fumatori de opiu, traficanti de carne vie, tainuitori de lucruri furate, gazde ale unor banditi dati in urmarire generala, jucatori de carti in tripouri clandestine, criminali.
Perspectivele se schimba cu o viteza naucitoare, ajungi chiar sa te intrebi daca autorul va mai fi capabil sa descalceasca itele pe care tot el le-a innodat, dar finalul romanului ii demonstreaza maiestria de a fi tinut tot timpul sub control actiunea.
'Kimonoul instelat' este de la inceput pana la sfarsit o parodie excelenta a romanului politist. Cliseele lui sunt manuite cu dexteritate, fara sa lipseasca aportul original in inventarea altor situatii ce-ar putea deveni sabloane. Ca in multe alte cazuri, la noi lucrurile se petrec pe dos: avem de-a face cu o admirabila luare in ras a unui gen literar, mai inainte ca el sa fi fost constituit si sa-si fi produs capodoperele. E ca si cum 'Don Quijote' ar fi aparut mai inainte ca romanul cavaleresc sa fi cunoscut inflorirea din secolele XIII si XIV.
Nu ne ramane decat sa regretam ca Victor Eftimiu n-a recidivat, propunandu-ne si alte naratiuni cu suspans, la fel de nastrusnice. Ar fi avut un destin fulminant ca promotor, in spatiul romanesc, al literaturii cu detectivi si criminali, si ar fi ramas in constiinta cititorilor mai bine intiparit decat in calitate de creator de sonete, de care doar rareori cineva isi mai aduce aminte.