In contextul Sommet-ului Francofoniei, Mirel Bran, corespondentul lui Le Monde la Bucuresti, a publicat aproape simultan la Paris si Bucuresti o carte despre pitoresc-napastuita noastra capitala: Bucarest, le degel (Bucuresti, dezghetul), la editurile Autrement, respectiv Humanitas, cuprinzand 24 de portrete in dialog cu personalitati de varste, specializari si calibre diferite.

Un altfel de Bucuresti

In contextul Sommet-ului Francofoniei, Mirel Bran, corespondentul lui Le Monde la Bucuresti, a publicat aproape simultan la Paris si Bucuresti o carte despre pitoresc-napastuita noastra capitala: Bucarest, le degel (Bucuresti, dezghetul), la editurile Autrement, respectiv Humanitas, cuprinzand 24 de portrete in dialog cu personalitati de varste, specializari si calibre diferite.

Francis Ford Coppola, Cristi Puiu si Alexandru Solomon, Laurent Couderc (corespondent L’Express, La Croix, Le Soir s.a.), Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Preda si Cristian Parvulescu, Mircea Cartarescu, Marcel Iures, Mihai Oroveanu, dar si Gabriel Liiceanu, Cosmin Manolescu, Mariana Celac, Mihaela Miroiu, Anca Ionita (Time-Out) sunt doar cateva nume. La Paris, volumul a aparut (cu fotografiile lui Franck Hamel) in seria "Autrement" (Altfel, Altminteri) dupa Casablanca, Pekin, Marsilia, Varsovia, Rio de Janeiro, Istanbul, Lausanne, Budapesta, Londra, Lyon, Geneva, Sao Paolo, Rennes. In cazul Bucurestilor, "autrement" va sa zica fara aurolaci, caini vagabonzi, orfani traficati, cersetorime, prostitutie, gunoaie, tiganime, mineriade, legionarism, lebadari, SIDA, coruptie generalizata s.a.m.d., adica fara nimic din sabloanele in care ne-au infipt - parca de-a pururi - mass-media occidentala.

DIMPOTRIVA. Ce reuseste Mirel Bran aici (omul este un model de echilibru, sobrietate, buna vointa si bune intentii, stie sa vada, sa intrebe, sa asculte si sa extraga esenta interlocutorului o data cu pozitivul din toate) este sa ilustreze admirabil (si convingator, sper, pentru cititorul francofon) motoul ales din Bucurestii lui Paul Morand: "Lectia pe care ne-o ofera Bucurestiul nu este o lectie de arta, ci o lectie de viata: te invata sa te adaptezi la orice, chiar si la imposibil". Daca pentru Cristian Preda cel mai frumos oras din lume ramane Parisul, Alain Kremeur (patronul restaurantului Heritage) le reaminteste investitorilor ca Romania inseamna o piata de desfacere cu peste 20 de milioane de cumparatori, dar si noua ca "marele defect al romanilor este autoflagelarea". Mariana Celac vede orasul nu prin formula ghilotina a lui Andrei Plesu ("Bucurestii, un pariu pierdut"), ci doar ca un "oras neincheiat", o "aglomerare de mici parohii construite in jurul unei biserici de talie mica", nu ca burgul occidental, al carui centru asociaza puterea politica (primaria) celei religioase (catedrala) si comerciale (marea piata a orasului), in vreme ce Mihai Oroveanu ne spune ca in veacul al XVIII-lea "Bucurestiul numara 18.000 de calugari si avea cea mai mare biblioteca din toata Europa de Sud-Est".

Inarmati cu sperante se arata Gabriel Liiceanu ("am in prezent zece doctoranzi care vor fi in curand elita filozofiei romane"), Anca Ionita ("cunosc locuri la Paris, unde saracia este ca la Bucuresti. Acelasi lucru pot sa-l spun despre New York si despre multe alte mari capitale") sau Cristi Puiu ("cinematografia este pentru mine medicamentul care imi permite sa extrag din corp piatra care ma doare"). La Secventa 3, "confesiuni minoritare": Florin Buhuceanu de la "Accept" se intreaba daca intr-adevar Bucurestii detesta homosexualitatea ("un singur club gay intr-un oras de trei milioane de locuitori nu este suficient", considera el), in timp ce Margareta Matache de la Romani Criss recunoaste onest cateva dintre piedicile pe care tiganii le perpetueaza deliberat in calea insertiei sociale. Pacat ca (asa cum se intampla de obicei, cu dreptate, evident, din pricina ororilor istoriei) Miriam Bercovici, supravietuitoare a deportarilor antonesciene in Transnistria, se opreste exclusiv la epoca respectiva, astfel incat lectorul strain ramane doar cu imaginea pogromurilor, nu si cu ampla, benefica realitate care a generat prezenta, decenii de-a randul, a 800.000 de evrei in Romania.

Sigur ca fata de cele 24 de nume, oricine poate amenda o prezenta sau, mai ales, reclama o absenta (eu unul ii vedeam neaparat in sumar, ca evidente "produse de export", pe Andrei Plesu, Patapievici, Maniutiu, Purcarete, Oana Pellea, Cristian Mandeal, Nae Caranfil), insa autorul ne asigura ca seria va continua din alte unghiuri si cu alta anvergura. Fie ca initiativele sa fie pe masura fantasmelor levantine si a nesatioaselor noastre asteptari!

"Inainte de a oferi, Bucurestiul cere (...). Cheia Bucurestiului sunt bucurestenii" Mirel Bran